Războiul lumilor

Începutul anilor 90 a consemnat o schimbare radicală de doctrină, o împingere a societății, indiferent de paradigma care-o ghidase până atunci, într-o vâltoare cum nu se mai văzuse. Dacă v-aș spune doar atât v-ați chinui să înțelegeți despre ce e vorba și, cel mai probabil, v-ați îndrepta atenția spre evenimentele de natură economico-politice. Ei bine, cu toate că nebunia și-a lăsat amprenta inclusiv în economie și politică, războiul despre care vom vorbi azi e unul nevăzut și, mai mult, neînțeles încă de marea majoritate a oamenilor.

Înainte de a continua, v-aș recomanda să faceți o pauză pentru a aprinde câteva bețișoare parfumate, să exersați posturile yoga care vă detensionează, eventual să vă relaxați într-o ședință de meditație în care să repetați ceva mantre eliberatoare sau, dacă toate acestea nu vi se par suficient de naturale, să atingeți amuleta pe care ați achiziționat-o din cine știe ce călătorie exotică. Vă spun toate acestea deoarece despre ele vom vorbi.

Dar, cum treburile au rădăcini mai adânci, pentru a înțelege ce s-a petrecut cu noi, ar trebui să mergem pe fir în jos unde ne vom întâlni iremediabil cu nebunii ani '60, cu mișcarea hippie și cu vreo câteva personaje despre care v-am vorbit în articolele trecute. Dar și acea explozie are rădăcinile sale, pe undeva pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acolo vom întâlni o ciudată aristocrată de origine ruso-germană, Helena Petrovna Blavatsky, propovăduind o formă stranie de spiritualitate căreia i-a spus Teosofie. La fel de bine, tot prin cotloanele sfârșitului de secol XIX ne vom întâlni și cu Rudolf Steiner, propovăduitorul „filosofiei libertății”, un soi de sinteză între religie și cuceririle științei. Pentru omul serios, cu baze cultural-religioase solide, pretențiile emise de Blavatsky sau Steiner stârnesc râsul. Însă valul celor doi e susținut de o întreagă periferie care, de-a lungul seclolelor, a dezvoltat o subcultură ocultă dornică de articulare. Divinații, forțări profetice, globuri de cristal, cărți de tarot, interpretări, spiritisme s.a.m.d., toate acestea își tot încearcau de-atâta amar de vreme intrarea în societate.

Dacă Societatea Teosofică a rusoaicei, șamanismele lui Gudjieff sau ideile lui Steiner au făcut valuri majore la vremea lor, privind retrospectiv putem spune că, la fel cum au apărut, au și dispărut, nesupraviețuind creatorilor. E fals însă!Apariția acestor valuri a avut rațiunea proprie de-a fi, producând mișcările necesare în gândire. Și, dacă la un moment dat păreau uitate prin dulapul de curiozități istorice, iată că toate acestea(și chiar mai multe!) au reînviat în nebunii ani. Vă puteți explica trecerea aceea bruscă de la o societate conservatoare în care pândeai doamnele urcând scările pentru a le vedea accidental glezna, la nebunia fustelor mini, la sevrajul psihedelic condimentat cu orgii sexuale, multe în public, desfășurate fără discernământ? La explozia de irațional reclamând întoarcerea la natură. Știu, n-ați trăit acele vremuri, mulți nici n-aveți habar că au existat. Însă ele au avut rostul lor.

Apogeul s-a produs în acel fierbinte august al anului 1969, când la Woodstock a avut loc explozia numită „3 Days of Peace&Music”. Dacă ar fi să citim afișul oficial al festivalului - desenat de Arnold Skolnik - am da de-o ciudată formulare care sună cam așa: „Woodstock Music & Art Fair presents an Aquarian Exposition in White Lake, N.Y”. Hmm, păi n-a fost un concert?, vă veți întreba citind acest „detaliu” de pe afiș. Și ce-i cu acel Aquarian?

