Ecuatia petrolului

Începând cu luna septembrie a anului trecut, petrolul a început să crească, iar în noiembrie a dat semnalul că trendul este unul solid. Şi, dacă mai există sceptici sau cârcotaşi, sunt ferm convins că în faţa unei creşteri de ~30% petrecută în patru luni nu prea mai au argumente. Întrebarea firească este "ce se întâmplă", iar răspunsul nu se lasă nici el prea mult aşteptat: economia recuperează, deci creşte cererea.

Subiectul petrolului este unul dintre primele pe care le-am tratat pe acest blog. Am făcut-o conştient fiind de un lucru cât se poate de simplu şi vizibil cu ochiul liber, anume acela că suntem total dependenţi de această substanţă. Tot ceea ce ne înconjoară este făcut sau are în compoziţie petrolul. Dezvoltarea nebunească a secolului XX s-a făcu exclusiv pe baza petrolului, iar întreg mediul economic actual este unul dependent în proporţie covârşitoare de petrol. Probabil criza în care ne aflăm ar fi oferit o oportunitate extraordinară de schimbare a acestui model economic, însă lipsa unor tehnologii viabile aproape au tras pe linie moartă toate modelele bazate pe energia verde.

Cum suntem la "sfârşitul crizei" pare a fi sosit momentul perfect pentru reluarea creşterii preţurilor la aurul negru deoarece,  nu-i aşa, în momentul în care creşte cererea e logic să  vedem explozia unei materii finite de care suntem total dependenţi. Ceea ce avem de fapt aici este o ecuaţie nemiloasă care ne demonstrează că modelul în care ne aflăm este unul care nu mai are potenţial: în momentul în care economia reporneşte, preţul petrolului creşte scumpind mărfurile, ceea ce conduce la o criză a preţurilor şi, automat, la reintrarea în criză. Cum în această perioadă se face comerţ cu recovery-ul mai ceva decât comerţul cu moaşte din evul mediu, orice zvon sau prognoză cu privire la îmbunătăţirea climatului economic are ca efect o umflare a preţurilor.

Conform logicii expuse mai sus, actuala stare de fapt a preţurilor de pe piaţa petrolului reflectă o îmbunătăţire a climatului economic. Într-adevăr, la prima vedere aşa ar sta lucrurile numai că realitatea ne infirmă acest fapt. Nu trebuie decât să contrapunem imaginii edenice promovată de presa de business evoluţia unui indice nemanipulabil, anume a Baltic Dry Index. În acest moment se află la 1519, o valoare care riscă să spargă minimul înregistrat în aprilie 2009 şi ameninţând să ajungă la minimul absolut din decembrie 2008. În aceste condiţii oare despre ce revenire se face vorbire? Bănuiala mea este că în acest moment ne aflăm în mijlocul unui proces de manipulare a preţurilor sau de estimare greşită a revenirii economiei. Practic, evoluţia Baltic Dry Index ne arată că schimbul de mărfuri a ajuns la un nivel rahitic, ceea ce nu justifică, în niciun caz, optimismul unora. Şi, în mod sigur, nici actualul nivel al preţurilor la petrol.

Desigur, pe termen lung, petrolul nu are decât o singură direcţie, anume în sus. Lipsa unei tehnologii capabile să-l înlocuiască ne face robii unor preţuri imense ale acestei materii prime. Acum însă, cred că preţul la care a ajuns nu este justificat de starea economiei.

P.S. BDI vs petrol.