China update

O să privim azi China prin prisma ultimilor indicatori macro publicaţi. Cu toate că aceste date nu sugerează încă o deteriorare a situaţiei, cred că ne aflăm la momentul apariţiei unor noi fisuri. Problemele de acest tip nu sunt tocmai noi. Până acum, de fiecare dată când indicatorii sugerau fragilitate într-un anume domeniu, autorităţile chineze au reacţionat bine, contracarând cauzele care dezvoltaseră respectivele probleme. De data aceasta însă temerile sunt accentuate şi de problemele vizibile cu ochiul liber care nu prea mai lasă loc altor creşteri.

În primul rând, producţia industrială a crescut cu un procent de 13.9%(YoY) contrazicând momentan opiniile unora(printre care se numără şi subsemnatul) că numeroasele facilităţi de producţie zac nefolosite. Până în prezent, privind numai prin prisma acestui indicator, lucrurile arată încă bine.  

Indicele preţurilor de consum a crescut cu 3.5%(YoY) şi cu 0.2% faţă de luna anterioară. Preţul mâncării a explodat, crescând cu 7.5% în timp ce pentru restul produselor creşterea a fost de 1.5%. Practic, aici este cheia întregii probleme. Această creştere coroborată cu o creştere a vânzărilor retail de 18.4%(YoY) ne sugerează că ceva nu e în regulă. Practic, ceea ce vedem acum este similar perioadelor de început de criză: o abundenţă de bani care intră în consum. Banii provin de la bănci care au încurajat creditarea şi, în acest fel, preţurile au început să explodeze: cel mai mult imobiliarele, urmate de restul bunurilor. Vă sună cunoscut?

Divergenţa majoră care începe să se observe este cea dintre CPI şi PPI. Astfel, PPI a cunoscut o creştere anualizată de 4.3%, dar faţă de luna anterioară a scăzut cu 0.5%. Cum bine se ştie, raportarea la luna anterioară este o eroare şi poate fi considerată ca fiind echivalentul comparării merelor cu perelor. În acest caz însă(punând în oglindă şi CPI) cred că asistăm la începuturile unei crize.  Coroborând acest indicator cu producţia industrială care a crescut cu 13.9%(YoY) ne putem gândi la un fenomen clasic: supraproducţia care-şi caută cu disperare consumatorul final. Aceasta ne introduce în paradoxul acestei divergenţe: pe de o parte preţurile la consumatorul final cresc pe fondul unei cereri în creştere(probabil cauzată de inerţia banilor împrumutaţi) în timp ce în producţie preţurile scad ca urmare a unui necesar de bani pentru plata furnizorilor şi a băncilor. O asemenea divergenţă poate avea rezultate catastrofale ţinând cont de dimensiunile gigantice ale Chinei(un prieten spunea în glumă că pentru a fi vrăjitor în China îţi trebuie pick-hammer în loc de baghetă). Repet faptul că aceasta este deocamdată o ipoteză pe care o consider foarte probabilă. Confirmarea o vom avea în lunile următoare când, dacă ceea ce spun se dovedeşte veridic vom observa o accentuare a acestei divergenţe. 

Privind aceste realităţi, va fi foarte interesant de observat dacă guvernul chinez va reuşi să intervină în timp util şi, mai ales, cum va interveni pentru stoparea acestei tendinţe. Rămâne să vedem.