Nu, n-a fost un spectacol, ci un manifest mascat de-un concert, de-o orgie în masă și de o formă de revoltă nevăzută până atunci în istorie. Dacă v-ați oferi răgazul necesar studierii filmulețelor și a fotografiilor făcute cu acea ocazie, dincolo de muzică, sex, droguri și alcool, veți observa intrarea pe ușa din față a unei noi spiritualități având legătură cu acel misterios „Aquarius”.

Mișcarea hippie a degenerat în Europa în acea revoluție a tineretului despre care v-am mai vorbit, revoluție a cărei biblie părea a fi micuța carte roșie a înțeleptului Mao. Tocmai el, marxistul care-a reușit deturnarea pentru totdeauna a destinului Chinei, a fost așezatv în fruntea „Revoluției Tineretului”. Și, la fel ca toate valurile istoriei, și-acesta părea a se stinge definitiv după ce forțele de ordine, alături de politicienii vremii păreau a fi găsit o cale de mijloc necesară potolirii hormonilor mult prea fierbinți ai protestatarilor. Adormirea mișcării era însă o iluzie. Curând, drogații de la Woodstock, dezinhibatele care dansau goale și se culcau cu cine apucau, zeloții marxismului stradal sau preoții fără de religie, cei care păreau definitiv intrați în hrubele istoriei, au jucat „cartea timpului”.

Ieșirea din scenă a generației conservatoare a părinților lor a condus la preluarea locurilor libere de către noua generație. Generație care, deși nu mai făcea sex în public și nu se mai droga în văzul tuturor, tot mai păstrase o iotă din instinctul inițial. Mai o cămașă multicoloră, mai o chică rebelă, mai niște pantaloni evazați pe la evenimente mondene s.a.m.d. Monstrul nu murise, ci-și luase o formă umană. Iar de pe aceste poziții câștigate, în mod natural s-a produs deturnarea educației tinerelor generații care le-au trecut prin mâini. An de an educația din ce în ce mai precară făcea loc „toleranței”, „feminismului”, dar și unei „alte realizări” care promitea să împace orizontul urban, lumea științei cu cea a spiritualității. Nimeni nu te îndemna să faci eforturi. Realizarea spirituală este legată acum de relaxare, de starea de bine, de confort. Izolările părinților pustiei țin de o istorie mult prea tulbure, în care oamenii n-aveau habar de descoperirile științei.

Noua spiritualitate știe despre toate acestea și împacă creierii precari ai unor generații care n-au habar de nimic cu informațiile răzlețe care le ajung acestora pe la urechi. Buddha, yoga, relaxare, horoscop, tarot, gnosticism, ezoterism, droguri psihedelice, divinație, toate acestea sosesc în frânturi vestindu-l pe Aquarius. Iar ele vin din istorie. Horoscoapele vin din Babilon, gnosticismul dintr-o „istorie comună” și cumva paralelă cu a Creștinismului. Fiecare are ceva de spus și, nu-i așa?, „e imposibil ca toate acestea să fi fost false”. De ce oare au fost respinse de religia oficială? Nu cumva nouă, celor proaspăt iluminați de tandra mângâiere a drogului, ne este ascuns ceva? Răspunsul e întotdeauna afirmativ, iar cel care înțelege e purtat pe aripile line ale lui Aquarius. Dar cine naiba e Aquarius ăsta?, mă veți întreba din nou.

Ei bine, aici e esența. Aquarius e cheia de boltă a întregii mișcări. Conform horoscopului, părăsim Era Peștilor și intrăm cu forță în Era Vărsătorului. De-aici obsesia afișării sale. E greu de spus care e momentul schimbării deoarece am stat sub semnul peștilor vreo două mii de ani, astfel încât generațiile de la jumătatea secolului XX încoace sunt generații de tranziție. Însă momentul calculat cu exactitate nici măcar nu e important. deoarece Importantă este trecerea la „noua lume”. Așa s-a ajuns la „răsăritul Epocii Vărsătorului” care face necesară trecerea la o nouă spiritualitate, o nouă dimensiune holistă privind totul ca întreg și nu părțile disparate. De-aceea religia trebuie să fie una în care știința să nu fie contestată, ci, din contră, pusă la fundație.

