Cum se mai vede China?

De ani întregi media occidentală prezintă cum China se va prăbuși. Scenarii făcute cu ștaif ne arată „cu exactitate” cum se va produce „inevitabilul”. De fiecare dată am spus că absolut totul e un fals grosolan. Culmea, s-a ajuns în situația jenantă în care China se dovedește mai „de piață” decât America. În condițiile în care fondurile și companiile sale imobiliare care nu sunt capabile să-și țină promisiunile sunt trimise urgent în furcile caudine ale insolvenței, în Occidentul Colectiv Fondul Imobiliar al Blackstone este în continuare mângâiat cu blândețe pe creștet în condițiile în care nu returnează banii investitorilor. 

Dar ce se întâmplă în China? Conform statisticilor, în august producția industrială a crescut cu 4.5%(an pe an), iar comerțul cu amănuntul cu 4.6%. Vă spun sincer că m-am uitat de două ori întrucât nu mi-a venit să cred. Performanțele sunt excepționale, iar țara dă semnele unei reluări a accelerării creșterii. De fapt care-i rețeta?

În iulie, guvernul chinez a rezolvat problema imobiliară prin introducerea a 24 de măsuri necesare sprijinirii pieței. În ciuda bănuielilor, guvernul chinez are o abordare net diferită față de vest: cei care-au greșit plătesc, doar că sensul măsurilor este acela de a evita o încetare a finanțării construcțiilor deja începute. Cu alte cuvinte, se asigură că ceea ce este început va fi finalizat, într-un efort menit a evita greșeala monumentală a japonezilor care încă nu și-au revenit după „căpăcirea americană” din anii 90. Astfel treburile par a funcționa ceas la chinezi. 

Necesarul suplimentar de lichiditate a fost asigurat prion reducerea rezervelor obligatorii ale băncilor, iar efectul nu a întârziat să se vadă: șomajul din orașe a scăzut cu 0.1%, ajungând la 5,2%. Sunt elemente care arată că țara se înscrie pe o nouă traiectorie ascendentă, cu o puternică posibilitate de revenire la creșterile gigantice pe care le-a cunoscut în trecut. Pe moment, motorul secret al creșterii este piața internă, cea care-i permite Chinei să devină auto-suficientă. Este însă piața internă soluția pentru susținerea creșterii necesare țării?

Răspunsul este „da, pentru moment”. În condițiile în care cantitățile deținute de datorie americană și de dolari sunt de-a dreptul gigantice, China își balansează magic resursele concentrându-se pe moment spre interior, unde rezolvă probleme în alte vremuri considerate de nerezolvat. Sancțiunile americane în domeniul semiconductorilor promiteau „înghețarea Chinei la tehnologia de 28 nm”. Apariția șocantă a telefonului Huawei în tehnologie de 7 nm dezvoltat 100% intern a crispat zâmbetele superioare ale Occidentului Colectiv care și-a văzut astfel planurile date peste cap. Rețineți „problema sancțiunilor” a fost rezolvată prin stabilirea unui fond de susținere a industriei interne de chipuri, în valoare de aproximativ 40 mld. $! Mi se pare o sumă de-a dreptul insignifiantă. 

De altfel, pentru SUA situația se inversează. Forțarea „investiției” TSMC în America este o tentativă  de a prelua tehnologia deținută de compania taiwaneză. Planul e cumva simplu: ducem tehnologia din Taiwan, după care negociem dur cu China preluarea insulei. Chestiunea s-a dovedit însă nu atât de simplă pe cât părea. Taiwanezii au spus răspicat că fabrica din SUA va produce în antepenultima tehnologie, vârful tehnologic rămânând în Taiwan. De altfel, conform taiwanezilor, în SUA este un gol teribil de know-how, având dificultăți teribile în ceea ce privește angajarea personalului de specialitate. 

Revenind acum la auto-suficiența Chinei, marea întrebare care se pune este aceea referitoare la modul în care va reuși să se descurce după ce-și va satisface piața internă. Cu toate că mai este mult până acolo, trebuie să înțelegem că planurile sunt făcute deja. BRI și BRICS sunt elementetele centrale prin care  China își proiectează puterea în viitor. Dezvoltarea piețelor care sunt tranzitate de inițiativa Belt&Road sau utilizarea pieței BRICS - aflată într-o teribilă expansiune - sunt planurile prin care China își asigură viitorul. Un viitor în care SUA e atât de mică încât devine insignifiantă. Deosebirea e că, în timp ce SUA s-a dezvoltat printr-un jaf de-a dreptul ritualic pe care l-a executat periodic asupra celor mai fără apărare țări, China își propune să profite prin dezvoltarea acelor țări, prin creșterea lor și profitarea de noul context pe care și-l creează singură.