vineri, 31 decembrie 2010

Ce urmeaza


Cu o oarecare întârziere faţă de data promisă, mă ţin totuşi de cuvât cu un nou episod din serialul "ce va fi". Ca o primă remarcă, observ că toată piaţa "prognoziştilor" e plină, mai mult ca niciodată, de opinii contradictorii, de fraze alambicate şi presupuneri bazate pe dacă şi parcă. Din tot acest amalgam singura certitudine este că, în mod sigur, va exista cineva care să ia titlul de vizionarul anului. Fără dorinţe de ocupare a acestui soclu liber voi face totuşi observaţii despre cum cred că se vor desfăşura ostilităţile în anul care vine.

Pe general, cred că ne aşteaptă o perioadă în care investitorii vor reveni pe pieţe dând uitării temerile anterioare şi abandonând "safe haven"-ul metalelor preţioase sau alte investiţii exotice. Pieţele cred că vor evolua pozitiv, stimulate de noua paradigmă economică: infinite money. Până acum, arhitecţii economiei mondiale au demonstrat că se descurcă destul de bine în noul model al masei monetare infinite, lucru care, în mod sigur, va spori apetitul tuturor. La fel, vor creşte simţitor preţurile pe toate palierele, lucru care se va reflecta într-o scădere a puterii de cumpărare şi înrăutăţire a condiţiilor de trai la nivel global.

SUA, zona cu cea mai mare vizibilitate economică, probabil va avea parte de numeroase dezvoltări contradictorii. Un prim paradox ar fi faptul că mulţi analişti prognozează o evoluţie economică pozitivă a zonelor din care provin, dar, pe general, cred că SUA va evolua prost. De ce? Păi în primul rând, la nivel local, lucrurile încep să se dezgheţe, dar pe general, politicile incoerente şi lipsa de consistenţă a planului de redresare se vor constitui în frâne puternice. Piaţa imobiliară nu cred că are şanse să-şi revină nici anul acesta, în special din cauza delicvenţei în creştere în sectorul creditelor ipotecare. La ora actuală sunt o groază de proprietăţi de vânzare, dar cumpărătorii continuă să se lase aşteptaţi. Băncile trebuie să-şi închidă poziţiile, motiv pentru care continuă să fie principalul artizan al devalorizării proprietăţilor. Șomajul va continua să fie una din marile pietre de moară care vor frâna dezvoltarea; trecerea acestui indicator în zona pozitivă este puțin probabilă. Ca și evoluție, cred că SUA va continua și în 2011 creșterea economică, dar vom avea din nou de-a face cu o creștere economică artificială. Ceea ce trebuie notat este că evoluția pozitivă despre care vorbim nu înseamnă nicidecum că s-a terminat criza. Vom continua să vorbim despre criză mult timp de-acum înainte.

Uniunea Europeană va continua să aibă parte de o evoluție zbuciumată, în special din cauza dezechilibrelor și a incoerenței politice. Suntem într-o perioadă în care destinele continentului sunt în mâna PPE, poate cea mai incompetentă forță politică, grupând, cred eu, cei mai proști și mai ciudați politicieni, ghidați de o ideologie vagă și superficială. Cum nu există modalități de a schimba actuala structură de putere, vom continua să asistăm la dezvoltări economice haotice și la decizii cu efecte din ce în ce mai perverse și la o accentuare a egoismului membrilor. La nivel european există câteva bănci mari care sunt deosebit de fragile și care, probabil, ne pregătesc surprize neplăcute anul viitor. Nu trebuie să uităm că nu s-a făcut deloc curățenie în sistemul bancar european, preferându-se punerea batistei pe țambal(dacă vă mai amintiți stress test-ul, înțelegeți despre ce e vorba). Nu știu cine va ajuta aceste bănci și cred că e foarte probabil ca anul care vine să asistăm la dezvoltări urâte a acestei situații. Oricum, trebuie să notez că un asemenea scenariu ar avea implicații majore la nivel global, putând declanșa intrarea accelerată în ultimul stadiu al crizei(care totuși cred că se va petrece în 2012).