Noua limbă a spiritualității e vorbită cel mai bine de gurușii hinduși. Eu au cameleonismul necesar îmnbinării fragmentelor de știință, creștinism, marxism etc. într-o curgere coerentă de idei care rimează cu religia lor. Și, mai ales, cu banul. Nu mai e nicio problemă în a-ți fi percepută o taxă pentru eliberarea ta spirituală. Ține chiar de normalitate. Așa se face că, în anii 60-70, eliberatorii spirituali ai generațiilor mult prea înfierbântate, au parte de scandaluri financiare explozive. Presa dezvăluie luxul extrem în care-și petrec viața „eliberatorii”. Însă, treptat, asta nu mai impresionează pe nimeni. Cărțile lor rămân la fel de „inspiraționale”. Mai mult, cu trecerea timpului, revin în forță ca dovezi ale înțelepciunii pure.

Iată cum anii 90 devin modelați de amintirile istorice ale Woodstock-ului și de spiritualitatea derivată din tufișurile lumii aceleia. Osho e un maestru spiritual, iar toate scandalurile în care-și ruina financiar adepții sunt date definitiv uitării. Filmulețele cu el - folosite în trecut pentru propria-i propagandă - reapar exploziv ca „dovezi vii de înțelepciune”. Citatele din Osho sunt legitimarea oricăruia care vrea să le arate celorlalți „că înțelege”.

Iată-ne în plină invazie a unei spiritualități ciudate. Nu-ți dezvăluie mare lucru, dar îți promite confortul. De fapt nu confortul pe care oricum îl ai, ci împăcarea cu forma ta rudimentară de a te raporta la realitate. Noua spiritualitate nu contestă nimic. Televizorul e bun pentru că „te educi” prin intermediul său, calculatorul e minunat, iar telefonul în care stai concentrat din ce în ce mai mut timp e o cale de acces la paradis. Nu trebuie să suferi, nu trebuie să faci eforturi. Ce dacă ai multe zeci de kilograme mai mult decât normal? Important e să-ți fie bine, iar pentru asta trebuie să te împaci cu tine.

Toate acestea sunt menite a-ți desena o nouă cale. Privit din exterior pare ceva de un romantism tandru. Omul condus cu blândețe spre împlinirea sa pe acest pământ. Iar pentru aceasta nu-i nevoie decât să accesezi una dintre nenumăratele mostre de înțelepciune pe care le găsești la un click distanță.

„Lumea s-a schimbat!” - ți se repetă obsesiv. La fel cum ți se introduc periodic frânturi de horoscop, tarot, meditație, relaxare și alte elemente ale noii religii. Care, de fapt, nu e religie, ci evoluție - îți spun ei. Totul în dulcele stil al progresismului. Nu-i așa că e fascinantă călătoria la care ați asistat?

E timpul să reveniți cu picioarele pe pământ, să părăsiți aburii toxici și psihedelici pentru a înțelege despre ce e vorba. „Răsăritul Epocii Vărsătorului” e un proiect de inginerie socială al cărui nume de cod e „Project Nietzsche”. Scopul imediat e acela de distrugere a civilizației creștine și înlocuirea sa cu ceea ce au înțeles „arhitecții” din filosofia lui Nietzsche. Explozia de irațional, teoriile științifico-religioase și întreaga panoplie de „idei” scoase la vânzare pe taraba sufletelor pierdute au sensul și misiunile proprii. Totul e gândit milimetric, iar planul funcționează ca uns. De la Blavatsky pînă aici a fost un drum lung, dar tâmpirea omenirii a reușit și nu mai e decât un pas până la finalizare.

Mă opresc aici promițându-vă un viitor episod în care vom vedea cum își ucide „Vărsătorul” propria armată de strânsură. Până atunci meditați la ceea ce vi se întâmplă întrucât voi sunteți atât călăii cât și victimele. E un joc pe viață și pe moarte programat de-atâta amar de vreme. De-aceea și miza sa e enormă.