Cine cu cine joaca?

Noul refren al guvernacilor este ieşirea din recesiune. Desigur, au şi cui să cânte acest refren deoarece există o masă incredibil de mare de proşti care, fără a avea un minim de cunoştinţe, iau de bune rostirile incompetenţilor aflaţi acum la putere.  Într-adevăr, ieşirea tehnică din recesiune se produce atunci când ai două trimestre consecutive de creştere economică, numai că în ultimul trimestru al anului trecut nu am avut creştere, ci scădere. Prostălăii care au anunţat că suntem pe creştere, în frunte cu marele demagog Băsescu, au făcut-o deoarece au comparat trimestrul patru cu trimestrul trei, nu cu trimestrul corespunzător din anul anterior, aşa cum e normal. Evident, o nouă mostră de prostie absolută care se repetă obsedant pe toate canalele media. 

Pentru ca tot scenariul să arate bine, se lucrează pe toate planurile pentru zugrăvirea unei ambianţe optimiste. Cursul scade, declaraţiile sforăitoare curg valuri şi toată lumea pare mulţumită. Însă înscrierea cursului pe un trend descendent ne costă  aproximativ jumătate de miliard de euro lunar, bani pe care nu-i avem deoarece ceea ce vedem acum în rezerva valutară a ţării sunt banii din împrumutul de la FMI. Evident acest lucru ne va costa infinit mai mult în viitorul apropiat deoarece respectivii bani trebuie returnaţi. 

Contextul actual este unul destul de complex. Joaca de-a democraţia din ţările arabe se poate lăsa cu preţuri din ce în ce mai piperate la petrol, ceea ce poate induce o nouă turbulenţă în economia mondială. Desigur, petrolul nu este singurul element de risc. Aşa cum am mai spus, neatacarea cauzelor care au produs criza actuală a avut ca efect o recuperare formală şi fragilă a economiei. Practic, în acest moment, orice turbulenţă se poate constitui într-o nouă cauză a unei căderi masive a economiei.  În aceste condiţii, politicile prudente sunt cele recomandate. Desigur, ţări precum Polonia sau Cehia îşi constituie fonduri de rezervă şi iau decizii care le protejează mediul economic intern. În cazul României populismul inept combinat cu prostia deşănţată a factorilor de răspundere va avea un efect dezastruos. Şi este cu atât mai dezastruos cu cât aceste politici iresponsabile ne îndreaptă direct către o fundătură fără ieşire. 

Pentru a fundamenta oarecum cele spuse în acest articol vă voi pune în faţa unei dileme: Ungaria s-a hotărât să plafoneze cursul francului elveţian pentru a uşura plata ratelor de către proprii cetăţeni. Aparent avem de-a face cu o măsură aberantă din punct de vedere economic. La noi, aşa ceva nu ar fi posibil deoarece, nu-i aşa, nu este corect din punct de vedere economic. La unguri mişcarea reprezintă o strategie pe termen lung, la noi ceea ce se petrece acum nu este altceva decât cel mai mare blat din istoria recentă. Ştiţi despre ce e vorba? Mai multe o să vă spun mâine.