In disperare

În vremurile în care Grecia îşi trăia gloria, războaiele erau pe viaţă şi moarte. Strămoşii lor înţeleseseră că a muri era înscris cu litere mari şi îngroşate în codul lui „a trăi”. A muri nu era doar continuarea vieţii, ci şi parte a sa, motiv suficient pentru care trebuia să fii demn nu numai în viaţă ci şi în moarte. E un lucru de mult uitat.

A fost nevoie de mai multe mii de ani pentru a şterge din codul nostru genetic marile valori ale antichităţii. A fost nevoie de atâta amar de istorie pentru a involua de la eroi la râme. Din nefericire acesta este stadiul la care am ajuns.

Trebuie să recunosc acum că fost o nerozie din partea mea să cred că încă mai există, în aceste vremuri şi pe această lume, un dram din valorile de mult apuse. E cu atât mai amară această constatare cu cât vezi limpede cum luptele de azi nu mai sunt pe viaţă şi pe moarte ci pe „mai gras sau ceva mai normal”. Ştiu, pare o glumă, dar despre asta e vorba. Puneţi orice mare(sau mai puţin cunoscut) conducător antic în locul lui Tsipras şi întrebaţi-vă ce-ar fi făcut în locul lui. E un exerciţiu util.

Credeţi că Alexandru cel Mare s-ar fi plâns ca o muiere că a negociat cu cuţitul la gât? Ar fi avut vreun moment de ezitare pentru a-şi proclama independenţa? Oare Miltiades, cel care i-a pus pe atenieni să-i atace nebuneşte pe perşi, ar fi avut vreun moment de frică în faţa unor caricaturi precum Merkel, Schäuble sau Dijsselbloem? Sau i-ar fi făcut să tremure pe sub mese la auzul strigătelor ameninţătoare „Ελελευ! Ελελευ!”?

Lumea, din păcate s-a schimbat iremediabil. Sunt pierdute pentru totdeauna valorile trecutului. Omul a ajuns o caricatură care se plânge că nu are bani să mănânce îngheţata „cu găletuţa”. Dramoletele penibile în care ne cufundăm din ce în ce mai mult, conformismul care ne roade precum un vierme şi falsele realităţi în care trăim ne coboară, încet şi sigur, înapoi pe scara evoluţiei. Lungul şir al involuţiei pare a nu avea stop. Suntem condamnaţi la contemplarea cu disperare a propriei noastre morţi în marea banalităţii.