Doar o simplă înțelegere

Astăzi aș avea o propunere pentru cei care mă contestă. Pentru cei care nu-s de acord cu ceea ce scriu, cu ceea ce cred, cu ceea ce fac. Mă adresez în primul rând vouă, cei care preferați să fiți surzi, în ciuda faptului că auziți foarte bine, cei care preferați să fiți orbi atunci când vi se spune că ceea ce vedeți limpede e de fapt altceva. Nu vreau acum să comentez atitudinea voastră. Mai mult, voi porni chiar de la presupozițiile voastre, cu toate că le consider aberante. Vom presupune așadar că eu sunt fix cel pe care-l zugrăviți voi atunci când vă referiți la mine: pro rus, înapoiat, medieval, conspiraționist s.a.m.d.

Ce suntem noi?

Indiferent la ce domeniu te-ai uita n-ai cum să nu constați dezastrul produs de actuala putere, cățărată prin fraudă în zona de comandă a țării. Pur și simplu nu există un singur domeniu care să nu fie cuprins de dezastru. Au ajuns șobolanii să sară pe oameni în centrul Bucureștiului. Te crucești. Nici prin cele mai sărace zone ale lumii nu se întâmplă așa ceva. La București însă se poate. Gunoiul e insuportabil. Pur și simplu totul pute. Dar lumea își vede de treabă liniștită. 

Lupta mea și-a ta

Mă contactează o groază de oameni propunându-mi tot felul de poziții care mai de care mai „interesante”. Și, de fiecare dată, le pun aceeași întrebare: de ce? De ce simt ei nevoia să facă ceea ce fac și care este probabilitatea de a învinge.De-aici discuția deviază spre o zonă pe care eu unul am catalogat-o ca fiind irațională. Toți visează victorii zdrobitoare, toți ridică în slăvi „poporul care-i așteaptă ca pe eliberatori”. Și, de fiecare dată le explic un lucru banal, anume că lupta pe care o duc ei este pierdută de dinainte de a începe și că maximul pe care-l pot obține este un loc călduț prin Parlament unde ori vor fi maimuțe ori necunoscuți. Și că vor sfârși înjurați copios de cei pe care au promis că-i eliberează.

Cum se execută un asasinat economic

De ceva vreme se discută o chestiune aparent incredibilă: OMV ar vrea să renunțe la Petrom. Petrom care este realmente găina cu ouă de aur a companiei. Din acest punct de vedere n-ar avea niciun sens. Însă, dacă e să privim lucrurile cu atenție, absolut totul nu doar că are logică, dar e și premeditat de multă vreme.

Privatizarea ideologiei

Ieri am postat o alertă pe Telegram în care informam despre intenția marilor granguri tehnologici de a cataloga drept teroriști toți oamenii normali cu idei conservatoare. De fapt, așa cum aveam să aflu mai spre dimineață, știrea e mult mai crâncenă întrucât respectivele firme vor adăuga conținutul în baza de date a Global Internet Forum To Counter Terorrism(GIFCT)!

Despre democrație cu sinceritate

În afaceri, când nu mai ai cerere îți schimbi produsul/serviciul sau mori. E simplu. La fel e și în viață. Nu mai găsești de lucru în domeniul tău, cauți în altă parte. La fel trebuie să fie și în politică. Dar chiar așa e - vor sări imediat câțiva inteligenți. Nu, nu e! În politică doar se mimează că ar fi. În fapt nu se petrece nimic.

Cronica unei morți anunțate

Nimic nu e sigur pe lumea asta. Iată o idee pe care trebuie să o rețineți și de care trebuie să țineți cont permanent. Astăzi vă voi spune o istorie pe care, din păcate, n-o pot încheia, cu toate că deznodământul său ar fi trebuit să se petreacă ieri sau alaltăieri. La finalul articolului anterior vă promisesem că veți afla lucruri interesante. Veți afla ceva azi, dar nu ceea ce aș fi vrut să vă spun întrucât, așa cum veți constata, când te pui cu o forță prea mare n-ai absolut nicio șansă de câștig.