Asia va fi influențată negativ de evoluția Chinei care are nevoie mai mult decât oricând de aplicarea unor noi paradigme economice. Nu pariez pe o evoluție dezastruoasă a Chinei, dar vor fi probleme serioase acolo, în special din cauza inflației care pare scăpată de sub control. Probabil creșterea economică a Chinei nu va mai avea două cifre; personal pariez pe un nivel situat în jurul valorii de 6%. Un alt element menit a tulbura apele pe continentul asiatic va fi situația din Coreea. Un război(cred că puțin probabil) ar influența negativ cel puțin trei economii cheie ale zonei: Coreea Japonia și China. De asemenea, trebuie remarcată și creșterea tensiunii dintre China și India, amplificată de sprijinul necondiționat pe care China îl acordă Pakistanului. Apele sunt destul de tulburi, dar, cu toate acestea, nu cred că vom avea parte de evoluții radicale. Oricum, tensiunile existente vor mai frâna din avântul economic al continentului. În această zonă cred că mă voi uita foarte atent la Sri Lanka și, în continuare, la India. Cred însă că Sri Lanka va fi campioană absolută.

America de Sud cred că are perspective bune, iar  creșterea economică se va generaliza pe tot continentul, cu excepția Venezuelei, a cărei evoluție spre dezastru se va menține neabătută. Va fi foarte interesant de urmărit evoluția Braziliei și a Argentinei. Cele două țări au de trecut de provocări importante. Cu toate că sunt semne de întrebări serioase, tind să cred că vom avea parte de dezvoltări sustenabile.

România va avea parte de un nou an de coșmar. Pe piața bancară ar trebui să asistăm la un an al fuziunilor și achizițiilor. În cazul în care va fi așa, putem spune că vom avea un an liniștit. Altfel, lucrurile vor sta urât. Piața bancară autohtonă s-a contractat puternic, iar în acest moment e limpede că sunt mult prea mulți jucători pe o piață care se micșorează văzând cu ochii. Creșterea delicvenței la credite, înrăutățitrea situației economice și subțierea portofoliului de clienți buni vor pune presiuni puternice pe câteva bănci care, dacă nu-și vor găsi cumpărători, vor dispărea de pe piață. Cu alte cuvinte, dacă nu vom vedea fuziuni sau achiziții pe piața autohtonă, cu siguranță vom vedea sufocări. Ceea ce trebuie să înțelegem e că nu prea sunt bani pentru sufocări, așa că, în ultimă instanță, dacă lucrurile o vor lua razna, probabil vor fi forțate fuziuni.

Nu cred că vom avea parte de creștere economică în România. Prostia și hoția sunt prea mari în zonele de sus ale puterii, motiv pentru care îmi păstrez previziunile negative. De asemenea, cred că vom continua să avem o presiune puternică pe curs. În termeni reali, în acest an leul s-a apreciat, lucru absolut aberant dacă punem în balanță performanțele economice ale țării. Probabil în prima parte a anului(poate chiar în ianuarie) BNR va permite o corectare a situației. În cazul unei evoluții liniștite, presiunile pe curs vor putea fi contracarate în continuare de BNR. Trebuie să remarcăm că, sub o presiunea plăților aferente datoriilor contractate până acum, este impetuos necesară găsirea unor surse de finanțare ieftine. Acordul cu FMI nu este decât simbolic, menit a menține rating-ul țării. Găsirea banilor pe piețele financiare internaționale se va constitui într-o adevărată provocare, mai ales în cazul unei evoluții dificile a Europei.

În plan politic este posibil să asistăm la instalarea unui nou prim ministru de paie, individ care va juca rolul tehnocratului. Mișcarea este menită a proteja partidul lui băsescu de furia populară. Laboratoarele de la Cotroceni se pare că au găsit și omul potrivit în persoana unuia asupra căruia, chipurile, s-ar fi exercitat presiuni(neștiind întreaga poveste,  unii i-au spus într-o doară că știu totul despre fetița pe care o are; în realitate fetiţa era chiar el, despre această existenţă secundară a sa ştiind însă numai cei apropiaţi dictatorului nostru de carton). Oricum, indiferent de dezvoltările politice, vom avea un nou an greu. Presiunile economice vor fi amplificate de incompetența și interesele guvernanților conducându-ne, în continuare, spre dezvoltări dezastruoase.

Indiferent de cum vor decurge ostilitățile în noul an, cred că trebuie să înțelegem că oportunități vor exista întotdeauna. Așa că nu-mi rămâne decât să vă urez să aveți parte de un an cât se poate de prosper în care să reușiți să vă îndepliniți tot ceea ce vă doriți.

miercuri, 29 decembrie 2010

2010 - Ce a fost


E aproape sfârşitul anului, motiv pentru care vă invit să citiţi/recitiţi articolul "What's Next". Se pare că ceea ce am intuit anul trecut arată cu mult mai bine decât ceea ce prognozam acum doi ani pentru 2009. Practic, din tot ceea ce am scris atunci nu s-a îndeplinit un singur lucru: numirea lui Mario Draghi la şefia BCE. Aş putea spune că nu s-a întâmplat încă, dar, pe măsură ce scandalurile din lumea bancară italiană se vor amplifica, Draghi se va îndepărta tot mai mult de respectiva poziţie.

