Mi-am cumpărat auto-grădinar

Eram zilele trecute într-un orăşel de provincie. Am parcat la un supermarket de unde am luat nişte nimicuri, dar am şi surprins o conversaţie dintre două angajate. Una îi spunea celeilalte că „ăştia de la televizor spun că ne chinuieşte magazinul că ne bagă case automate şi noi abia aşteptăm să scăpăm de lucrul la casă”. Aşa mi-am amintit o întâmplare de acum doi ani. 

Aveam o bancă la capul străzii unde îmi făcusem un cont personal. În principal mergeam acolo să depun bani şi mă mai întindeam la vorbă cu directorul unităţii, un tip simpatic, dar cam rupt de realitate. Într-o zi, când ajung în faţa casieriei, fata de-acolo îmi spune pe un ton prietenos: „hai să vă învăţ să depuneţi singur banii la maşină”. Docil, m-am hotărât să-i fac jocul, dar după ce mi-a explicat în zece minute o banalitate chiar şi pentru un copil de clasa a doua, am întrebat-o serios: „Tu înţelegi că ăsta e sfârşitul jobului tău?”. Mi-a spus cu inconştienţă că s-a săturat să proceseze atâta numerar şi că maşina aia chiar o ajută. 

Am trecut de la ea, aşa cum îmi era obiceiul, pe la director să ne mai întindem la vorbă la o cafea. L-am întrebat şi pe el acelaşi lucru şi, în stilu-i caracteristic, mi-a spus că „maşinăria aia chiar îi ajută” şi că nu-i nici vorbă să dea oameni afară în condiţiile în care, la cât e de muncă, trebuie chiar să mai angajeze. Spre deosebire de mine, cei doi habar n-aveau ce-i aşteaptă. 

Iată-ne în prezent. Unitatea bancară s-a desfiinţat şi în locul ei au rămas două automate anoste. Din când în când, pe-acolo mai trec nişte copii care încearcă să le vândă credite de-ale băncii clienţilor care se mai află în zonă. În general o fac prin zilele de salariu, când e probabilitatea mai mare să găsească pe cineva acolo. Copiii ăia nu-s angajaţi ai băncii, doar vânează potenţialii clienţi şi, după ce completează atele în grabă, le depun electronic, unde probabil sunt preluate de un departament al call center-ului pentru procesare primară, pentru ca apoi să meargă la un alt departament de analiză. Ceea ce se făcea cu oameni binişor plătiţi în fiecare unitate teritorială se face acum cu tehnologie şi o mână de oameni prost plătiţi şi munciţi până la epuizare. Ăsta-i mersul!

Aceeaşi inconştienţă în ceea ce priveşte capacitatea tehnologiei am revăzut-o la angajatele supermarketului. Pur şi simplu nu au habar ce le aşteaptă. Cred că scapă de un chin - casa de marcat - dar vor nimeri peste un alt chin, anume găsirea unui job pe o piaţă în care vor fi din ce în ce mai puţine job-uri. Mă uit cu zâmbind la cei care se îngrijorează în faţa caselor de marcat automate. Au impresia că e ultimul răcnet în condiţiile în care aceasta e de fapt preistoria. Ştiţi are e viitorul? Cel prezentat de Amazon în magazinele sale: intri, iei ce vrei şi ieşi. Instantaneu după ce-ai ieşit, ai o alertă pe telefon şi vezi bonul cu ceea ce-ai luat de-acolo, iar banii îţi sunt traşi automat din cardul asociat contului. Cum e posibil? Cu ajutorul tag-ului magnetic. Scanarea codurilor de bare ţine încă de preistorie. 

Să mergem mai departe. Într-un magazin realizabil cu tehnologiile actuale marfa e descărcată automat şi la fel de automat e aşezată pe rafturi. Serviciile de curăţenie sunt asigurate de echipamente automate, iar securitatea, de asemenea, este supervizată de echipamente dotate cu inteligenţă artificială. În toate cazurile prezentate, munca e făcută mai bine decât de oameni, cu o disponibilitate continuă şi fără probleme deosebite. Fostul şi actualul covrigar Ciolacu spunea într-o ieşire patriotardă că e gata să taxeze maşinile ca pe oameni, fără să-şi dea seama cât e de prost. Ce anume vei taxa? Casele de marcat? Aspiratoarele automate? DVR-urile? Serverele? Casele de marcat vor dispărea şi ele, fiind înlocuite de sisteme sofisticate precum cele utilizate de Amazon. Nu aşa te lupţi cu tehnologia!

