Foarte bun discursul tipului. Exact de astfel de oameni are nevoie o economie sanatoasa - antreprenori care urmaresc profitul pe termen lung, capabili sa inoveze si sa-si schimbe continuu modelul de afaceri, in functie de noile incercari si oportunitati.Totusi as mai avea cateva lucruri de adaugat. 1. Cred ca in urmatoarele decenii din ce in ce mai multe industrii se vor indrepta inevitabil spre tehnologii care presupun consum redus de hidrocarburi si energie, nu in motive etice, ci din practice. 2. Conservarea resurselor de apa este deasemenea un punct foarte important pentru o strategie economica pe termen lung, dar din pacate actiunile in acest sens sunt greu, daca nu imposibil de implementat, atata timp cat resursele de apa se afla in proprietate publica. Practic, firmele de distributie iau apa din natura pe gratis, distribuind-o apoi clientilor. Acestea nu au practic niciun interes sa conserve resursele pe termen lung, pentru ca odata epuizate sau compromise cele aflate in exploatare, se pot orienta catre altele noi. Cea mai buna solutie este trecerea surselor de apa - acvifere, rauri, lacuri - in roprietate privata. Proprietarul resursei, actionand in regim de monopol natural local va avea tot interesul atat de a obtine profit maxim, cat si de a conserva resursa pe termen lung. Costurile transferate catre consumatorii finali i-ar face pe acestia sa utilizeze apa mai eficient, in timp ce amenintarea actiunilor in justitie din partea proprietarului ar responsabiliza riveranii cu privire la deversarea de deseuri. 3. Trecerea gropilor de gunoi in proprietate privata si interzicerea exproprierilor de teren la preturi fixe, in “interes public”, le-ar limita drastic accesul la noi terenuri pentru constituirea gropilor de gunoi si ar duce la cresterea taxelor percepute de acestea clientilor sau/si la facturarea cantitatii de deseuri pentru fiecare client in parte. Astfel, acestia ar fi incurajati sa arunce mai putin la gunoi sau/si sa recicleze un procent cat mai mare din deseurile pe care le produc. Iarasi, majoritatea terenurilor fiind in proprietate privata, aruncarea deseurilor la voia intamplarii s-ar solda cu actiuni in justitie, fiind vorba in fapt tot de o incalcare a dreptului la proprietate. 4. Trecerea catre un model "consumerist" (cresterea termenul A) a coincis cu scaderea preferintei indivizilor catre economisire si orientarea preponderenta a acestora catre consumul pe credit. Corelatia nu este intamplatoare, deoarece ambele sunt consecinte ale modificarii referintei de timp a indivizilor mai ales datorita inflatiei continue a monedei-decret (care erodeaza economiile, dar si datoriile), precum si a progresului tehnologic accelerat, care face bunurile sa devina demodate inainte de a se uza fizic. Daca progresului nu avem cum sa ne opunem, cealalta cauza e mult mai usor de "tratat" prin renuntarea atat la moneda-decret in favoarea unei monede-marfa, cat si la monopolul monetar statal in favoarea unei piete concurentiale. Iarasi, programele de "redresare" a economiei prin stimularea achizitiei de bunuri nu face decat sa se suprapuna peste efectul inflatiei, perpetuind risipa.
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul. Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)
Foarte bun discursul tipului. Exact de astfel de oameni are nevoie o economie sanatoasa - antreprenori care urmaresc profitul pe termen lung, capabili sa inoveze si sa-si schimbe continuu modelul de afaceri, in functie de noile incercari si oportunitati.Totusi as mai avea cateva lucruri de adaugat.
RăspundețiȘtergere1. Cred ca in urmatoarele decenii din ce in ce mai multe industrii se vor indrepta inevitabil spre tehnologii care presupun consum redus de hidrocarburi si energie, nu in motive etice, ci din practice.
2. Conservarea resurselor de apa este deasemenea un punct foarte important pentru o strategie economica pe termen lung, dar din pacate actiunile in acest sens sunt greu, daca nu imposibil de implementat, atata timp cat resursele de apa se afla in proprietate publica. Practic, firmele de distributie iau apa din natura pe gratis, distribuind-o apoi clientilor. Acestea nu au practic niciun interes sa conserve resursele pe termen lung, pentru ca odata epuizate sau compromise cele aflate in exploatare, se pot orienta catre altele noi. Cea mai buna solutie este trecerea surselor de apa - acvifere, rauri, lacuri - in roprietate privata. Proprietarul resursei, actionand in regim de monopol natural local va avea tot interesul atat de a obtine profit maxim, cat si de a conserva resursa pe termen lung. Costurile transferate catre consumatorii finali i-ar face pe acestia sa utilizeze apa mai eficient, in timp ce amenintarea actiunilor in justitie din partea proprietarului ar responsabiliza riveranii cu privire la deversarea de deseuri.
3. Trecerea gropilor de gunoi in proprietate privata si interzicerea exproprierilor de teren la preturi fixe, in “interes public”, le-ar limita drastic accesul la noi terenuri pentru constituirea gropilor de gunoi si ar duce la cresterea taxelor percepute de acestea clientilor sau/si la facturarea cantitatii de deseuri pentru fiecare client in parte. Astfel, acestia ar fi incurajati sa arunce mai putin la gunoi sau/si sa recicleze un procent cat mai mare din deseurile pe care le produc. Iarasi, majoritatea terenurilor fiind in proprietate privata, aruncarea deseurilor la voia intamplarii s-ar solda cu actiuni in justitie, fiind vorba in fapt tot de o incalcare a dreptului la proprietate.
4. Trecerea catre un model "consumerist" (cresterea termenul A) a coincis cu scaderea preferintei indivizilor catre economisire si orientarea preponderenta a acestora catre consumul pe credit. Corelatia nu este intamplatoare, deoarece ambele sunt consecinte ale modificarii referintei de timp a indivizilor mai ales datorita inflatiei continue a monedei-decret (care erodeaza economiile, dar si datoriile), precum si a progresului tehnologic accelerat, care face bunurile sa devina demodate inainte de a se uza fizic. Daca progresului nu avem cum sa ne opunem, cealalta cauza e mult mai usor de "tratat" prin renuntarea atat la moneda-decret in favoarea unei monede-marfa, cat si la monopolul monetar statal in favoarea unei piete concurentiale. Iarasi, programele de "redresare" a economiei prin stimularea achizitiei de bunuri nu face decat sa se suprapuna peste efectul inflatiei, perpetuind risipa.