Dacia si noi

Deschiderea facilităţii de producţie din Maroc trebuie să ne ridice numeroase semne de întrebare. Motivele sunt simple şi ţin de concurenţa directă pe care fabrica din Maroc o face celei de la Piteşti. Desigur, în România, oficialii nu prea au habar de ceea ce se întâmplă. Un lucru normal, specific prostiei care se întinde ca o pecingine în zonele rarefiate ale puterii.

Fabrica din Maroc stârneşte proteste vocale ale sindicaliştilor francezi, controverse ale politicienilor şi discuţii aprinse la Paris. În România nimic. E normal deoarece aici suntem în ţara Mioriţei, obişnuiţi să fim proşti până la capăt, să nu ne facem planuri şi să aşteptăm implacabili voinţa destinului. Primul semnal de alarmă este legat de producţia viitorului model, Lodgy. Acesta va fi integral produs în Maroc, desigur, pe măsură ce noua facilitate o va permite. Şi, pentru ca cireaşa de pe tort să fie completă, compania a anunţat oficial că în acest an va produce trei modele în această fabrică, nu două cum anunţase iniţial!

Dintr-un punct de vedere strategic fabrica de la Tanger are o justificare economică destul de clară: piaţa africană promite să înregistreze în perioada următoare creşteri fabuloase, ceea ce, pentru lumea actuală, este similară unui tărâm al făgăduinţei. Îngrijorător e faptul că, pentru moment, producţia din Maroc este destinată exclusiv Europei. Mai mult, acolo se va produce Dacia, ceea ce aruncă în derizoriu supărarea sindicaliştilor francezi. Niciodată deschiderea unei fabrici a Renault în străinătate nu va viza vreo fabrică din Franţa. Sindicaliştii francezi sunt conştienţi de acest fapt, însă ceea ce acuză ei e faptul că grupul nu produce toate modelele destinate Europei exclusiv în Franţa. Sunt foarte convins că ei sunt conştienţi că ceea ce susţin e o aberaţie care, dacă ar fi pusă în practică, ar avea ca efect dinamitarea Renault-ului din cauza costurilor mari cu forţa de muncă. Cu toate acestea folosesc argumentele ca mijloc de presiune pentru a asigura stabilitatea locurilor de muncă franceze. 

Realitatea crudă e că principalul şah a fost dat fabricii de la Piteşti.  Forţa de muncă substanţial mai ieftină  justifică producerea unui model low cost acolo. Mai mult, regele Marocului a pus la dispoziţie o  infrastructură impecabilă şi, în plus, a mai pus la bătaie vreo 60 milioane de euro pentru a suplini retragerea Nissan din investiţie. În România lucrurile s-au făcut doar din vorbe. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar acum câţiva ani fabrica aproape că a fost oprită din cauză că ... un pod a fost luat de ape, iar traseul camioanelor a fost deviat. Nu mai vorbim de faptul că, în ceea ce priveşte o autostradă până la fabrică nici nu s-a pus vreodată problema. În aceste condiţii, cred că Renault are planuri cât se poate de clare de abandonare a uzinei de la Piteşti. Probabil, în cel mai bun caz, va rămâne o linie care va asambla CKD-uri pentru piaţa internă şi pentru vecinii apropiaţi, ceea ce nu e mare lucru. Suplimentar cred că vor păstra facilitatea de la Titu şi cam atât. 

Vă imaginaţi ce înseamnă asta? La o primă vedere cred că vom avea cel puţin patru judeţe care vor cunoaşte un picaj puternic. La nivel de ţară, închiderea Daciei înseamnă prăbuşirea exporturilor şi intrarea într-un puternic dezechilibru valutar. Are cineva un plan pentru această situaţie? Bineînţeles că nu, dar sunt convins că la nivel oficial planurile Renault-ului sunt cunoscute. Dacă am dreptate vom vedea în cursul acestui an. Cel mai probabil, în cazul în care se dă semnalul de exit, primii care vor părăsi ţara vor fi furnizorii Dacia care-şi vor reloca totul în Maroc.  Rămâne să vedem ce se va întâmpla, dar eu unul cred că deja sunt făcute cărţile.