Speranțe pentru bursă

Aflată într-un con de umbra, înscrisă pe o pantă clar descendentă, Bursa autohtonă nu a reușit până acum să iasă din banalitate. Cu o atitudine neclară, BVB nu a reușit să convingă. Dacă vă întrebați care ar fi motivele unui asemenea traseu v-aș recomanda să dați un ochi atent printre oamenii care se învârt în jurul pieței noastre de capital(înțelegând aici linia din spate, cea care nu se vede, dar decide) și veți avea revelații neplăcute.

Veteranii pieței de capital își amintesc despre începuturile pieței, atunci când Bursa parcă și-a prezis destinul. În vremea aceea campionul absolut al tranzacțiilor era Rasdaq, BVB fiind percepută cumva ca a cincea roată la căruță. A trebuit să treacă o criză de amploare(sfârșitul anilor '90) pentru a apărea în prim plan noile vedete ale pieței, SIF-urile, cele care au adus BVB în prim-plan. De-atunci RASDAQ și mulțimea sa covârșitoare de emitenți au evoluat descendent, sfârșind în noroi. Culmea însă, evoluția descendentă a RASDAQ n-a însemnat creșterea așteptată a BVB.

Acesta pare a fi paradoxul pieței bursiere autohtone. De ce oare Bursa de la București și-a ratat menirea? De ce, în loc de a avea un punct de reper avem o banalitate, o necunoscută pentru marele public? Sunt întrebări justificate, al căror răspuns cred cu tărie că se află în primul paragraf al acestui articol. 

Dacă am face un sondaj am vedea că,  pentru marele public, bursa este o chestie complicată, similară loteriei, unde oamenii joacă nu investesc. O chestie propagată nu atât de către vulg ci chiar de către „insideri”. De câte ori n-ați auzit despre „jucătorii la Bursă”, despre X care „joacă la Bursă”, despre „jocul la Bursă” și alte asemenea nefericite sintagme? Este cea mai simplă demonstrație despre modul în care a eșuat una dintre instituțiile care ar fi trebuit să fie un pilon al economiei autohtone. 

Atâta vreme cât nu se va conștientiza că Bursa nu este un joc ci o platformă de investiții, lucrurile vor sta prost. Astfel încât este imperativ ca oficialii pieței noastre de capital să facă un efort susținut pentru  ștergerea acestui stereotip. Bursa nu este o loterie! Este locul unde investitorii finanțează economia la prețuri infinit mai avantajoase decât piața bancară. Banii pe bursă nu se câștigă ușor. Cei care tratează lucrurile ca pe o loterie în general pierd, însă cei care-și fac temele, care știu să gândească, să-și facă o analiză și să intuiască oportunitățile reușesc să dea valoare banilor investiți. Despre asta este vorba. 

În contextul actual lucrurile nu ar părea limpezi pentru BVB. Personal mă încăpățânez să consider contrariul prin prisma numirii lui Ludwik Sobolewski. Faptul că această numire i-a deranjat profund pe „oamenii negri” pare a fi un lucru pozitiv. Sunt convins că Sobolewski reprezintă fix ceea ce aceștia n-au fost capabili să înțeleagă, iar numirea sa are rolul de a tulbura apele stătute ale Bursei. Nu cred că însă că numirea sa va însemna un război. În cazul în care Sobolewski își va face treaba, corul oamenilor negri va pricepe că această numire le este benefică și că, până la urmă, resentimentele nu-și au sensul atâta vreme cât elementele pozitive se transformă în bani.

Prima ieșire categorică a lui Sobolewski a fost cea prilejuită de listarea Romgaz. Noul CEO al Bursei s-a pronunțat categoric împotriva listării duale, o variantă care ar dezavantaja piața locală. Însă nu numai piața locală ar fi dezavantajată, ci și România în ansamblu. Menținerea, cel puțin în prima fază, a listărilor strategice pe piața de la București înseamnă obișnuirea desenării unor fluxuri către piața locală de capital. Desigur, se pune problema capabilității de absorbție a pieței locale. Romgaz este una dintr-o serie care cuprinde Nuclearelectrica, Hidroelectrica sau Electrica. Se vor găsi oare bani pentru toate aceste listări?

Chiar dacă mulți nu ar paria pe piața locală, cred cu tărie că listările preconizate nu vor fi eșecuri. Sub aparența unei fragilități se ascund oportunități nebănuite. În primul rând avem o debalansare între banii de pe bursă și cei din depozitele bancare. Politica BNR de forțare a scăderii dobânzilor ar putea orienta o parte a banilor statici din conturi către bursă. Și ar fi normal să se întâmple așa deoarece, cum băncile refuză finanțarea economiei locale, locul acelor bani ar trebui să fie pe bursă. Nu numai că și-ar găsi destinația justă, dar ar conduce la randamente infinit mai bune decât ceea ce produc prin băltirea într-un depozit.

Lucrurile însă nu se schimbă peste noapte. Va fi nevoie de eforturi susținute pentru educarea oamenilor și pentru impunerea Bursei ca instituție financiară serioasă, nu ca o loterie. Și, mai mult ca orice, oficialii autohtoni ar trebui să încerce să înțeleagă că Bursa nu se află în competiție cu alte instituții interne ci cu celelalte mai burse din regiune. În fapt acolo trebuie privit, spre afară nu spre interior! Abia atunci BVB își va înțelege menirea și poate că va face pașii necesari spre normalitate. Deocamdată îmi păstrez intactă rezerva de speranță în ceea ce privește piața locală. Numirea lui Ludwik Sobolewski este, cu siguranță un fapt îmbucurător, însă este numai unul. Sper că vor urma și alte elemente care să fundamenteze așteptările investitorilor locali.