Abaddon exterminatorul

Totul a început de la presiunea băncilor cu expunere masivă pe Europa Centrală şi de Est. Acestea au cerut ajutoare masive pentru "salvarea fostelor economii comuniste". Evident, pe respectivii bancheri nu-i dureau decât propriile scaune, iar ajutoarele cerute erau menite a acoperi găurile pe care multe bănci le au(şi le vor avea) în urma falsului boom din est(creat tot de ele). Ba, mai mult, au existat instituţii financiare care au cerut ajutoare inclusiv pentru operaţiunile lor extracomunitare(în fosta Iugoslavie, Ucraina etc.), lucru inacceptabil pentru cineva cu picioarele pe pământ. În logica actualei crize şi al precedentelor create peste ocean, aceste cereri nu păreau deplasate, iar iniţiatorii lor au făcut un lobby nebun pentru susţinerea acestor scheme de ajutorare.

Este clar că intrăm într-una dintre cele mai dramatice perioade ale acestei crize. Dacă în SUA jocul de-a "piua" monetară tinde să ducă la disoluţia sistemului monetar actual, în Europa încep să se prefigureze fenomene similare celor de peste ocean. Nu vreau să fiu optimist fără rost, dar se pare că, sub preşedinţia cehă, politica economică din spaţiul european este ceva mai fermă(cel puţin la nivelul declaraţiilor). Iar când fac această afirmaţie, mă bazez pe declaraţia premierului ceh făcută la finalul întâlnirii cu Jean Claude Trichet: "BCE şi preşedinţia UE s-au pus de acord că o capitalizare excesivă a băncilor de către statele membre ar putea conduce la o renaţionalizare care ar submina unitatea pieţei comune".

Ce înseamnă aceasta este clar pentru toată lumea. UE a conceput un plan de ajutorare a sistemului financiar şi-atât. Cine reuşeşte să se salveze scapă, cine nu are locul asigurat în cimitir. Pare a fi un mod de abordare ceva mai pragmatic şi, în mod sigur, mult mai puţin costisitor pentru contribuabilul european. De asemenea, prin excluderea naţionalizării şi limitarea ajutoarelor, se încearcă abordarea crizei printr-o perspectivă total diferită de schema americană.

În cazul în care această modalitate de "atacare" a crizei va fi pusă în aplicare, o bună parte a notei de plată pentru falimentele bancare care vor urma va fi plătită de statele estice. În mod sigur se vor înregistra dezechilibre masive pe pieţele estice, iar monedele vor suferi corecţii greu de conceput acum. Numai că aceasta poate fi considerată o notă de plată pe care săracii trebuie să o suporte pentru că stau la masa bogaţilor.

Există oare altă alternativă? Probabil că da, dar mult prea costisitoare. Aveţi mai jos un interviu recent de-al lui Nouriel Roubini acordat Bloomberg. Soluţiile propuse de el par desprinse din "reţetarul standard american" şi mi-e greu să cred în eficienţa lor pe bătrânul continent. Oricum, reţineţi partea referitoare la "băncile prea mari pentru a fi salvate" şi trageţi singuri concluziile.