Un băiat de la noi îmi spunea entuziasmat că el nu mai merge la spălătoria auto deoarece acum e mai comod să mergi la spălătoriile cu jeton. „Aşa e, i-am spus, dar tu ai calificare de spălător?”. „Păi nu-ţi trebuie, mi-a răspuns el cu aerul de atotcunoscător. Ce anume îţi trebuie ca să dai cu furtunul pe maşină?”. Atunci i-am spus că şi eu mi-am cumpărat auto-grădinar. A căscat ochii întrucât nu auzise. I-am spus că e o maşinărie stranie cu ajutorul căreia poţi să-ţi concediezi grădinarul. Există doar un mic impediment: trebuie să faci tu munca în locul lui. „Exact la fel e şi cu spălătoriile cu jetoane. În loc să-l plăteşti pe muncitor să-ţi spele, te transformi tu în muncitor. Dacă te satisface faptul că tu, de la un salariu de peste 3000 EUR, în loc să-i plăteşti unui amărât 10-20 lei pe săptămână ca să-ţi spele maşina, pui singur mâna pe furtun, poate treci la nivelul următor şi-ţi cumperi pompă acasă. Eventual îmi mai speli şi mie maşina din când în când şi te transformi în spălător de maşini cu 500 EUR/lună salariu”. A rămas pe gânduri, dar bag mâna-n foc că-şi spală maşina tot la jeton. De ce? Pentru că „aşa merg lucrurile”(e obsedantă sintagma asta; dacă nu ştiţi ce-i cu ea, puneţi mâna şi citiţi „Abatorul Cinci” de Kurt Vonnegut).

Rămân surprins că isteria cu casele automate de marcat a izbucnit abia acum. Probabil copiii care-şi fac veacul pe la junk-urile americane gen McDonalds sau KFC se uită perplexaţi neînţelegând unde-i problema în condiţiile în care ei îşi comandă muncitoreşte la casele automate de cel puţin trei ani de zile fără să simtă vreun impediment.

Avansul maşinilor, dragii mei, e abia la început. E parte a unui ciclu economic. Dacă aveţi ochi suficient de buni şi aţi dat o tură prin istorie veţi înţelege că asta s-a mai întâmplat. Maşinile vor optimiza procese întregi, oamenii îşi vor pierde locurile de muncă, apoi maşinile vor concura pentru o piaţă din ce în ce mai strâmtă, marjele de profit vor pica, iar maşinile vor sta la baza picajuui acelor afaceri. Când se va termina? Atunci când nişte oameni vor inventa altceva, probabil nu atât de novator, dar suficient cât să le dea celorlalţi o posibilitate de ieşire din universul strâmt al maşinii. Ce-ar putea inventa? Păi sunt atâtea lucruri: brutărie tradiţională, haine normale făcute la comandă, din materiale naturale şi nu din plastic, pantofi ca altă dată, care te ţin mai mult de două ieşiri din casă, şi atâtea şi atâtea altele. Practic întregul univers se va reinventa. Desigur, vor fi şi maşini care vor optimiza procesele în spate deoarece diavolul întotdeauna va sta în detalii. 

Vă uitaţi urât la casieria automată? Aveţi dreptul s-o faceţi. Şi alţii s-au uitat în trecut urât la diverse alte maşinării, iar acum nepoţii lor sunt cei care pun la cale alte maşinării care să reducă personalul. Ascultaţi-l pe bătrânul Kurt şi credeţi-mă când vă spun că „aşa merg lucrurile”.

P.S. Poate că mi-aş permite luxul de a-mi lua auto-grădinar, dar sunt conştient că undeva, în hăţişul grădinii mele, un mic bob de pir e entuziasmat de ideea mea!