Miturile care menţin războiul

Într-un singur an SUA a „investit” în războiul din Ucraina mai mult decât media anuală din Afganistan. E o sumă extrem de „rotundă” care trebuie pusă în contextul în care SUA nu a fost unicul „investitor”, fiind secondată de Uniunea Europeană şi de celelalte ţări membre NATO. Dacă punem tot ajutorul acordat Ucrainei - care de fapt a fost ajutor militar pe faţă - obţinem o sumă similară Războiului din Coreea(130,5 mld.$), cel mai scump război al SUA. E clar că e vorba de interese imense.

Însă acelaşi lucru putem spune şi despre ruşi. Chiar dacă nu şi-au pus toată armata la bătaie şi chiar dacă par a lupta în reluare, tot cheltuiesc nişte fonduri imense. Conform Forbes, cheltuielile Rusiei ar fi fost de peste 80 mld. $. Sincer să fiu cifra mi se pare umflată şi asta se întâmplă din două motive: un motiv ar fi cel metodologic, iar celălalt propagandistic. Pe de o parte, când calcuează, Forbes utilizează preţurile din SUA care sunt extrem de umflate. Un exemplu: compania Kalashnikov vinde armatei ruse AK74 cu un preţ situat sub 70$(5100 RUB). Probabil acela e preţul de producţie, deoarece la export variantele vechi ale legendarelor arme se vând cu peste 600$. De ce această sumă? Pentru că de aici porneşte armata SUA achiziţiile. Datele pe care le am sunt destul de vagi, dar îmi rezultă cu o oarecare certitudine că preţul de achiziţie al puştii de bază a armatei americane porneşte de la un minim de 550$. Ca să vă spun sincer, sunt unii care spun că minimul ar fi ajuns pe la 1500$, astfel încât am preferat să iau în calcul cea mai joasă valoare găsită, care oricum e de aproximativ 7 ori mai mare decât în Rusia. Iată o primă eroare!  Cealaltă eroare provine din dorinţa propagandistică a celor de la Forbes de a „demonstra” că, întrucât au băgat 25% din Buget în război, ruşii s-ar prăbuşi financiar. Nu e aşa, doar vedem cu ochii liberi. Până una-alta Europa dârdâie de frig în case la preţuri umflate şi „face tranziţia” la proteina de gândaci.  

Cert este însă că şi Rusia face eforturi substanţiale în acest război. De aceea, văzând sumele care se tot scurg fără oprire, n-avem cum să nu ne punem întrebarea logică „ce anume îi mână în luptă”. Atât ruşii cât şi americanii(occidentalii, de fapt) sunt ferm convinşi că vor câştiga partida. Pe ce se bazează fiecare?

Războiul e iraţional deoarece, asemeni cartoforului, fiecare parte e convinsă că va câştiga. Şi e convinsă deoarece „o voce din interior” îi spune că aşa va fi. Care-s aşadar „vocile” şi ce dictează ele fiecărei părţi?

Ucraina trăieşte încă în vremea lui Bandera şi visează să se „răzbune istoric” pe ruşi. Ei consideră că la jumătatea secolului trecut au pierdut nu pentru că nu ar fi avut dreptate, ci pentru că nu au fost de partea alianţei care trebuia. Acum, cred ei, fiind vârful de lance al Occidentului, vor fi Davidul care-l va prăbuşi pe Goliat. Ucraina însă nu e conştientă de faptul că „învingerea definitivă a ruşilor” nu-i idealul lor ci al polonezilor. Probabil sângele polonez amestecat în ei(deoarece indiferent cum am da-o ştim că ucrainenii sunt ruşi corciţi cu polonezi) e cel care cere răzbunare. De aceea, de altfel, ucranenii nici măcar nu-şi pot duce mai departe „viziunea” despre motivul pentru care s-au radicalizat atât de rău împotriva celor care-au fost binefăcătorii lor. Tot în lumina adevărului istoric trebuie să spunem că dacă am fi corecţi ar trebui să reducem Ucraina la graniţele sale istorice, rezunltând o ţară de aproximativ 7(şapte!!!) ori mai mică decât cea de acum.

