Κλειστόν

Ieri seară Parlamentul cipriot a votat cu demnitate și, mai ales, pentru democrație. Taxarea din senin a depozitelor era o măsură nu numai nedreaptă, ci tembelă. Obligați fiind de mai marii Uniunii Europene să aplice o măsură stranie, ciprioții păreau a nu avea nicio cale de ieșire. Însă, până la urmă, planul european n-a ținut.

Pentru cei care au cât de cât legătură cu Ciprul era destul de greu de înțeles cum ar putea fi pusă în aplicare o asemenea măsură. În țările mai mari, voința populară se diluează ușor. În țările mici însă, circuitul populație-putere este mult mai scurt, iar voința populară e aproape imposibil de ignorat. Așa se întâmplă în Cipru. Ce-ar putea face o mână de parlamentari dacă ar vota împotriva poporului? Probabil să plece din insulă, deoarece e greu de crezut că ar mai găsi vreun loc unde să fie în siguranță. Cred că acesta este unul din motivele pentru care dictatul european n-a avut niciun vot pentru.

Întrebarea pe care și-o pun mulți la acest moment este legată de viitorul insulei. Ce se va întâmpla? Urmează dezastrul? În cazul în care Ciprul nu este ajutat, băncile sale pot exploda, iar țara este incapabilă să le ajute. Într-un mod de-a dreptul curios, oficialii europeni n-au părut deranjați de rezultatul votului, ba unii au mai și afirmat că pachetul de ajutorare rămâne în vigoare. Și-atunci de ce s-a mai făcut atâta tărăboi?

Realitatea este că Uniunea Europeană nu poate lăsa Ciprul să cadă. Nu este numai vina Ciprului pentru că are un sistem bancar supradimensionat. Să înțelegem un lucru cât se poate de simplu: este ilogic să ai un sistem bancar ale cărui active sunt de câteva ori mai mari decât PIB-ul. Din nefericire, Uniunea Europeană a permis dezvoltarea acestor monștri. Cum își poate asuma o țară salvarea unui sistem bancar dacă acesta e mai mare decât ea? E ca și cum o furnică și-ar asuma să ducă un măgar la spital atunci când îi e rău.

Însă realitatea e mult mai crâncenă decât credem noi. Ciprul nu e singura țară sufocată de bănci. Luxemburgul are active bancare de douăzeci de ori mai mari decât PIB-ul. Cum își poate asuma o țară liliputană problemele propriilor sale bănci? Realitatea e destul de deranjantă și ne demonstrează că sistemul bancar este de mult timp desprins de realitate. Credeți că vorbesc prostii? Hai să vedem care-s realitățile.

În Anglia, doar primele trei bănci(RBS, Barclays, HSBC) au active de peste trei ori mai mari decât PIB-ul, în Franța, tot trei bănci(BNP Paribas, Credit Agricole, SocGen) au aproape de două ori și jumătate mai mult decât PIB-ul. Belgia pare campioană absolută. Acolo o singură bancă(Dexia) are active de aproape două ori mai mari decât PIB-ul. La nemți, Deutsche Bank singură are active de 85% din PIB. La asemenea cifre gigantice mai are sens să acuzăm Ciprul? 

În mod sigur, ceea ce li s-a propus ciprioților a fost un plan ticălos. Faptul că Parlamentul a avut puterea și înțelepciunea de a se comporta demn e un fapt lăudabil. Nu cred că europenii își pot permite să se expună unei „fisuri” și aceasta chiar dacă Ciprul este o țară mică. Există riscul declanșării unui val uriaș de neîncredere și, cu siguranță, nimeni nu vrea așa ceva. 

Ideea inițială a construcției europene a fost aceea a unei uniuni de țări cu drepturi egale, în care membrii se ajută unii pe alții. Practic, ideea era aceea de a ne uni eforturile pentru a da coerență economiei întregului continent. Iată că n-a trecut mult timp și s-a ajuns la o turmă ineptă condusă de o vacă. E timpul să reevaluăm această realitate și să facem corecțiile. Până când nu e prea târziu.