Comertul cu Sfarsitul Lumii

Ricardo Salazar e un avocat născut şi educat în Peru care, în prezent, activează ca pastor în Japonia. I se mai spune şi noul Nostradamus, iar profeţiile sale sunt cât se poate de clare şi categorice. Ştiu că pare ciudat. În general, când spui profet, îţi vine în minte acel limbaj criptic, greoi, plin de înţelesuri multiple.

La „japonezul” Salazar lucrurile sunt simple: între 15 şi 17 mai 2016, la ora locală 2:20, un asteroid uriaş se va prăbuşi în Porto Rico. Impactul va fi devastator şi, direct sau indirect, vor muri peste 1.2 miliarde de oameni. La scurt timp după acest eveniment absolut toţi vulcanii de pe Terra vor erupe, aruncând masiv lavă în atmosferă şi blocând razele soarelui. Astfel va începe o mini-glaciaţie de un an. Pe 16 iunie 2016, Rusia şi China vor ataca SUA şi vor învinge. În 2017 yuan-ul va deveni noua monedă globală, în 2020 antihristul va deveni stăpân al Pământului, iar în 2023 se va consemna a doua venire a lui Iisus.

Aşa profet mai zic şi eu. Nu te lasă să-ţi spargi capul cu echivocuri, să faci tururi iniţiatice sau să cauţi în disperare surse pierdute prin bibliotecile sau abaţiile lumii. Ai chestiunile clare, astfel încât îţi poţi face de pe-acum planul de bătaie: până în aprilie provizii pe un an, eventual un buncăraş pentru mai multă siguranţă. Arme, muniţii şi gata. Ţi-ai asigurat fundul pentru viitoarea existenţă. Fericitule!

În ceea ce priveşte profeţiile sfârşitului, în ultima perioadă lucrurile par a respecta un anumit pattern: niciun an fără Sfârşitul Lumii. Mereu se găseşte câte un profet, care până la data X a intuit totul cu exactitate, iar acum ne spune exact cum vor sta evenimentele. Şi uite-aşa existenţele noastre se târâie de la un sfârşit la altul. Am trăit sfârşitul în anul 2000, apoi în 2001, 2002, s.a.m.d. În 2004, Sfârşitul Lumii a fost ecranizat cu succes într-un film(The day after Tomorrow). Lucrurile au mers OK inclusiv în ceea ce priveşte încasările, astfel încât în 2009 am trecut la un nivel superior cu filmul 2012 care a dus „profeţia mayaşă” pe culmi isterice de nebănuit. Sfârşitul anului 2012 ne-a găsit tremurând în faţa inevitabilului sfârşit. A urmat o noapte, a urmat o zi şi lumea şi-a continuat, implacabilă, mersul.

Care-i totuşi şmecheria în tot acest climat de instabilitate? N-aş fi tratat acest subiect dacă nu aş fi remarcat ardoarea cu care media mainstream preia şi amplifică nebuniile sfârşitului. Profeţii de facturi în esenţă identice sunt promovate pe canale diverse, devin virale pe reţelele sociale, ajung în folclor, trezesc emoţii s.a.m.d. Apoi, brusc, după trecerea termenului limită, lumea are un scurt răgaz, uită şi face loc următorului prezicător. Iar prezicători şi vrăjitori există câtă frunză şi iarbă. 

Culmea e că cei mai afectaţi de aceste profeţii nu sunt credincioşii, ci cei care-şi spun atei. Pentru un adevărat creştin practicant, spre exemplu, lucrurile sunt simple şi „explicate” cât se poate de limpede în capitolul 13 al Evangheliei după Marcu:

„32. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 
33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. 
34. Este un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 
35. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. 
36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. 
37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!”

Nu-ţi trebuie studii aprofundate ca să înţelegi că evenimentele Sfârşitului vin pe nepregătite şi că ele nu sunt dezvăluite oamenilor. De-aceea adevăraţii profeţi creştini nu spun date, ci transmit doar imagini sau fac referire la anumite semne. Similar stau lucrurile şi în ceea ce priveşte alte religii care cred într-un Sfârşit al Lumii.

Ajunşi în acest punct, stai şi te întrebi cum de se stârnesc aceste fobii tocmai în acele societăţi pe care - în secularismul lor - le considerăm evoluate? Cum de mediile de informare - cele care în aceste societăţi joacă rolul lanţului de care se leagă câinele - propagă şi pun acceleraţia pe asemenea idei inepte? Şi, mai ales cum de ele devin virale atâta timp cât respectivele societăţi au deveniot, în esenţă, atee?

Explicaţiile sunt destul de simple. Avem de-a face cu un comerţ deosebit de profitabil, din care câştigă toate forţele implicate. Sfârşitul Lumii se dovedeşte a fi deosebit de rentabil. Scrii o carte în trendul „sfârşitului la modă” şi observi cu stupoare că se vinde ca pâinea caldă. Filmele fac vânzări uriaşe, articolele din ziare vizualizări şi distribuiri uriaşe. Se dezvoltă chiar şi domenii economice care altfel nu şi-ar avea sensul. Astfel avem producători şi distribuitori de pachete de hrană deshidratată care promit supravieţuirea de cel puţin un an, kit-uri de dezinfectare a apei, producători de filtre şi purificatoare de aer. Mai găsim şi constructori de buncăre, de la variantele low-cost până la adevărate palate subterane. Apar desigur şi investitorii care construiesc complexe-buncăr în care închiriază locaţii viitorilor „suprevieţuitori de profesie”.

Deja sunt bani foarte mulţi care nu pot fi ignoraţi, astfel încât Sfârşitul Lumii devine o sărbătoare ca oricare alta, un fel de Black Friday sau Halloween. Însă cele mai mari câştiguri le au marii şmecheri din spatele şcenei, aşa-numitul establishment. Perspectiva unui Sfârşit al Lumii, induce publicului un sentiment de moleșeală. În cazul în care ajungi să crezi că profeţia X a neo-profetului Y este adevărată, nu prea te mai interesează ce se întâmplă în societate. Te gândeşti că, sfârşitul fiind aproape, ai alte priorităţi, alte lucruri de pus în ordine. Şi uite-aşa, uşor, uşor, de la un sfârşit la altul, se produc tot felul de năzdrăvănii care duc tirania pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Omul devine mai controlat, mai sărac şi, fără să-şi dea seama, din ce în ce mai conform. Aşteptând ipoteticul Sfârşit al Lumii, tremurând în faţa celor mai recente profeţii, nici nu mai observă lanţurile care-l leagă de mâini şi de picioare şi-l transformă, încet şi sigur în sclav de cea mai joasă condiţie. Şi, cu siguranţă, până la urmă va descoperi Sfârşitul Lumii sale, un sfârşit care nu va semîna deloc cu cele descrise de falşii profeţi, un sfârşit la care - prin lipsa sa de vigilenţă - a pus umărul. Acela e adevăratul sfârşit, adevărata Apocalipsă a libertăţii.