Când se ridică un alt far călăuzitor

În bestseller-ul „Woke, Inc.”, Vivek Ramaswamy lansează ipoteza conform căreia „wokeism-ul” este arma secretă pe care China o utilizează în războiul geopolitic cu SUA. Interesant, ce să spun. Doar că eu spun asta de o groază de vreme, motiv suficient pentru ca proștii să mă facă „pro-chinez”, „pro-rus” sau de-a dreptul „comunist”. Să vin și cu dovada:

„Ceea ce văd eu sunt elementele cu care China distruge iremediabil Occidentul. Mișcările progresiste, „cultura anulării”(cancel culture), mișcările aberante ale minorităților și toate celelalte fenomene pe care le vedem sunt în realitate victorii ale Chinei care fragilizează din interior Vestul. Sunt chestiuni consistente întrucât, în loc să lupte pe teritoriul tarifelor comerciale sau al retoricii absurde, China caută să cucerească mult mai fertilul teritoriu al minții. Iar mintea celor simpli, din păcate e fascinată de rațional.” 

Articolul din care am citat e unul de dată recentă(mai 2021), însă asta o afirm încă de prin 2010(mi-a fost lene să caut un citat dintr-un articol mai vechi). În timp ce așa-zișii influenceri americani de diverse rase se grupau prin tot felul de comiții și comitete având impresia că mișcă China după bunul lor plac, dragonul doar părea că merge în direcția dictată când, de fapt, nu făcea nimic altceva decât să-și urmeze programul său pe termen lung și foarte lung. Iar China, spre deosebire de toate statele lumii, are capacitatea de a-și face un program pe termen foarte lung.

Ceea ce încă nu știți este că disrupția Chinei deja se face simțită în zonele discrete ale puterii americane. Probabil n-ați aflat încă, dar pe la Beijing au început să se facă procesiuni mai ceva decât la Mecca. Iar procesiunile sunt ale greilor de pe la BlackRock, Goldman, Fidelity Investments, Citadel, Blackstone s.a.m.d. Dacă însuși Larry Fink în persoană s-a deplasat până acolo, înseamnă că deranjul e mare! Se stabilesc tot felul de întâlniri interminabile cu guvernatorul Băncii Chinei, cu autorități din zona de reglementare a pieței de capital, cu membri de vază ai Partidului Comunist Chinez. Toți discută, trag concluzii, dar situația rămâne la fel. Iar vizitatorii pleacă la fel de dezamăgiți precum au venit. Ciudat, nu?

Mă gândeam că americanii „avertizați” de documentarul „The China Hustle” rulat în demență pe Netflix au răsuflat ușurați când chinezii au anulat mega listarea „The Ant Group” sau pe cea a „DiDi Global”. Doar în acest fel americanii n-ar mai fi „păcăliți” de chinezi, nu-i așa? Păi tocmai asta îi deranjează pe marii mahări. Că cică nu e corect ca China să nu-și mai listeze companiile în SUA. Că s-a închis și le e mai greu. Deh, fiecare listare pe bursa americană venea cu consultanță la pachet și cu o groază de comisioane pe care să le plătești unuia sau altuia. Iar acum canci.

Mai există și supărarea în ceea ce privește problemele de la Evergrande. Firma are datorii de 300 mld. $, iar multe dintre acestea sunt cumpărate de mari bănci occidentale(în principal americane și elvețiene). Grangurii speră că pot face presiuni asupra guvernului chinez pentru a-i ajuta pe cei de la Evergrande să-și plătească datoriile către marile bănci occidentale. Chinezii însă, la întâlnirile organizate, îi tot întreabă cu insistență pe partenerii occidentali de discuție la ce pagină din „manualul capitalismului” se specifică un asemenea comportament reprobabil. Cum adică să intervină statul într-o chestie care ține de piață, de libera concurență s.a.m.d.? Halal capitalism, neicușorule.

Însă esența „rădăcinii răului”, care zgâlțâie întreaga prietenie chinezo-globalistă e alta: prin directivele trasate de Xi Jinping se prevede clar ca întreaga creștere a PIB-ului să fie una reală și nu rezultată din activitățile speculative. Asta-i durerea care-i doare. Chinezii au pretenția ca cifrele raportate să se refere la chestii palpabile, nu la giumbușlucuri financiare de genul „na-ți-o ție, dă-mi-o mie”. Mai mult, au pretenția ca întreaga lor economie să fie orientată spre zona palpabilă și să nu se îmbete cu apă rece crescând sectorul serviciilor în detrimentul producției reale. În cazul listărilor societăților chineze, decizia de interzicere are legătură, de asemenea, cu caracterul speculativ al burselor Vestice, fenomen de care China vrea să se izoleze. S-a ajuns, culmea, ca tocmai China să aibă pretenția ca o bursă să servească scopului pe care-l declamă, anume finanțarea activităților economice. Mai fac asta bursele vestice? Aiurea, doar ventilează bani în speculații deja transparente. 

Nervozitatea mediului de afaceri american e majoră, doar că chinezii se mențin calmi spunându-le partenerilor de afaceri că dacă vrei să faci afaceri în China, trebuie să le faci chinezește: adică să aduci bani, să investești în ceva palpabil și de scos bani scoți în măsura în care faci profit. Adică exact cum se scrie la cartea capitalismului. 

Trebuie să remarcăm deja primul accident major dintre chinezi și șmecherii lumii financiare mondiale. După scandalul politic cu SUA, începe cel cu factorii economici de acolo. Semn că lumina deja începe să se dea de la Beijing. Este unul dintre multele incidente pe care le vom mai vedea. Încă nu-mi dau seama dacă asta ține de „marele reset” sau e pur și simplu China care-și vede liniștită de drumul său, ghidându-se strict după țintele pe care și le-a fixat.