Prăbuşirea pieţei auto

În septembrie vânzările globale de automobile au scăzut cu 23%(YoY). În octombrie, „doar” cu 7%, însă am avut o premieră absolută: scăderea vânzărilor în China. Ţineţi cont că aceasta se petrece pentru prima dată în ultimii 30 de ani.

Lucrurile însă nu arată nici pe departe realitatea. Când ne uităm pe aceste cifre trebuie să înţelegem că toţi producătorii recurg la tehnici de „fake sales” pentru a da bine în cifre. Astfel, scăderile pe care le afişează sunt mult mai mici decât în realitate. Însă nu poţi abuza la nesfârşit de tehnicile menţionate. După ce-ai terminat de umplut parcurile logistice, după ce-ai burduşit parcurile dealerilor, la un moment dat nu mai ai unde să-ţi depozitezi junk-urile şi astfel eşti obligat să priveşti în faţă dezastrul.


Cam asta e ceea ce urmează pentru întreaga industrie auto. În ciuda scăderii voite a fiabilităţii autovehiculelor, producătorii nu mai reuşesc să împingă vehiculele noi în piaţă. Tocmai slaba fiabilitate a produselor livrate, complexitatea extremă şi costurile piperate de întreţinere sunt duşmanii care-i fac să-şi piardă clienţii. Dacă punem faţă în faţă autovehiculele produse acum 15-20 de ani cu cele actuale vom observa că parametrii tehnici nu diferă prea mult. Consumul real de combustibil este, în mare, acelaşi, iar poluarea, aşa cum am văzut în scandalul „Dieselgate”, e cam tot aia. Despre parametrii dinamici la fel, n-avem mari revelaţii în ceea ce priveşte acceleraţia sau viteza maximă. Avem însă o scădere consistentă a cantităţii de tablă în favoarea plasticului, o degradare teribilă a calităţii materialelor utilizate. Singura diferenţă vizibilă este cea de design.

Toate acestea, puse cap la cap, îi fac pe consumatori fie să nu-şi mai vândă autovehiculele vechi, fie să fie tentaţi să-şi cumpere mai degrabă o maşină veche, mult mai ieftină şi mult mai solidă.

Scăderile accentuate de vânzări se manifestă şi în Germania unde, suplimentar, statul exercită o presiune infernală asupra consumatorilor pentru schimbarea parcului auto. În încercarea disperată de a impulsiona vânzările de maşini noi, autorităţile germane au pornit o vânătoare de vrăjitoare împotriva diesel-ului. Sperau astfel că vor da un nou impuls producătorilor locali în vânzarea de făraşe cu benzină sau hibride. Aiurea! Nemţii sunt reticenţi în a-şi schimba maşina. Mai mult, nu sunt dispuşi să renunţe la diesel, iar asta se vede în multitudinea de procese deschise împotriva autorităţilor locale care au interzis circulaţia maşinilor diesel în interiorul oraşelor. Şi cum la ei justiţia merge mână în mână cu statul, procesele se pierd, dar consumatorii, după ce pierd procesul, iau cu asalt statul cerând despăgubiri pentru că a fost permisă comercializarea autovehiculelor poluante. Iar aici treburile sunt greu de cosmetizat întrucât odată ce ai recunoscut că ai permis vânzarea rahatului, trebuie să-ţi asumi cumva asta. Un subterfugiu a fost o schemă de compensare la achiziţia unui autovehicul nou(ceva gen programul rabla de la noi), dar posesorii de autovehicule diesel nu sunt mulţumiţi deoarece aceştia, la achiziţie, au plătit mai mult decât varianta pe benzină. Aşa a apărut ideea unei asociaţii de a cere statului despăgubiri în vederea înlocuirii motorului diesel al maşinii proprii cu unul cu benzină.

La cum arată lucrurile, nu se văd mari realizări în industria auto. Scăderile vor continua din ce în ce mai accentuat, iar forţarea trecerii la „noile” tehnologii electrice ar putea rezerva surprize de proporţii pentru producătorii tradiţionali. Dat fiind faptul că tehnologia electrică e mult mai simplă, investiţia într-o fabrică de la zero e şi ea suportabilă. Probabil n-aţi auzit de Nio, concurentul chinez al lui Tesla. N-aveaţi cum, e proaspăt pătruns în liga mare. La fel ca în cazul Nio, vă puteţi trezi peste noapte cu un atelier local care vă propune o maşină electrică ieftină, cool şi mult mai OK decât cea a unui producător tradiţional. Exagerez, desigur, dar tehnologia electrică e atât de simplă încât, cu excepţia caroseriei, îţi poţi construi maşina acasă.

Ceea ce vedem în industria auto e doar vârful unui teribil dezastru economic generat de o doctrină economică fantezistă bazată pe ipoteze false. Şi care a ajuns la punctul final al ficţiunii, punct în care, de obicei, scapă cine poate.