Cursa dedolarizării s-a accelerat puternic

Până acum, isteţii care susţineau povestea primatului dolarului spuneau că „oamenii investesc în case în Europa, în SUA s.a.m.d., nu în China sau Rusia” sugerând că degeaba acumulezi alte valute întrucât eşti legat ombilical de Occident. Este adevărată ideea aceasta?

În mare, până acum, a cam fost adevărată. Şeicii arabi îşi cumpărau proprietăţi în Franţa, Elveţia sau SUA. Mirajul occidentului a funcţionat. Doar că treburile se inversează. Acum, pentru lumea arabă moda nu mai e să-ţi iei proprietate în Europa, ci la Dubai. De altfel, mulţi dintre dolarii câştigaţi prin Occident merg tot spre noile atracţii ale lumii. Hong Kong-ul pare a-şi fi pierdut din strălucire, doar că e o impresie temporară. China a setat Hong Kong-ul ca vârf tehnologic şi asta va impacta decisiv în perioada următoare.

Marea problemă identificată de mulţi indivizi cu forţă de decizie a fost transformarea de către SUA a dolarului în armă pentru lichidarea duşmanilor săi. Pierzându-se independenţa banului s-a pierdut şi încrederea, motiv pentru care ţările au căutat alternative de fugă. Reinternalizarea păstrării rezervelor de aur, diversificarea deţinerilor şi alte acţiuni s-au văzut din plin. Şi nu doar „înarmarea” dolarului a fost motivul, ci şi comportamentul exuberanto-tembel al politicienilor americani care şi-au exportat absolut toate mizeriile interne bazându-se pe „mărimea pieţei internaţionale”. Care  piaţă internaţională a ajuns să plătească toate neghiobiile comise de politica internă a SUA.

Sunt câteva cifre de-a dreptul relevante. În urmă cu 20 de ani ponderea dolarului în structura rezervelor internaţionale era de peste 80%. Pe atunci, datoriile SUA se ridicau la 6.5 trilioane $. În prezent structura rezervelor în dolari a căzut la sub 60%, iar datoria SUA a explodat la peste 31 trilioane $. Ce înseamnă asta? E simplu deoarece se aplică principiul vaselor comunicante: ţările care rămân în siajul SUA, setându-şi dolarul ca rezervă, vor avea mult mai mult de plătit ca „taxă” pentru suportarea exceselor SUA deoarece sunt mai puţine şi, de asemenea, datoria şi excesele SUA cresc cu inconştienţă.

Vizita lui Xi în Rusia a fost epocală deoarece cei doi au stabilit să accelereze dedolarizarea prin apelarea la yuan până în momentul în care va fi posibilă construirea unei monede proxy, transnaţionale. Mişcarea a venit ca un şoc deoarece yuanul este parte a coşului FMI, astfel încât are suficientă legitimitate şi poate ataca primatul dolarului. Pentru început yuanul va funcţiona şi va contribui la accelerarea dedolarizării deoarece ai o monedă la care să te raportezi. Acceptul Rusiei aşadar a parafat probabil cea mai mare cursă de ieşire a ţărilor din captivitatea dolarului. 

Chestiunea a devenit stringentă mai ales după ce au început să apară investiţiile circulare: arabii investesc acum în rafinării din China aşa cum investeau în trecut în datorie americană. Deja a apărut apetitul imobiliar pentru China, iar schimburile comerciale au explodat. Ce altceva în afară de ameninţări şi arme poate da SUA? Asta se întâmplă în condiţiile în care China e capabilă să dea totul. Înţelegeţi diferenţa?

Pentru cei din sfera dolarului a început o cursă în care proştii vor rămâne pe Titanic până la sfârşit, împărtăşind ceea ce cunoaşteţi. Deştepţii încearcă să-şi facă loc pe bărcile de salvare. Xi a avut dreptate: o asemenea schimbare se petrece o dată pe secol, iar noi suntem martorii ei. Deschideţi bine ochii şi priviţi lumea aşa cum e!

În final o ultimă informaţie: yuanul nu va rămâne monedă de schimb deoarece nu e în interesul Chinei. În final se doreşte impunerea unui coş valutar BRICS în care fiecare să aibă procentul pe care-l reprezită din întreaga economie a zonei. Asta însă se va întâmpla doar pentru cei care vor fi parte la momentul oportun, nu pentru outsiderii care stau şi le suflă-n fund americanilor. De altfel vă spun încă de pe acum: nu m-ar mira să-i văd la un moment dat pe englezi făcând saltul spre BRICS şi lăsându-i pe americani cu fundu-n baltă. În istorie şi-au trădat de atâtea ori partenerii încât o asemenea mişcare acum n-ar face altceva decât să confirme ceea ce ştiam.