A treia forţă

Până acum vorbeam despre polul SUA/NATO+servanţii Japonia, Australia şi Noua Zeelandă vs alianţa ruso-chineză. Doar că lumea e mai complexă de-atât şi trebuie să fii orb ca să nu observi asta. 

Vorbind pe 3 iunie la forumul GLOBESEC 2022 - organizat la Bratislava - Ministrul de Externe al Indiei tocmai a surprins audienţa cu un discurs fulminant: „Să nu credeți că India se va alătura vreunei axe. India are dreptul la propriile sale alegeri, care vor fi în echilibru cu valorile și interesele sale.(...) Eu [India] am o cincime din populația lumii. Sunt a 5-a sau a 6-a cea mai mare economie a lumii... Simt că am dreptul să am propria mea judecată. Am dreptul să-mi cântăresc propriile interese și să fac propriile alegeri. Alegerile mele nu vor fi cinice și tranzacționale. Vor fi un echilibru între valorile și interesele mele. Nu există nicio țară în lume care să-și ignore interesele”.

Nu prea s-au auzit discursuri atât de categorice şi probabil sunteţi surprinşi de modul franc în care s-a exprimat Subrahmanyam Jaishankar în faţa întregii audienţe. Doar că, în continuare a oferit o imagine extrem de clară asupra a ceea ce a ajuns Europa:

„Se întâmplă multe în afara Europei. Există atât de multe dezastre umane și naturale în partea noastră de lume în care multe țări caută ajutor în India. Lumea se schimbă și vin jucători noi. Lumea nu mai poate fi eurocentrică. Europa trebuie să iasă din mentalitatea conform căreia problemele sale sunt problemele lumii, dar problemele lumii nu sunt problemele Europei. De ce se fac legături între China și India și ce se întâmplă în Ucraina? China și India au problemele lor cu mult înaintea Ucrainei. Așadar, chinezii nu au nevoie de un precedent în altă parte în lume pentru a explica ceea ce se petrece între noi. Nu văd asta ca pe un argument foarte inteligent, ci unul foarte egoist.(...) Problemele noastre cu China nu au nimic de-a face cu Ucraina şi nu au nicio legătură cu Rusia. Dacă intrăm în într-o retorică referitoare la „cine tace în nu ştiu ce problemă”, pot indica o mulțime de probleme asupra cărora, așa cum am spus, Europa și-a păstrat inexplicabil tăcerea pentru interesul său... dacă ar fi să iau Europa în mod colectiv. De multe ori Europa tăcut în ceea ce priveşte multe evenimente care se întâmplau în Asia, iar acesta este un indiciu cât se poate de clar pentru a vă putea întreba de ce ar avea cineva încredere în Europa?”

În atmosfera plină de tefelism occidental Jaishankar a fost întrebat despre motivul pentru care India cumpără produse ruseşti, fapt care i-a permis să le-o taie cu eleganţă: „Dacă ţările occidentale sunt atât de preocupate de problemă de ce nu permit petrolului venezuelean sau iranian să intre pe piaţă?”. De asemenea, a sugerat că ţărilor occidentale le este mult mai comod să cumpere petrol rusesc după ce acesta a fost „spălat”.

Putem spune că am asistat la un adevărat recital al Ministrului de Externe al Indiei. Însă, cel mai important lucru este ceea ce eu aş numi „trezirea”. India înţelege că propriile interese trebuie să primeze în raport cu lumea. De aceea, în momentul în care a constatat că exportul cerealelor sale serveşte unor speculanţi, a interzis exportul prin intermediari, preferând negocierile directe între state. Dincolo de faptul că întregul discurs este menit a le deschide ochii celor care nu înţeleg ce se întâmplă, mai e ceva.

Evenimentul din Ucraina a fost folosit de Occident pentru a forţa revenirea la doctrina lumii bipolare, în care „binele” se bate cu „răul”. Cu alte cuvinte, s-a căutat aducerea Rusiei într-un scenariu de război în care Occidentul este expert. Doar că, iată, a apărut defecţiunea, care defecţiune oricum se vedea cu ochii liberi. India nu este nici parte a alianţei China-Rusia şi nici a cele occidentale conduse de SUA. India e India şi atât. Iar starea actuală de fapt complică teribil situaţia Occidentului deoarece la ora actuală am intrat abrupt într-o lume ... multipolară. Nu-ţi trebuie multe informaţii pentru a constata că, de la Războiul Rece, treburile s-au complicat teribil. Există într-adevăr o alianţă extrem de largă care luptă împotriva SUA sau, mai bine spus, a unipolarismului. Însă aceasta este departe de ceea ce am numi o alianţă tipică. Este mai degrabă vorba despre ţări care doresc şi încep să trăiască orientându-se după interesele proprii şi refuzând „principiile occidentale” de aşezare a lumii.

Este India a treia forţă? Cu siguranţă. Însă, în scurt timp, vom vedea cum rândurile acestei a treia forţe se vor îngroşa teribil. Africa de Sud, Brazilia, Argentina, Iran, Venezuela s.a.m.d. mai degrabă se vor alătura poziţiei interesului propriu decât să adere la vreuna dintre alianţele prezentului. Veţi vedea în scurt timp o teribilă schimbare de paradigmă a lumii, în care puterea de netăgăduit a SUA se va topi în insule regionale de putere. Iar cu marea topire care urmează se vor topi absolut toţi „centrii nervoşi” ai planetei care până acum păreau de nemişcat. Roata istoriei a început să se învârtă!