Lumea din penumbră

Omul cu care mă mai întâlnesc din când în când şi care-mi dă cam totul peste cap m-a lăsat din nou fără cuvinte. Sunt de-a dreptul şocat, dar probabil cel mai rău mă deranjează faptul că are dreptate. Teoriile mele merg până într-un punct, dar de-acolo intervin variabile inexplicabile. Ceea ce-mi spune el e coerent şi are sens. O să vă descriu pe scurt ceea ce-am aflat. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem puţin în timp.

Ce urmează?

Atenţie! Acest articol e destinat strict publicului care mă urmăreşte, motiv pentru care vă rog să nu distribuiţi conţinutul pe FB(share sau copy&paste pe wall-ul propriu). De asemenea, rog publicaţiile cărora le-am dat permisiunea să preia conţinut de pe blog/pagina mea de FB să excepteze de la preluare acest material! 
 Vă rog să ţineţi cont de faptul că nu voi lăsa această postare publică(pe FB) mai mult câteva zile. În ceea ce priveşte blogul, cred că o voi lăsa vizibilă ceva mai mult timp.
 
Mă tot întreabă lumea ce-i de făcut. Sunt ferm convins că fiecare simte un val de incertitudine, o umbră de nesiguranţă pe care nu ştie cum s-o interpreteze. Am mai avut senzaţia asta, pare cunoscută, dar nu ne vine să credem ce este.

Ultima dată când am avut acest sentiment a fost în perioada 2007-2008. Totul părea că merge, dar semnalele care veneau erau destul de îngrijorătoare. Cu toate acestea, „economia duduia”, iar „esperţii” spuneau cu infatuare că cei care se îndoiesc de buna funcţionare a economiei sunt cam tâmpiţi.

Părerea mea e că suntem într-un moment premergător unei catastrofe la nivel global. În intervalul de timp care urmează, cele mai importante cinci cicluri - ale căror perioade sunt mai mari de 15 ani - se încheie cam în aceeaşi perioadă de timp.

Pe scurt, fără să vă ofer prea multe detalii, vă voi spune că ciclul cel mai scurt(cel al crizelor economice majore) loveşte anul acesta, în timp ce ciclul Kondratieff (al IT-ului) şi-a început existenţa prin 1985, a atins apogeul în 2000, iar prin 2025 îşi va avea punctul de minim. De asemenea, cel mai lung ciclu istoric, cel al cărui început a fost în 3102 i.Ch. urmează să-şi atingă minimul tot prin 2025. Celelalte două cicluri istorice intermediare(„milenialul” început aproximativ prin 1050 şi „centenaristul” se află tot în preajma minimelor). E unul dintre rarele momente ale istoriei în care toate aceste cicluri se epuizează cam în aceeaşi perioadă de timp.

În ceea ce priveşte anul curent, el începe ca unul de maxim în care, cu siguranţă, va începe un dezastru de proporţii: ori crash bursier, ori criză bancară de proporţii, ori criză imobiliară, ori altceva, ori toate la un loc. Oriunde vă uitaţi puteţi constata că preţurile sunt pe maxim, astfel încât strategia e una cât se poate de simplă: vindeţi.

Dacă aveţi acţiuni, vindeţi-le, dacă aveţi imobile/proprietăţi pe care le-aţi luat „pentru investiţie” cu preţurile piperate ale ultimilor ani, scăpaţi de ele. Limitaţi-vă pofta de achiziţii scumpe. În scurt timp veţi constata că au fost mofturi inutile.

Dacă aveţi o firmă cu stoc mare de marfă, nu-l mai suplimentaţi gândindu-vă la discounturi. Încercaţi să lucraţi cu stocuri mici, optimizate. Reglaţi-vă creditele bancare şi comerciale. Dacă acordaţi credit comercial, încercaţi să vă recuperaţi cât mai rapid banii. Încă sunt bani pe piaţă, deci e bine să vă micşoraţi pierderea potenţială. De asemenea, scurtaţi la maxim perioada de rambursare şi, mai bine, încercaţi să vindeţi cu discount mai mare, dar cu banii jos. Pregătiţi-vă pentru o reinstaurare a neîncrederii, pentru o suspendare a finanţărilor şi pentru creşteri substanţiale ale dobânzilor. Nu vă mai bazaţi pe liniile de credit şi pe cele de scontare. Posibil ca liniile de credit care expiră să nu mai fie prelungite, iar cele de scontare să fie închise automat, aşa cum s-a întâmplat la ultima criză. Atenţie la instrumentele de plată în alb pe care le-aţi lăsat ca garanţie pe la diverşi furnizori. Luaţi-le înapoi cât mai repede! Suspendaţi-vă planurile de investiţii. Aşteptaţi mai întâi căderea şi, dacă vreţi să cumpăraţi ceva, faceţi-o atunci când toată lumea va fi disperată să vândă.

