Japonia sfarsitului lumii

Apariţia unui cutremur devastator, a unui Tsunami cum n-am mai văzut din anul 2004 şi a unor probleme la nişte centrale nucleare par să fi aprins minţile unora cu privire la sfârşitul lumii. Nu ştiu cum s-a ajuns ca sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI să dea mai mulţi profeţi decât perioada biblică, dar ceea ce este îngrijorător e că teama indusă la nivel de mase a ajuns la valori atât de mari încât această variabilă trebuie luată în calcul în orice analiză în care apare şi factorul uman.

Chiar dacă magnitudinea cutremurului este una foarte mare, poate cea mai mare din istoria cunoscută, nu trebuie uitat faptul că Japonia stă pe un butoi cu pulbere. Cercul de foc al Pacificului este responsabil cu apariţia a peste 60% din vulcanii Terrei, iar cutremurele sunt la ordinea zilei. Din toată Japonia nu-mi sunt vii în memorie decât zâmbetele recepţionerului care, după ce a înţeles de ce vreau o cameră la un etaj inferior, nu s-a putut abţine să nu-i spună şi colegei sale ciudata mea preferinţă. Dacă n-am fi avut parte de dezastruosul tsunami am fi admirat modul în care construcţiile japoneze au rămas în picioare. Din păcate, protecţii împotriva tsunami-urilor încă nu s-au descoperit, astfel încât nu putem decât să asistăm la dezastrul provocat de revărsarea oceanului şi să aşteptăm retragerea apelor.

Din punct de vedere economic, lucrurile însă nu sunt atât de grave pe cât par. Desigur, urmările imediate ale cutremurului vor fi resimţite imediat de către partenerii economici ai Japoniei, în special de către China care este dependentă de produsele hi tech de-acolo. Probabil, în prima fază se va simţi o creştere a preţurilor produselor chinezeşti, dar lumea nu cred că e setată pentru dezastru. Problemele de aprovizionare nu pot fi decât de scurtă durată, mai ales că zona lovită nu este una cu foarte mare miză economică.

După stabilizarea centralelor nucleare, reconstrucţia ţării va fi elementul care va permite restartarea mult prea înţepenitei economii nipone. Dacă privim cinic situaţia, putem spune că în ţările cu infrastructură dezvoltată, dezastrele naturale oferă posibilitatea de înviorare a economiei prin intermediul investiţiilor în infrastructură. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în considerare faptul că, după asemenea dezastre creşte consumul, deoarece indivizii sunt tentaţi să-şi satisfacă dorinţele imediate, în defavoarea planurilor pe termen lung. Aceasta nu poate fi decât o veste bună deoarece mania pentru economie a japonezilor şi lipsa apetitului pentru cumpărături sunt două din cauzele pentru care ţara se zbate într-o perpetuă ameninţare a deflaţiei.

Celor care se uită la pieţe le recomand să aştepte stabilizarea situaţiei pe burse şi în lumea reală după care pot intra long fără probleme(intrarea short acum e o greşeală). Nu cred că sunt motive de îngrijorare, chiar dacă profeţii sfârşitului lumii sunt în delir.