Contre militare

Ați aflat probabil despre racheta hipersonică testată de către chinezi. Rachetă care, după ce a înconjurat Pământul, a ratat ținta cu vreo 32 km. Asta vor reține mâncătorii de rahat. Important nu e însă ce spune propaganda, ci câți oficiali de la Pentagon au mai făcut pe ei. Nu știu dacă țineți minte, dar tocmai ce-și dăduse demisia Nicolas Chaillan, înalt oficial al Pentagonului, implicat în confruntarea cibernetică cu China. Omul, sincer, a spus că SUA au pierdut războiul AI în fața chinezilor.

Ce-are una cu alta? Mai țineți minte strategia Anaconda, prin intermediul căreia SUA a forțat URSS să fiarbă în suc propriu? Chinezii nu atacă doar cu un șarpe, ci un întreg cuib. Supremația informatică a Chinei e doar o parte a cuibului de șerpi prin intermediul căruia China speră că va sufoca Washingtonul. Ce-i totuși cu această rachetă?

Păi, în primul rând, e o realizare tehnologică remarcabilă. Americanii nu dețin o asemenea armă. Mai mult, în momentul în care au înțeles că „ăia cu ochi mici” dețin așa ceva, cred că le-a picat imediat apetitul în ceea ce privește Taiwan-ul. Ideea e că într-o confruntare China - SUA diferențele sunt majore. Dacă o rachetă americană lovește un oraș chinezesc, omoară câteva milioane de oameni. Însă principala treabă a chinezilor e să-și apere șefii, să-i ascundă astfel încât să nu fie „găsiți” de vreo bombă americană. Dacă însă o singură rachetă atinge teritoriul american, președintele și întreaga administrație zboară. Înțelegeți care-i jocul? La chinezi nu contează câți oameni omori, important e să nu omori regele. La americani e invers. Dacă omori șeful s-ar putea să-i întărâți împotriva ta. Dacă însă omori un singur american de rând, toți merg să rupă gâtul președintelui și întregului aparat de stat. Americanii știu bine asta, dar o știu și chinezii. Iată motivul pentru care „ultrasecretul test” a ieșit în presă. 

Treburile însă sunt mai legate de atât. Săptămâna trecută am avut un incident în apele rusești. Dinspre Marea Japoniei,  un distrugător american a încercat să forțeze apele teritoriale rusești, întâmpinând opoziția fermă a unui distrugător rusesc. Riposta a fost atât de fermă încât, la un moment dat, cele două nave s-au aflat la șaizeci de metri distanță, rușii fiind gata să trimită elicopterul în atac. Abia în ultima clipă americanii au schimbat traseul. Înregistrarea video e cât se poate de relevantă, în ciuda replicii Pentagonului cum că ei mergeau pe-acolo așa, ca să-și exercite „libertatea”.

Alaltăieri, un alt incident, de data aceasta aerian. Tot dinspre Marea Japoniei a fost detectat un bombardier american - B1B Lancer - încercând să forțeze spațiul aerian rusesc, bombardier care a fost întâmpinat de un MIG31 și obligat să-și schimbe direcția. B1B Lancer este un bombardier capabil să lanseze cele mai recente rachete și bombe ale forțelor aeriene americane. 

Poate vă întrebați care-i legătura dintre violențele americane asupra rușilor și bomba chinezilor. Păi este. De fapt sunt două legături. Prima dintre ele ceva mai transparenta. Este vorba despre exercițiile militare ruso-chineze care se desfășoară în Marea Japoniei. Probabil acesta este motivul pentru care americanii au tot felul de tentative de a intra în spațiul aerian sau marin rusesc. O chestie care ține de copilărescul joc „ți-am arătat eu ție”. Doar că, după cum se observă, nu prea au ce arăta, tentativele lor fiind deosebit de precare. 

A doua chestiune e mai ascunsă și are legătură cu racheta chinezească. De fapt care-i treaba cu ea? Chinezii nu aveau tehnologia hipersonică. Însă, cu siguranță, le-au furnizat rușii câteva hint-uri, astfel încât să fie capabili să producă ceva fiabil. De fapt, rușii au mutat decisiv întrucât, în loc să aștepte să fie ei întorși de către americani împotriva Chinei, ei au întors China împotriva americanilor, scoțându-se din joc. Cumva jocul lui Kissinger întors pe dos.

De data asta SUA nu mai are cum să stea de-o parte decât asumându-și pierderi importante. De aceea au sfidat armata chineză în Marea Chinei de Sud și de aceea au dat garanții de securitate Taiwan-ului. De-aia și AUKUS. Doar că s-au bazat prea mult pe atotputernicia lor. A trebuit să iasă din jobenul rusesc una bucată rachetă hipersonică, materializată în ograda chinezilor, că totul s-a răsuflat. De aceea, agresiunile asupra Rusiei nu-s nimic altceva decât un semnal venit de la Pentagon, un semn de nervozitate. 

Partea frumoasă însă abia acum începe. Mai mulți oficiali din armata americană se declară îngrijorați de apropierea Israelului de ... China. Cică n-ar fi OK deoarece Israelul deține numeroase secrete militare americane. Dar de ce oare merge Israelul spre China? Oare din cauză că dacă s-ar întâmpla ca „o bucățică” din tehnologia aia să scape la Iran ar cam fi stop joc pentru Israel? Iată o mișcare cu adevărat ciudată. Nu de alta, dar dacă și evreii se duc spre China, s-ar putea ca americanilor să le mai rămână doar o singură întrebare, anume ce mai caută ei pe hartă.