A mai trecut un an...

... un an complicat, tranzitat de nebuloase. Un an în care Occidentul s-a radicalizat în rău, căutând cu orice chip cufundarea sa în negura cea mai adâncă și nefastă. S-a mai dus un an. Cu ce rămânem din ceea ce a fost?

Despre Marea Roșie și echilibrul care trebuie să-i urmeze

De-o istorie încoace, un neam de șmecheri reușește să trăiască speculând munca celor pașnici. Nu, nu e vorba de o națiune specială, de o rasă sau de o sectă, ci de oameni având  apucături similare. Aventuroși din fire, obișnuiți să-și pună viața la bătaie cu un firesc înfiorător, aceștia au trăit mereu din aventură și din munca celorlalți. Cu toate că îi poți găsi în orice națiune, ceasul istoriei i-a grupat în diverse zone ale lumii. Au fost fenicienii, apoi venețienii, apoi genovezii, englezii și acum americanii. Ce-au avut toți aceștia în comun? O știință simplă și complexă în același timp: stăpânirea mărilor. Comerțul i-a îmbogățit, transformându-i din simpli comercianți în imperii, în stăpânitori aspri, dominatori ai timpului lor. Doar că istoria ne-a arătat mereu că nu suportă excesul și a readus de fiecare dată echilibrul. Toate imperiile mării și-au găsit sfârșitul în mare, atunci când pământul a reacționat.

Ce natură va avea schimbarea?

Imaginea atașată articolului de față este una extrem de relevantă pentru discuția de azi. Ce ne arată? Este pentru prima dată în istorie când randamentul datoriei americane este mai mare decât cel al randamentului datoriei statelor emergente. Care e semnificația e simplu de înțeles: pentru un investitor, datoria țărilor emergente este mai puțin riscantă decât datoria americană. Asta în ciuda rating-urilor contrafăcute ale marilor agenții globale care, în realitate, sunt 100% americane. E fractură teribilă!

Ce a fost și ce n-a fost

Ca în fiecare an, în anul care a început, am făcut niște predicții. Și cum am ajuns pe final de an, este momentul să analizăm ce-am prezis și ce s-a îndeplinit. Articolul original îl găsiți aici, iar în continuare vom lua punct cu punct la disecat. Să începem:

Naționalismul înapoierii

Articolul pe care-l scriu azi trebuie văzut de toți oamenii curați ca un semnal de alarmă. Nu vreau să mai văd oameni dezamăgiți și de aceea prefer să arăt limpede tuturor ce e cu naționalismul și care e diferența dintre ceea ce vor oamenii și ceea ce li se vinde. 

Altfel despre Revoluție

Azi e 21 decembrie, o zi care pentru mine a fost crucială. 1989, un an care a schimbat fața lumii. Ce evenimente, ce perioade! Se obișnuiește să vorbim într-un anume fel, să ne exprimăm recunoștința sau să ne arătăm ura față de cei care au fost sortiți să rămână ca „negativii istoriei”. Nu, azi nu voi face nimic din toate acestea pentru că sunt prea detașat și prea cu informațiile proaspete. Eu - la fel ca mulți din generația mea - știu bine ce-a fost atunci. De aceea niciuna dintre cele două raportări la evenimentele de atunci nu ne sunt propice. La cât de radicală a fost schimbarea vieții noastre, prefer să vorbesc despre Revoluție raportându-mă la prezent.

Războiul dronelor

Privind retrospectiv devine aproape incredibil modul în care conflictul din Ucraina a schimbat fața războiului. Început ca o confruntare de secol XX, actualul război se va termina ca un veritabil „război al stelelor”. Mi se pare o evoluție atât de rapidă încât finalul acestui conflict va transforma domeniul apărării atât de mult încât vom avea două categorii de țări: cele pregătite, devenite peste noapte aproape invulnerabile și cele rămase în urmă și absolut nerelevante.