SUA şi Occidentul stau aliniate în spatele Ucrainei deoarece consideră că aşa cum au învins un tiran(pe Hitler), la fel îl vor învinge şi pe Putin. De aceea Putin e zugrăvit în cele mai odioase culori. Occidentalului de rând i se spune că Putin e un tiran, că rusul e sărac, obidit şi copleşit de dictatura de la Kremlin. Practic, cei care au cât de cât habar de psihologie, realizează imediat că, în termeni jungieni, avem de-a face cu o proiecţie a Occidentului întrucât cetăţeanul occidental este exact aşa cum îl descriu ei pe rus! Dar să lăsăm asta de-o parte şi să ne întoarcem la mitul occidental care îşi are bazele tot în victoria din Al Doilea Război Mondial. La ora actuală SUA şi Occidentul sunt aceeaşi „alianţă câştigătoare” din Marele Război. Doar că, ceea ce ignoră ei, e faptul că acel Război a fost câştigat doar ca efect al excepţionalului efort(şi sacrificiu) al URSS. Să nu uităm totuşi că înreaga alianţă Occidentală abia a reuşit să străbată 1000 km în lupta cu nemţii, timp ce ruşii au înaintat mai bine de 2500 km, cu o lăţime a frontului cu aproximativ 50% mai mare! Sunt curios, dacă lupta s-ar fi dat doar între Hitler şi Occidentali, care ar fi fost şansa Occidentului? Şi, dincolo de mitul Războiului Mondial, mai avem de-a face cu un mit, anume acela al „invincibilităţii Americii”. „Istoria arată că nimeni nu a câştigar războiul cu SUA” - spunea Biden încercând să pozeze în bunicul înţelept. Însă, dacă ne uităm în istorie, oare ce războaie a câştigat America? Războiul din Coreea, pe cel din Vietnam, din Irak, din Afganistan sau pe cel din Siria? Unde a câştigat America? Nu cumva de fiecare dată s-au retras în termeni jalnici, dar şi-au menţinut puterea prin auto-creatul mit al „invincibiliăţii economice”, bazat strict pe arbitrarul primat al dolarului? Iată de ce Rusia acum pune sub semnul întrebării nu doar puterea militară, ci, mai ales, pe cea financiară!

Să trecem acum la ruşi. Care-i mitul care îi ţine în Război? Nu e un secret pentru nimeni, e vorba de „apărarea ţării mamă”. Mulţi au încercat să cucerească Rusia, dar au plecat înfrânţi de-acolo. „Maica Rusia” e credinţa de căpătâi a oricărui rus şi ea n-a îngăduit niciodată să-i fie cucerit teritoriul. De aceea în actualul conflict ruşii se limitează la provinciile lor, cele care au fost artificial adăugate Ucrainei(ispravă pentru care tot cei care-au încurcat istoria sunt vinovaţi). Însă nu trebuie să uităm că în Rusia de acum încă nu s-a produs declicul necesar, acea trecere voluntară, în masă, de partea partidei războiului. Mai degrabă mulţi ruşi sunt într-o stare similară celei din Primul Război Mondial, iar asta ar fi vestea proastă pentru Putin şi echipa sa. Nu trebuie însă să ignorăm faptul că o majoritate covârşitoare(aproape 75%) aprobă politica Rusiei. Însă, pentru o sinergie adevărată, procentul trebuie să fie unul covârşitor, de peste 95%!

Iată-ne aşadar într-o capcană teribilă. Cine are dreptate? Vă spun cât se poate de sincer: nu contează. Absolut totul se va scrie după ce armele vor tăcea. Învingătorul va rescrie istoria impunându-şi varianta sa, în timp ce minţile oamenilor se vor schimba peste noapte, adoptând „punctul oficial” de vedere. Deoarece, nu-i aşa, acesta va fi „probat şi avizat ştiinţific”.

Indiferent de tabăra pe care-o susţinem, avem încă luxul(dacă ne duce capul!) de a putea vedea confruntarea din diversele unghiuri ale sale. Faptul că toate taberele sunt convinse că vor câştiga nu ne face decât să înţelegem că vom avea de-a face cu un conflict dezastruos, un al Treilea Război Mondial, care va fi mai mare şi mai sângeros decât cele două anterioare la un loc.