În ceea ce priveşte ţintele de investiţie pentru 2010 am avut perfectă dreptate. Practic toate ţările enumerate şi-au continuat creşterea economică, iar companiile locale au adus câştiguri bune. La capitolul investiţii ar mai fi o rectificare: abia acum am observat că în respectivul articol am uitat efectiv să introduc Turcia, cu toate că atrăsesem atenţia în mai multe rânduri asupra potenţialului acestei ţări(un exemplu aici). De asemenea, pe parcursul anului acesta am mai atras atenţia asupra Indiei, al cărei potenţial probabil se va vedea anul viitor.

Cam aşa a fost 2010, un an destul de greu, dar care a adus rezultate excepţionale celor care au ştiut cum şi unde să investească. Cred că elementul pozitiv al acestui an a fost faptul că oportunităţile au continuat să existe sau, mai bine spus, s-a demonstrat că acestea există pe orice vremuri. Despre 2011 probabil vom vorbi mâine. :-)

marți, 28 decembrie 2010

Guvernarea nutzi - base

Ceea ce vedeţi mai jos este un exemplu impecabil de promovare a brandului turistic al Romaniei. Se găseşte în Solvenia, mai precis pe fiecare maşină a Poştei din această ţară(http://www.posta.si/). Sau poate e vorba de răzbunarea lui Vântu? Lucrurile s-ar lega deoarece, aşa cum ştim de la băse, Vântu avea de gând să cumpere Poşta, deci, la nivel simbolic, totul pare foarte clar...


P.S. Parcă spunea Ciutacu într-un articol de pe blog ceva de genul "Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!". Bine, el avea lupta lui, dar parcă se potriveşte destul de bine realităţii actuale.

vineri, 24 decembrie 2010

Valea Plopului




Donaţii se pot face aici:

Asociaţia Pro-Vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi

RON: RO42RNCB0211011843900001
Euro: RO85RNCB0211011843900003
(conturile sunt deschise la BCR Valenii de Munte, cod SWIFT: RNCBROBU)

sau

RON: RO81 RZBR 0000 0600 0722 9024
EURO: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028
USD: RO86 RZBR 0000 0600 0722 9031
GBP: RO04 RZBR 0000 0600 0930 1069,
(conturile sunt deschise la deschise la Raiffeisen Bank – Agenţia Victoria, cod SWIFT: RZBR ROBU)

joi, 23 decembrie 2010

Aur

Cum bine se ştie, pe fondul ameninţărilor inflaţioniste aurul creşte susţinut. E un lucru care, din punctul meu de vedere, este iraţional şi, aşa cum am mai spus, ţine de un complex istoric al nostru. Istoria recentă ne-a mai dat exemple de dezumflare a bulei aurului, dar nimeni nu pare a fi înţeles mare lucru.

N-o să stau să repet aici ceea ce am mai explicat în mai multe rânduri. M-am plictisit să reiau discuţia de la capăt şi să mă lovesc de aceleaşi şi aceleaşi argumente puerile repetate de unii până la epuizare.Ceea ce m-a făcut să redeschid discuţia sunt câteva realităţi menite a ne sugera faptul că preţul aurului începe să scârţâie şi că evoluţia geometrică a preţului său se apropie de sfârşit.

În primul rând este vorba despre performanţe. Evoluţia indicilor americani din ultimele şase luni este superioară celei a aurului. Atât Dow Jones cât şi S&P500 au adus investitorilor câştiguri net superioare în comparaţie cu aurul. Şi aici e vorba numai de preţuri, fără să mai punem în balanţă faptul că deţinerea unei acţiuni îţi dă dreptul participării la profit, în timp ce deţinerea de aur implică numai cheltuieli.

Ceea ce însă reprezintă un semnal de alarmă pentru aur este ceea ce vine dinspre piaţa reală, de acolo de unde aurul are o justificare economică, anume domeniul bijuteriilor. Conform unor date publicate ieri, în SUA piaţa bijuteriilor s-a contractat cu aproximativ 11%. De ce se întâmplă acest lucru e simplu de înţeles: costurile în creştere ale materiei prime au împins bijuteriile la preţuri exagerate pentru o perioadă de criză. În aceste condiţii, consumatorilor nu le-a fost foarte greu să se reorienteze. Dar poate cea mai puternic semnal este cel venit dinspre India, unde avem cea mai mare piaţă a bijuteriilor. Aici se remarcă o mişcare la care, în urmă cu câţiva ani, nici măcar nu ne-am fi putut gândi: aurul este înlocuit de bijutieri cu metale mai ieftine, preferându-se placarea cu aur. Motivul este acelaşi preţ în creştere care nu poate fi susţinut de indieni.