În ceea ce priveşte economia autohtonă, dat fiind faptul că suntem o economie de „consum pe steroizi”, ar trebui să înţelegeţi că fundamentele leului nu sunt dintre cele solide. La o un vânticel ne putem aştepta la o presiune de 4%-5%, însă la un uragan deteriorarea poate fi de până la 100%. Şi chiar peste, dacă lucrurile o iau razna. Reţineţi că statul român are o supraexpunere pe imobiliare din cauza iraţionalului program „Prima casă”, astfel încât este posibil să nu poată face faţă plăţilor în cazul unui dezastru imobiliar. Oricum, preţurile la imobiliare sunt unele de-a dreptul iraţionale, cu distorsionări teribile ale pieţei(vezi preţurile din Cluj nejustificat de mari faţă de Bucureşti care, oricum, deja e în virtual).

Este posibil ca la nivel mondial să asistăm la o nouă explozie a aurului. Cotaţiile se pot dubla în condiţiile instaurării neîncrederii în bani. Oricum, acordaţi o atenţie deosebită structurii lichidităţilor şi mai ales a plasamentelor acestora. Aveţi grijă că, în caz de criză financiară, este posibil ca unele bănci să falimenteze şi bani pentru salvarea lor NU SUNT DISPONIBILI. Sunt posibile şi falimente în lanţ, dezastre financiare care ar putea şterge tot ce aţi agonisit şi păstraţi acolo. Faceţi-vă un plan de exit şi fiţi atenţi la ceea ce se întâmplă.

Reţineţi, ceea ce am spus sunt doar indicaţii generice. Fiecare trebuie să-şi facă planul cât se poate de atent, în funcţie de profilul de risc şi de „capacitatea de mişcare”. Ceea ce vreau să vă spun e că ceea ce deja numesc „criza anului 2019” e una de început, care se va prelungi cel puţin până în 2030 şi va include mai multe etape. Probabilitatea e destul de mare ca în perioada 2020-2025 să avem un mare război sau o prăbuşire geopolitică de proporţii, iar  în jurul anului 2025 să avem parte şi de o stabilizare monetară la nivel mondial. De-aceea consider că această criză vă va supune unei echilibristici extreme în care va trebui să alternaţi în perioade scurte deţinerile de cash cu cele de investiţie.

Sunt câteva elemente pe care vi le spun strict pentru a vă asigura securitatea financiară a perioadei viitoare. Ţineţi cont de ceea ce v-am spus, dar planul trebuie să vi-l faceţi singuri!

Fonduri europene?

Am văzut-o într-un interviu pe nulitatea aia de reprezentantă a Comisiei Europene ameninţând cu suspendarea fondurilor europene. Şi, dacă tot ne ameninţă cu idioţenia asta, poate că ar trebui să ne apucăm să studiem în detaliu şi în ce constă prăjitura asta otrăvită.

Fără iluzii

PNL se defineşte ca partid de dreapta, dar îşi face campanie electorală cu măsuri de stânga(vezi aia cu salariile), ţintind de fapt să le fure pălăria micuţilor după ce ajunge la ciolan. Şi să înalţe drepturile Securităţii pe cele mai înalte nivele de progres şi civilizaţie. PNL face parte din PPE.

USR se defineşte ca partid de dreapta-centru-stânga. Au comportament de bolşevici isterici, vizează un socialism corporatist şi la o ridicarea Securităţii la niveluri pe care nu le are nici în Coreea de Nord. De promis promit orice şi de-aia nu au doctrină.

Colegii de coaliţie, adică cei numiţi „ai lui Cioloş”, la fel: stânga-dreapta-centru, focusaţi strict pe interesele Securităţii autohtone. Ceea ce mi se pare logic în condiţiile în care limbri-Csolos are paşii păziţi de structura ilegală a Vulpii. Cu toate că-i o nulitate dovedită, Cioloş aruncă rahat spre ăia care l-au făcut om, dar promite orice. Ăsta cică e modelul de politician!

Partiduleţul lui Ponta zice că e de stânga-dreapta. Şi ei tot cu Securitatea în cuget şi-n simţirii. Ei sunt „lupii tineri” care-au ocupat poziţia de aspirator de căcat jucată până acum de PUNR. De promis, ştiţi cum e: Ponta spune orice până pune mâna pe borcan, după care o dă cu nesimţire la întors: ba că i-a spus Barroso, ba că i-a arătat pisica X, ba că nu-i „ieuropean” s.a.m.d. Adică exact ca o coadă de topor.

