Noua strategie a gigantului

Zilele acestea titlurile de-o schioapă privind aparentele probleme ale Chinei au explodat în media economică. O modestă scădere a vitezei de creștere a PIB-ului Chinei i-a făcut pe bocitorii de profesie să aducă în atenție, pentru a nu știu câta oară, același imn trist al prăbușirii Chinei.

N-o să stau să repet refrenul menționat în articolul de față. Lucrurile sunt cunoscute și, cred eu, se încadrează într-un pattern normal. Cred însă că este interesant să extindem cumva cadrul de raportare și să încercăm să vedem noile direcții strategice ale Chinei. Chiar dacă schimbarea de garnitură de la vârful țării a fost una lină, previzibilă, politica practicată în prezent de China este una complet diferită. 

Luna trecută, într-un gest simbolic, noul președinte Xi Jinping a efectuat prima sa vizită externă la Moscova. Vizita a trecut oarecum nevăzută, marcată în media occidentală de mondenități ieftine legate de soția liderului Chinez. Însă, în spatele declarațiilor diplomatice și a unui conformism specific vizitelor la nivel înalt, s-a semnat unul dintre cele mai mari contracte economice. Xi Jinping a reușit să deblocheze un impas mai vechi și s-a parafat un acord prin care Rusia urmează să livreze Chinei gaze naturale. Acordul este reciproc avantajos. Mulți considerau cu ușurință că Rusia este vulnerabilă din cauza dependenței de exporturile în UE. Iată că, apariția Chinei și contractul gigant semnat în martie, fac previzibilă schimbarea ierarhiei în topul țărilor importatoare de gaz rusesc. Victoria lui Xi Jinping este cu atât mai mare cu cât, printr-un artificiu, a reușit să obțină prețuri mult mai bune la gaze decât media la care cumpără europenii. Mai mult, contractul valutar bilateral  va ușura relațiile economice dintre cele două țări, asigurând, în special Chinei, o nouă piață majoră în plină formare.

Un alt element strategic a fost reprezentat de întâlnirea statelor emergente din Africa de Sud. Summitul BRIC a fost deosebit de important deoarece s-a creionat dezvoltarea noii bănci a statelor emergente, o bancă a cărei funcționalitate va fi oarecum similară FMI. Fără doar și poate, o mare parte din meritul acestei inițiative revine Chinei. Xi Jinping e conștient de conștient de puterea financiară pe care o deține și nu face altceva decât să încerce canalizarea unei părți din rezerva valutară a țării către proiecte strategice concrete. 

Mulți nu au înțeles foarte bine care este noua țintă a Chinei. Dincolo de diversificarea piețelor prin creșterea schimburilor directe cu statele emergente, China vrea ceva mai mult: asigurarea pe viitor a resurselor de materii prime și de hrană. Principala țintă pe care o urmărește proaspătul președinte este cucerirea Africii. Puțini au observat că prezența chineză în Africa s-a intensificat puternic în ultima perioadă. Chinezii au încheiat numeroase contracte de explorare/exploatare, s-au implicat în politica zonei(vezi problemele dintre Sudan și Sudanul de Sud), au concesionat terenuri agricole. Desigur, intrarea directă este greoaie și, cel mai probabil, noua bancă a BRIC va fi cea care va legitima și va ușura accesul Chinei în zonă. Este de urmărit această nouă direcție care, cu siguranță, va genera tensiuni serioase între SUA și statele BRIC deoarece Africa era considerată cumva un teritoriu al nimănui, dar în care americanii dețineau monopolul. 

Din punct de vedere militar, noua conducere a Chinei face pași concreți pentru demilitarizarea zonelor apropiate de granițele sale. Sau, mai scurt spus, China își dorește îndepărtarea trupelor americane cât mai departe de granițele proprii. Cei care au impresia că Kim Jong-un e un descreierat care se joacă cu războiul atomic se înșeală amarnic. Liderul nord coreean nu este nimic altceva decât un vârf de lance al Chinei. Declarațiile belicoase ale Coreei de Nord n-au făcut altceva decât să forțeze comunitatea internațională să apeleze la China pentru mediere. Lucru care, de altfel s-a și întâmplat. Și, ca o confirmare a strategiei de geniu, stă mărturie întâlnirea solicitată și obținută în regim de urgență de către John Kerry cu oficialii chinezi de rang înalt. În timp ce, la finalul întâlnirii, Kerry și-a exprimat pe față îngrijorarea față de situația din Coreea de nord, Xi, fără a face nicio referire la tensiunile militare, a declarat că speră ca relațiile chino-americane să beneficieze de un nou start, iar diferențele dintre cele două țări să fie rezolvate prin respectarea intereselor fiecărei părți. O lecție de diplomație și stil care va împinge discuțiile pe teritoriul dorit de China, adică demilitarizarea celor două state Coreene. 

Cu toate că ar mai fi multe de spus despre noile direcții strategice ale Chinei, voi aminti, în final o mișcare despre care probabil vom mai discuta. Este vorba despre probabilitatea foarte mare a unei împăcări istorice între China și India. Discuțiile, cu toate că se află în stadiu incipient, există. Deblocarea relațiilor dintre cele două piețe gigantice ar putea configura un nou pol economic deosebit de interesant. 

În final îmi permit să consider că, în ciuda credinței unora referitoare la iminenta cădere a Chinei, lucrurile stau în realitate diametral opus. China se află la începutul unui nou ciclu de dezvoltare, a unei noi expansiuni. Nu sunt tentat să împărtășesc viziunea lui George Friedman care vede China măcinată de dezechilibrele interne, chiar dacă, din punct de vedere istoric, am putea avea un sprijin al teoriei sale. Trebuie însă pus în balanță și modul pragmatic, strategic și coerent în care acționează China contemporană. Închei prin a vă recomanda să depășiți șablonul prin care China este analizată/prezentată de media occidentală și să încercați să înțelegeți singuri care sunt provocările și tendințele lumii actuale.