Ţara care nu mai există

A fost nevoie de un beţiv prost ca Orban pentru ca lucrurile să capete înţeles chiar şi pentru cei mai puţini la creier dintre mioritici. Gângurind pe un ton de beţiv sfătos, într-o engleză aproximativă în care acordul şi timpul erau scoase în afara legii, premierul nostru de carton a spus cu subiect şi predicat că dărâmarea Guvernului PSD a fost o operaţiune menită a asigura majoritatea PPE în Comisia Europeană.


De-aici însă încep problemele. Aşadar nu „performanţa”, nu „mişcările politice”, nu „votul românaşilor” sau „guvernarea dezastruoasă” au fost cauzele forţării schimbării de macaz politic, ci necesitatea ca PPE-ul să obţină majoritatea în Comisia Europeană. Ceea ce-a spus nea Ludo e deja un autodenunţ deoarece nu mai avem de-a face cu o mişcare politică, ci cu instrumentarea unei lovituri de stat coordonată din afară.

A fost nevoie de securiştii lui Ponta, alături de cei ai lui Tăriceanu, cărora li s-au adăugat acoperiţii rămaşi în PSD pentru a pune în scenă operaţiunea „căderea Guvernului”. Prin prisma informaţiilor lui Sică, lucrurile capătă sens. Să-l luăm pe Ponta. Mai ţineţi minte cum s-a întors el cu „foaia de parcurs” de la Barroso şi a cotit-o astfel încât să-l menţină pe băsescu - alt beţiv inconştient - în funcţia de preşedinte? Şi aia tot o operaţiune PPE a fost. Însă, dincolo de treburile care se văd la suprafaţă, de-a dreptul fascinant este mondul în care sunt puse la cale subteran aceste mişcări.

Cum lesne se observă, de fiecare dată când PPE are vreun interes, înainte de paiaţele aflate la vedere, se activează băieţii veseli din subteran. Astfel toţi acoperiţii din politică încep să devină nervoşi, în timp ce mâncătorii de căcat profesionişti - a se citi presaşii - intră în trepidaţie. Întreaga maşină a statului subteran se aprinde şi amplifică asurzitor fiecare eveniment. S-a împiedicat o babă pe stradă? „Nemernicii sunt de vină!” A nins? „Proştii e dă vină!”. Şi tot aşa. Zgomotul devine asurzitor şi, la momentul oportun, se dă lovitura. Ba un „Colectiv”, ba o „Moţiune”, ba mai ştiu eu ce.

Problema e că tot jocul e ilegal după orice standard. Chiar şi-n lumea de azi în care golanii din spatele scenei îşi fac de cap, un asemenea partizanat denotă unui provincialism incalificabil. Să dai o lovitură de stat - instrumentalizată de facto de către serviciile secrete ale propriei ţări - pentru beneficiul unui partid politic european e ceva incalificabil. E un comportament tipic de ţară africană, în care cu câţiva ţăcănei îţi poţi asigura controlul serviciului de securitate şi al armatei respectivei ţări.

Jocul aceste e de un atât de mare prost gust încât depăşeşte orice imaginaţie. Pur şi simplu ne descalifică. Nu mai suntem ţară, nici măcar colonie, ci o adunătură ineptă a cărei constantă este lupta împotriva bunului simţ. Este cât se poate de clar că suntem într-o disoluţie profundă a statului. Altfel nu poţi forţa aducerea la putere a unor amatori jalnici doar pentru că nişte prostovani din Europa aveau nevoie de un post în plus într-o construcţie cvasi-inutilă.

Nu-ţi trebuia minte multă pentru a înţelege că nu e nimic în spatele sloganelor de rahat repetate de gaşca de retardaţi care-l are pe prostul naţional în frunte. Însă acum, când se dovedeşte că în fapt tot tărăboiul n-a fost decât o altă pagină jenantă de tipul „a vrut sufleţelul tău comisar european?”, acum socoteala a devenit de-a dreptul obsedantă.

O spun de multă vreme, dar poate o s-o priceapă odată şi-odată toată lumea. De peste 150 de ani statul român este unul eşuat. Nu mai merge aşa. Pur şi simplu trebuie schimbat ceva în profunzime. N-ai cum să supravieţuieşti ca naţiune în condiţiile în care serviciile de securitate sunt penetrate de interese jalnice, iar armata se află în slujba duşmanilor poporului. N-ai cum să fii o naţiune în condiţiile în care Finanţele ţării sunt puse la dispoziţia multinaţionalelor, iar justiţia se comportă precum câinele turbat pus să-l devoreze pe cel care-ar trebui să-i fie stăpân. Ţara asta nu mai e ţară decât după ce o deparazităm cu totul. Trebuie să nu mai rămână piatră pe piatră, să readucem în prim-plan curţile marţiale care şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24 să nu facă altceva decât să condamne pe bandă rulantă toţi trădătorii care nu doar că au transformat ţara într-o epavă, ci s-au luptat pe viaţă şi pe moarte s-o menţină aşa.

Reţineţi constanta istoriei naţionale de până acum: după Cuza, de fiecare dată decontul a fost plătit de români, în ciuda faptului că am fost împinşi acolo unde nu ne doream de străinii de neam şi ţară pripăşiţi pe-aici. De fiecare dată cei care ne-au împins în dezastru au fost străini, dar de plătit am plătit noi. Nu v-aţi plictisit de acest joc stupid? Nu v-aţi plictisit să munciţi pentru a plăti pensii - care oriunde în lume echivalează cu salarii ale executivilor de rang A - în timp ce-i învinovăţiţi pe părinţii voştri pentru pensiile de rahat pe care le încasează? Nu v-aţi plictisit să vă ploconiţi în faţa unor funcţionari ai statului care-ar trebui să fie slujitorii voştri? Nu v-aţi plictisit să priviţi pasiv cum sunteţi jefuiţi „cu legea-n mână”? Nu vi s-a luat să vedeţi casta golanilor din justiţie comportându-se ca stat în stat pe banii voştri? Să vedeţi casta securiştilor jefuindu-vă pentru că „le dreptul legea”? Nu vi s-a luat de toate aceste mizerii?

O să vă repet un lucru simplu: Partidul Popular European e o gaşcă de proşti. La fel cum gruparea Socialiştilor Europeni e o altă gaşcă de proşti. La fel cum gruparea nu-ştiu-cum a lui Macron e tot o gaşcă de proşti. Toate aceste construcţii sunt de o inutilitate crasă. Ori, să ajungi tu ca ţară să dai jos un guvern doar pentru că o asemenea gaşcă de prostovani inutili avea nevoie de un comisar într-un organism castrat, asta deja nu mai e decât oligofrenie pe faţă. E ca şi cum te-ai hotărî să schimbi conducerea ţării pentru că un securist beat a pariat pe asta într-un cazino.

Vă rog să vă gândiţi bine la ceea ce vedeţi în faţa ochilor şi să nu mă mai întrebaţi „ce-i de făcut?”. Dacă nici acum nu realizaţi ce e de făcut, atunci e grav!