Este „mişcarea verde” ultima minciună a Occidentului?

Aud despre un raport care circulă prin zona rusă şi nu numai, dar pe care încă n-am pus mâna Este vorba despre adevărata misiune a „religiei eco” promovată la nivelul organizaţiilor globaliste ale „Occidentului Colectiv”. Am discutat aseară câteva ore despre acest raport cu o persoană interesantă şi vă voi povesti în continuare principalele elemente ale discuţiei. Cu toate că nu am documentul, discuţia mi s-a părut extrem de interesantă deoarece auce o perspectivă extrem de nouă asupra a ceea ce se îtâmplă acum în lume. 

Conform informaţiilor susţinute în document, întreaga teorie a energiei verzi este una falsă. Raportul o consideră „ultima minciună a Occidentului”, minciună menită a atrage statele cu resurse într-o capcană ucigătoare. Industria verde, spune raportul, s-a dezvoltat pe o cale absolut greşită, fiind mai poluantă decât industria clasică. De altfel, concluzia susţinută de experţii şi oamenii de ştiinţă care au participat la elaborarea raportului a fost aceea că industria clasică are forţa de a nu polua şi de a-şi recupera deşeurile, lucru pe care l-a tot demonstrat în ultima perioadă. Pe de altă parte, „noua industrie verde” se dovedeşte mult mai poluantă decât vechea industrie, dar această poluare este susţinută în numele unui „ipotetic viitor mai bun”. 

Care este însă motivul pentru care Occidentul a îmbrăţişat cu atâta ardoare noua linie directoare? Scopul a fost generat de scăderea materiilor prime existente în statele occidentale şi de dezvoltarea statelor din afara sferei occidentale are pun astfel presiune pe „primatul occidental”. Astfel a devenit necesară o preluare prin forţă şi înşelăciune a resurselor disponibile din ţările nealiniate politicii occidentale, iar aceasta s-a putut face prin generarea de revoluţii colorate şi destabilizarea puterii. Cum în ultima perioadă asemenea acţiuni au devenit insuficiente, Occidentul a pus la cale o nouă şi ultimă farsă, aceea a dezvoltării verzi. Prin dezvoltarea „industriei verzi”, Occidentul a vrut să păcălească lumea că are „sursa magică” de energie care-l va rupe de dependenţa de materiile prime ale statelor neoccidentale. De asemenea, „perspectiva” a fost menită punerii de suprataxe şi imbecilizării duşmanilor care astfel ar intra nepregătiţi în cursa verde, fiind nevoiţi să cumpere tehnologie occidentală junk contra materiilor prime valoroase. 

Prima spargere a strategiei occidentale s-a petrecut în momentul în care China a reuşit să copieze şi să îmbunătăţească „tehnologiile verzi” occidentale, inundând piaţa cu produse ieftine de acest tip. Dacă mai ţineţi minte, a fost momentul în care au falimentat marii producători germani de solare şi eoliene. Occidentul a încercat să contracareze atât prin taxe mai mari, dar, mai ales, prin reglementări care să pedepsească firmele dacă provin din state poluante. A început cu interzicerea aterizării anumitor aeronave pe aeroporturile europene şi s-a extins prin numeroase alte reglementări. 

Atacul final s-a dat în momentul în care şefă peste Europa a fost pusă coada de topor americană, Ursula von der Leyen. Aceasta a programat o agendă verde radicală, prefigurând războiul din Ucraina. De fapt, se făcuseră calculele în ceea ce priveşte suferinţele care vor fi provocate de împingerea la înaintare a Ucrainei şi de previzibila rupere de gazele ruseşti, motiv pentru care populaţia trebuia pregătită să suporte costuri mai mari ale energiei şi celelalte probleme legate de acesta(pierderea locurilor de muncă, scăderea confortului casnic etc.). Cu alte cuvinte, agenda verde a Comisiei Europene a fost menită de la bun început nu unei evoluţii industriale - aşa cum a fost promovată - ci, pe de o parte să inducă în eroare Rusia şi ceilalţi furnizori de hidrcarburi, iar de partea cealaltă să-şi pregătească populaţia pentru preţurile mari care vin ca efect al utilizării „energiei murdare”, nu al adevăratei lupte pe care Occidentul o pregătea în subteran. 

Calculul Occidentului a fost acela că va învinge rapid Rusia care astfel va intra într-o dezordine similară celei a anilor 90, iar resursele sale vor fi împărţite de către câştigători. Occidentul ar fi reuşit astfel să-şi atragă atât sursele necesare supravieţuirii, dar şi o victorie geopolitică importantă prin ciopârţirea Rusiei şi intrarea în forţă în coastele Eurasiei.