Ăştia trei USR-Csolos-Ponta vor să intre în ALDE, formaţiunea aia suspectă care se declară de dreapta şi care e folosită de deviantul Guy Verhofstadt ca platformă pentru monetizarea lobby-ului pe care-l face pe bănăşori buni, doar are al treilea cel mai mare venit din PE.

Din ALDE face parte şi Tăriceanu care joacă strict pe partea dreaptă şi care, deocamdată, pare mai rezervat în ceea ce priveşte Securitatea. Dar bănuielile asupra sa sunt destul de mari. Iar în ceea ce priveşte promisiunile electorale, cel puţin se chinuieşte să-şi împacheteze sloganele de dreapta într-un discurs de genul „de ce e mai bine aşa”. Asta nu înseamnă că nu promite orice, doar c-o face într-un mod cumva diferit. De-aia e şi cam „moartea pasiunii” la vot.

Am ajuns şi la PSD. Ei zic că-s de stânga, dar când urlă vreo agentură de lobby, vreo ambasadă sau vreun interes, harş devin de dreapta. Exemplele sunt multiple, cele mai flagrante fiind cedarea resurselor, abandonarea Referendumului pentru Familie s.a.m.d. Ăştia fac parte din Grupul Socialiştilor Europeni. Ei sunt marii experţi în ceea ce priveşte promisiunile electorale. Ultima harneală a fost aia cu „Programul de guvernare” din care s-au ţinut de cuvânt strict de chestiile pe care le monetizează electoral: salarii, pensii etc.

Nu degeaba v-am făcut înşiruirea asta. Toţi, dar absolut toţi, spun că luptă împotriva populismului, că fac politica grupului din care provin s.a.m.d. Însă, absolut toţi, de când sunt, au strategii electorale pur populiste promiţând votanţilor orice şi asta strict pentru a fi ei unealta colonistului şi de a-şi asigura o parte din firimiturile de la masa bogatului. Ei reprezintă cei mai mari fraudatori deoarece vând publicului populism, dar n-au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă dacă trebuie să taie în carne vie. În ceea ce priveşte relaţia cu Securitatea, părerea mea e că avem doar două tabere: cei penetraţi total(PNL, USR, PLUS, Ponta, UNPR) şi cei penetraţi parţial(PSD, ALDE). Parţial însemnând totuşi mult prea mult decât ar fi normal, astfel încât puteţi considera liniştiţi că toţi sunt nişte lupi îmbrăcaţi în blană de oaie, nişte asasini psihopaţi care-ţi zâmbesc frumos înainte de a apăsa pe trăgaci şi a-ţi zbura creierii.

Asta e lista pe care-o avem. Dacă-mi veţi spune că vreunul dintre ăştia vă doreşte binele, puteţi să vă duceţi la culcare. Din păcate şi anul acesta suntem condamnaţi să trimitem la Bruxelles trădători 100%, adică securişti acoperiţi care nu vor face altceva decât să execute „cu simţ de răspundere” ordinele ocupantului. Nu scriu ca să vă sperii, ci ca să nu vă faceţi iluzii. E bine ca, cel puţin, atunci când votaţi s-o faceţi conştienţi de această realitate. Până la momentul acesta NU EXISTĂ o structură coerentă în teritoriu capabilă să implementeze agenda cetăţeanului. Fiţi conştienţi de asta!

Unica opţiune viabilă

Ceauşescu avea o obsesie: „neamestecul în treburile interne”. La fiecare întâlnire o repeta obsesiv, de fiecare dată reamintea că politica unei ţări nu trebuie influenţată din afară. Însă, întrucât o repeta ca o moară stricată, a sfârşit prin a cădea în derizoriu. Nimeni nu-l mai credea. Iar, în final, atunci când vorbea despre „agenturili” care au făcut Revoluţia a fost luat în râs.

Cine ne va cotropi creierul?

Xinhua a anunţat realizarea în China a două modele hiper-realiste de prezentatori, având capabilitatea de a prezenta ştirile în picioare(vezi imaginea). Probabil vă întrebaţi care-i şpilul.

Iluzia democraţiei

Simt în societate o mare emoţie generată de scandalul Eurovision. La făcătura de concurs organizată de bugetofaga Televiziune Română, marea favorită a fost trântită de doi homosexuali din juriu strict din cauza convingerilor ei pro familie. Asta probabil ca o dovadă a toleranţei. E chiar util de constat acest aspect, doar nouă, ăstora care cârâim, ni se tot spune că suntem intoleranţi.