Despre ce sunt toate aceste „minuni”?

Vă propun un lucru simplu: uitaţi-vă atent la feţele celor care propun toate aberaţiile prezentului. Priviţi-i pe cei care vă spun să staţi acasă, studiaţi-le figura şi gesturile. Vă plac, vi se par a fi persoane agreabile? Repet: priviţi-i fără să-i ascultaţi. Doar uitaţi-vă la ei şi intuiţia vă va spune că ceva nu e în regulă.

Acum să trecem la pasul doi: discursul lor. Ce-ţi spun ei? Că globalismul e bun, astfel încât trebuie să se termine cu statele naţionale, că nu e OK să intervii brutal în viaţa oamenilor şi de-aceea referendumul pentru familie nu e bun s.a.m.d.


Să le luăm pe rând: globalismul e bun. OK, putem fi de acord, dar ce presupune asta? Mai nimic, îţi spun ei, doar să te lepezi de naţiune. Adică să renunţi la ceva pe care-l ai, cu care te-ai născut în schimbul a ceva ce nu cunoşti, dar despre care ţi se spune că e minunat. La fel şi cu familia. Ţi se spune că modelul care funcţionează de la începutul istoriei nu e OK şi că trebuie să renunţi la el. De ce? Pentru că modelul pe care ţi-l propun ei e OK.

Un exemplu: la un moment-dat s-au împărţit cupoanele cu acţiuni. Câţi le mai aveţi? Şi dacă le mai aveţi, câţi v-aţi implicat, ca adevăraţi proprietari care eraţi, în conducerea acelei societăţi la care aţi luat acţiunile? Câţi aţi participat la Adunările Generale ale Acţionarilor? Ce-aţi făcut cu acţiunile? Simplu, le-aţi vândut, aţi renunţat, făcându-vă părtaşi la jaful economiei naţionale. Mai aveţi idee ce s-a ales de banii aceia? Probabil mai nimic, s-au volatilizat, exact aşa cum se volatilizează bunurile tangibile schimbate pe iluzii.

Mâine şi poimâine avem un referendum. Referendumul nu este despre iubire, toleranţă sau alte baliverne cu care împroşcă propaganda. Nu, referendumul este despre renunţare, mai precis, întrebarea care se pune este: „Eşti de acord să-ţi păstrezi familia?” Dacă răspunzi da, totul rămâne aşa cum ştim de milenii, dacă răspunzi nu sau nu participi, înseamnă că alegi ca totul să se dărâme şi să fie înlocuit cu altceva. Înţelege că, începând cu momentul înlocuirii cu „altceva”, vei fi obligat să renunţi la normalitatea ta. Pentru că tu ai ales aşa sau pentru că mulţi alţii, orbiţi de iluzii, au ales asta pentru tine.

Gândeşte retrospectiv şi vezi cum în ultimii treizeci de ani cel care-a renunţat ai fost de fiecare dată tu. Tu ai renunţat la stabilitate, la siguranţa unui loc de muncă, la resursele ţării, la hălci întregi din industrie şi, începând cu infamul regim băsescu, chiar la o mare parte din libertatea ta. Te simţi mai bine? Promisiunile de „mai bine” care ţi s-au făcut de fiecare dată s-au îndeplinit? Desigur, nu, iar tu te afunzi din ce în ce mai mult în frustrare. Asta în condiţiile în care frustrarea ta este combustibilul lor, baza pe care îţi vor propune renunţările viitoare.

Vrei să continui să fii victima lor, să îngroşi rândurile păcăliţilor istoriei? Stai acasă sau votează nu. Te-ai trezit, ai înţeles că până acum ai fost păcăliciul lor? Mergi la vot şi votează DA! E timpul să ne trezim, oameni buni! E timpul să fim conştienţi de fiecare gest al nostru. Salvaţi normalitatea!