Exercitii de manipulare

1. Scandalul aşa-zişilor băieţi deştepţi din energie se află acum în prim-planul observatorilor. E un subiect generos deoarece o mână de oameni au descoperit cum se pot face bani frumoşi doar învârtind câteva hârtii. E logic pentru toată lumea că nu prea are cum să fie lucru curat la mijloc. Cu toate că afacerea e veche a fost surprinzătoare pentru mulţi declaraţia lui Jeffrey Franks cu privire la acest subiect.

Oare să fi descoperit abia acum reprezentantul FMI această problemă? Bineînţeles că nu! S-a întâmplat însă un lucru care-l face deosebit de interesat de subiect: privatizarea Hidroelectrica. Mai pe şleau spus, pe Franks probabil îl interesează ca viitorul proprietar al Hidroelectrica să nu aibă parte de problemele moştenite de la odioasa administrare a statului. Aşa se face că, brusc, băieţii deştepţi cu contractele proaspăt prelungite din timp de bravii noştri guvernanţi, să revină în centrul atenţiei. Cum se va rezolva situaţia? Greu de spus, dar nu e exclus ca statul, după modelul Petrom, să propună o compensaţie astfel încât toată lumea să fie mulţumită. E vorba de cei implicaţi în business-ul respectiv, desigur!

2. "România ar putea atrage investiţii masive în energie" spune un alt dezinteresat, pe numele său Istvan Szekely preluat cu generozitate de numeroase instituţii media. Ţi se umple sufletul când te gândeşti că, în sfârşit, peste sărăcanii de noi a dat norocul. Şi, dacă citeşti interviul cu acest băiat deştept(din categoria elementelor de presiune politico-economică) observi că nici nu e mare lucru de făcut: "sporirea atractivităţii cadrului de reglementare, regimului redevenţei şi al celui fiscal". E ceva banal: nu mai trebuie decât să tăiem din redevenţe şi să dăm facilităţi fiscale aşa zişilor investitori sau, cum ar spune un personaj dintr-un viral de pe net "mai taie din ele, da-le dreacu". Ce obţinem la schimb? Păi să vedem. În primul rând, un nou dezastru ecologic: exploatarea gazelor de şist. Nu se vorbeşte prea mult despre acest subiect pentru că lucrurile trebuie să se facă muţeşte, nu ca la Roşia Montana. Ca să n-o mai lungesc vă voi spune că bulgarii, care s-au dovedit a fi infinit mai deştepţi decât noi, au interzis exploatarea acestor gaze din motive ecologice. Noi în schimb probabil trebuie să plătim factura pentru o strângerea de mână şi hăhăiala cu Obama. Aşa se face că de luna viitoare vom începe exploatarea acestor resurse. De fapt e greşit spus că "vom începe" deoarece e  vorba de ei, adică de cei de la Chevron. Un alt punct marcat pe calea progresului absolut!

3. "Guvernul va face un punct de vedere foarte consistent referitor la Acord"(e vorba de A.C.T.A.) spune Ungureanu pentru a câştiga timp. În timp ce în Polonia Donald Tusk şi-a cerut scuze şi a retras sprijinul pentru ACTA, în timp ce Bulgaria s-a pronunţat cât se poate de clar împotriva acordului, marioneţică al nostru trage de timp. Şi ce altceva poate face în condiţiile în care partidul prezidenţial s-a exprimat cât se poate de clar în favoarea ACTA, iar tractoristul ăla care a ocupat fotoliul de ministru s-a grăbit să-l semneze(şi-a pus amprenta la propriu)? Desigur, în buna noastră tradiţie, se trage de timp până când se va uita de problemă şi vom merge înainte. Oricum, pentru Securitate e un lucru pozitiv!

4. "Trebuie să semnăm tratatul fiscal european" urlă din toţi bojocii locatarul de la Cotroceni. Înainte de a continua discuţia cred că ar trebui să-l întrebe cineva pe stimabilul nostru preşedinte dacă are habar ce-i aia deficit structural. Şi, acelaşi lucru i-aş întreba şi pe ceilalţi susţinători ai acordului fiscal. Nu de alta, dar din câte am observat, sunt jde mii(vorba lu' nea Nelu) de modalităţi de calcul al acestui indicator. Păi în condiţiile în care n-ai habar la ce te-nhami, stai să te uiţi în gura unui beţiv grăbit să pluseze la masa de poker? Nu e mai OK să înţelegi mai întâi subiectul, să faci apoi o proiecţie ca să vezi dacă într-adevăr eşti capabil să te ţii de căruţă şi-abia după să te pronunţi?

Cehii au întors elegant spatele acestui tratat şi par a fi cei mai isteţi dintre estici. România insistă să intre cu capul în perete cu toate că nu are absolut nimic de câştigat. Atâta timp cât este exclusă din procesul decizional, nu înţeleg de ce o ţară insistă să satisfacă rigorile membrilor zonei euro. Deocamdată, nefiind în euro, nu are sens să punem tălpi dezvoltării. Cine le va reaminti croitoraşilor de la putere(şi cred că şi ălora din opoziţie) că mai întâi trebuie să avem un PIB de vreo trei ori mai mare decât cel actual şi abia apoi ne putem gândi la diverse tipuri de frâne? Nu de alta, dar atât Germania cât şi Franţa trebuie să dovedească faptul că se ţin de propriile promisiuni. Cât are prostovanca de Merkel datorie publică şi cât ar fi trebuit să fie în conformitate cu Tratatul de la Maastricht? Vă las să descoperiţi singuri.

În loc de încheiere vă voi spune că nu am făcut altceva decât să trec în revistă doar câteva manipulări care parazitează spaţiul public. Nenorocirea e că aproape tot ce se întâmplă în ţară e un exerciţiu de manipulare care ascunde în spate interese perverse sau, în cazurile fericite, doar prostia decidenţilor. Sunt curios când vom ajunge la normalitate, când vom discuta despre elementele care cu adevărat ne vor ajuta să progresăm sustenabil? Când vom ajunge să încurajăm iniţiativa privată, întreprinderile mici şi mijlocii, adică acel element dinamic şi vital al oricărei economii? Probabil niciodată şi abia aici am ajuns la tragedia acestei ţări. Somn uşor!