Se vorbeşte în raport inclusiv de măsurile de retorsiune luate de cei atacaţi de energia verde. Pe de o parte se vede o îndepărtare clară a lumii arabe de SUA, iar aceasta se face ca efect al atacului nejustificat al SUA. De asemenea, există o răzbunare a Chinei care produce subvenţionat componente verzi nereciclabile cu care îneacă Occidentul. Se ştie bine că panourile solare nu pot fi reciclate. De asemenea, bateriile autovehiculelor electrice. Sunt elemente pe care China le livrează cu dărnicie şi care efectiv ajung să blocheze centrele de colectare. În cazul în care nu ştiţi, multe centre de dezmembrare se plâng de faptul că numărul tot mai mare de maşini electrice care le sosesc nu pot fi reciclate, astfel încât ocupă inutil spaţiul depozitelor. Iar acesta e abia începutul întruct nu au apărut încă milioanele de tone de panouri solare inutilizabile.

Raportul consideră că rezistenţa în faţa acestui atac este esenţială pentru a îngropa definitiv Occidentul care şi-a jucat viitorul încercând o cacialma. De aceea, întărirea organizaţiilor care grupează ţările sătule de occident este pasul esenţial întrucât acesta va conduce la creşterea cotaţiilor materiilor prime şi la pedepsirea vinovatului de situaţia actuală. E interesantă partea de analiză a pieţei gazelor şi a petrolului unde se spune pe şleau că America a ajuns să lucreze în pierdere din dorinţa de a sugera că nu există nicio problemă pe piaţa hidrocarburilor pe care o poate compensa. Se consideră că foamea va fi atât de mare încât SUA va renunţa la toate reglementările de mediu pentru a porni exploatările acolo unde bănuieşte că are petrol şi că aceasta va conduce la secătuirea resurselor proprii. De asemenea, se estimează că dacă situaţia va continua, principala victimă va fi Uniunea Europeană care va fi abandonată de SUA întrucât e prea costisitoare din punct de vedere energetic. De altfel, mişcarea se vede inclusiv prin dezindustrializarea Europei care-şi vede firmele esenţiale complexului său industrial mutându-se în SUA ca efect al preţurilor mari la energie.

Până aici raportul explică mişcările pe care le-am văzut în lumea arabă. Împăcările istorice dintre state pe care le consideram duşmani ireconciliabili s-au petrecut peste noapte, ca efect al conştientizării informaţiilor din raport. Mai mult, acum a început un atac iranian susţinut asupra poziţiilor ocupate de SUA în Siria. Motivul principal este acela de blocare a SUA de la furtul petrolului sirian. Lupta va fi extrem de dură, iar SUA nu mai au aliaţi acolo. Este estimat că va urma o radicalizare a societăţii irakiene care va avea ca efect eliminarea SUA din zonă. Mişcare susţinută acum la unison de statele arabe dornice să adere la BRICS. 

E interesant că lumea care se propune este una în care Occidentul trebuie lăsat să insiste să meargă pe actuala linie care-l va conduce la dispariţie, în timp ce restul lumii ar trebui să se concentreze pe tehnologii clasice din ce în ce mai optimizate din punct de vedere energetic. Drumul pe care s-a înscris acum Occidentul este unul previzibil, iar scopul alianţei anti-Occident trebuie să fie acela de a continua dezvoltarea şi de a nu se lăsa amăgită de cântecul de sirenă al propagandei întrucât acesta nu-i va duce decât acolo unde merge Occidentul, anume spre prăbuşirea definitivă.

Concluziile raportului sunt însă extrem de interesante. Strategii indică necesitatea investirii de bani  în ... energia verde! Se consideră că absolut tot ce a fost dezvoltat până acum în această direcţie a fost fraudulos, astfel încât autorii recomandă investiţia în studii fundamentale care să se constituie ca bază pentru dezvoltarea unor tehnologii fiabile şi cu adevărat eficiente care ar asigura câştigătorului cursei rolul de lider mondial pe termen lung. Aceasta în perspectiva epuizării hidrocarburilor, estimată să se petreacă undeva peste 30-40 de ani. Timp suficient pentru a dezvolta tehnologii de înlocuire. Se dă chiar şi un exemplu interesant, anume faptul că un aragaz solar - echipament banal care poate fi construit şi acasă - este infinit mai eficient decât panourile solare necesare generării energiei electrice care să încălzească o plită electrică. 

Cam acestea sunt elementele pe care le-am discutat şi care mi s-au părut extrem de interesante. Interlocutorul meu era blindat de informaţii din zone la care e destul de greu să ajungi. A fost o discuţie extrem de bogată pentru mine şi sper că se va constitui şi pentru cititori într-o lectură agreabilă.