În timp ce dinspre piaţa consumatorilor se primesc semnale clare de saturare, din cealaltă parte a lanţului, dinspre producţie, sosesc veşti despre nebunia investiţiilor. Astfel, febra galbenă a cuprins Africa, unde(a câta oară?) viaţa unui om se măsoară în fire de aur, iar toxicitatea procesului de extragere a aurului nu interesează pe nimeni. Nebunia pare a fi cuprins şi Europa. În Bulgaria sunt zvonuri că se va redeschide o fostă mină de aur, iar România pare a intra în linie dreaptă cu dezastrul de la Roşia Montana. Acestea sunt doar câteva exemple, dintr-o listă imensă de investiţii în domeniul extracţiei aurului. Aşa cum în urmă cu trei ani trăiam maximul investiţiilor în dezvoltări imobiliare pe o piaţă a cărei cerere se subţia zi de zi, acum trăim mania investiţiei în aur.   

Sunt numai câteva elemente care ne sugerează că ne aflăm aproape de punctul maxim al unui balon. Personal n-am investit în aur deoarece nu am încredere în el. Am preferat investiţia în economia reală şi cred că nu m-am înşelat. Cel puţin până acum. Dacă am avut sau nu dreptate, rămâne să vedem.

miercuri, 22 decembrie 2010

Arestati-l pe Schengen!

 
E.ON a preluat Electrica Moldova şi Distrigaz nord la un preţ total de aproximativ 150 milioane EUR. Mai la sud, jocurile au fost făcute pentru Gaz de France care, pentru un chilipir de 128 milioane EUR a preluat Distrigaz Sud. Era nevoie de aceste contracte? În principiu nu, dar probabil reprezentat nota de plată pentru că Europa ne-a băgat în seamă. La fel, contractul pentru securizarea frontierelor încheiat cu EADS Deutschland GmbH ne-a mai scos din buzunar o nimica toată de aproape 1 miliard EUR. Bani care, în cazul tot mai probabil al neadmiterii în Schengen, putem spune că au zburat fără niciun folos.

De la intrarea în NATO şi UE, politicienii români au înţeles un lucru simplu pe-aici e valabil de când lumea: dacă eşti descalificat din cauza prostiei, poţi rezolva problema cu şpaga. Aşa am văzut minunatele privatizări făcute "pentru că ăia sunt răi şi se opun" sau "pentru că licuriciul a cam strâmbat din nas când i-am supt-o". Toată această incompetenţă care musteşte în straturile de sus ale politicii ne-a costat o groază de bani. Marea masă a populimii a aprobat tacit tranzacţiile deoarece, nu-i aşa, asta se-ntâmplă continuu aici. Şi cum căruţa mergea înainte, nu mai conta că roţile se pot rupe oricând. 

Un lucru însă n-au înţeles bravii noştri croitoraşi: în politica mare lucrurile oricând se pot întoarce la 180 de grade. De obicei asta se-ntâmplă când întinzi coarda prea tare, când, prin atitudinea pe care-o ai, deranjezi. Greşelile se pedepsesc uneori radical, iar în momentele de ruptură faptul că tu ai făcut o privatizare strategică în favoarea lui X sau că i-ai dat o şpagă lui Y chiar nu mai contează. Poţi eventual să ieşi în presă cu declaraţii sforăitoare şi să faci deliciul presei de scandal o zi sau două. După, oricum te întorci în banalitate şi uitare.

Revenind la cererile Franţei şi Germaniei lucrurile par cât se poate de clare: am început să deranjăm, iar acesta nu este în niciun caz un fapt pozitiv. Prostiile făcute la nivel de politică externă încep să-şi spună cuvântul, lucru care ne va costa. Problema cu aderarea la Spaţiul Schengen este doar începutul şi reprezintă cel mai mic rău care ni se poate întâmpla. Cu toate că impactul asupra populaţiei României este minim, semnalul care ni se transmite este unul cât se poate de grav. 

P.S. Nea Traiane, ar mai fi o soluţie! Ascultă-i telefoanele lu' Schengen(că e  clar o chestie de securitate naţională), dă stenogramele în presă şi bagă-l la bulău 29 de zile. Imposibil să nu ciripească el ceva. Ruşine, Dinu Patriciu!