Despre conspirații și alte marote

„Știați că participanții la summitul BRICS au semnat că vor considera în continuare ONU drept autoritate supremă? Știați că au semnat și că vor respecta Agenda 2030?”. Cam așa mă apelează cei care-mi critică pozițiile. În general, când ai opinii articulate nu ești atacat doar de cei care se consideră dușmani ci, culmea, de așa-zișii prieteni. Uneori stau și mă gândesc perplexat oare ce-o fi în capul unora care-mi dau argumente atât de firave, sperând să-mi dărâme judecata? N-am nimic cu oamenii respectivi, ci cu faptul că nu realizează cât de cunoscute și întoarse pe toate părțile sunt acele argumente. Să vii cu pretenția că deții secretul universului și să aduci ca argument niște informații puerile și ultracunoscute, reprezintă calea cea mai scurtă către penibil.

O să dezvolt însă ideea pentru toți cei care încă mai au dubii. Hai să vedem ce se întâmplă în spatele scenei. Într-adevăr, s-au semnat niște angajamente sforăitoare. Trebuie să ne îngrijorăm? Se face blatul, așa cum clamează în special adepții lui Dughin? Dacă suntem onești vom spune ferm în față: nu știm! Sunt discuții care se poartă în cercurile rarefiate ale puterii, astfel încât n-ai cum să ai o certitudine. Atât cei care-o afirmă cât și cei care-o neagă, în realitate n-au habar de nimic. Au ipoteze pe care le califică la nivel de „adevăruri supreme”.

Voi porni însă de la presupunerea lor, anume că BRICS-ul are de gând să facă un blat și, mai mult, să globalizeze lumea într-un mod chiar mai eficient decât o fac acum sclavii SUA. OK, pornim de la această presupoziție. În acest caz trebuie să ne îngrijorăm? Personal, chiar dacă este așa, susțin în continuare evoluția BRICS-ului. De ce? Sunt eu un globalist ascuns, un lup în piele de oaie? Aiurea, orice om cu toți boii acasă se teme de o societate totalitară. Spre deosebire însă de zevzecii vestici care nu au habar ce înseamnă o dictatură de tip estic, noi am trăit-o pe pielea noastră și nu ne-a fost deloc bine. Așadar, iată o chestiune paradoxală: cu toate că mă tem de o asemenea dictatură, par că trag cu cei care vor s-o implementeze. Chestiunea însă trebuie văzută din toate unghiurile.

Vi se pare că americanii, alături de cățeii lor din UE se opun implementării sclaviei? Vi se pare că ați dus-o diferit în perioada COVID față de, să spunem, China? Păi a cam fost diferit: în timp ce-n Europa și SUA s-au impus stări de urgență la nivel național - cu tancurile pe străzi - China a carantinat doar la nivel de oraș, cartier sau chiar bloc, anulând manifestările publice și scurtând festivitățile legate de Anul Nou. Cam atât. N-o să vă spun că a fost sau nu mai bine în China, mai ales în condițiile în care îmi persistă în minte blocurile carantinate pe scările cărora se pusese sârmă ghimpată. Ideea e că „liberalele” regimuri Vestice au adoptat măsuri la fel de restrictive, au încălcat drepturile și libertățile individului la fel de brutal și au luat măsuri la fel de aberante. Așadar, pornind de la ipoteza descrisă ne rezultă că atât unii cât și ceilalți au măsuri absolut identice. 

În acest punct realizăm că, sub nicio formă, n-ar trebui apărate „principiile vestice” bazându-ne pe argumentul slab că altfel ar veni bau-baul BRICS să ne încătușeze. Bun, putem așadar recunoaște că, dacă și unii și ceilalți au aceeași agendă, sub nicio formă nu trebuie să te transformi în apărătorul unei părți deoarece principiile de la care pornești sunt false. Din acest punct de vedere vă spun că eu sunt susținătorul BRICS-ului deoarece pornesc de la premisa susținerii „celeilalte părți”. Deci, dacă eu sunt integrat în regimul Vestic, a ține cu BRICS-ul se poate transforma într-un mai bine pentru mine. De ce? E simplu: în cazul în care Vestul e înfrânt de BRICS, pentru noi Agenda 2030 se suspendă. Pare paradoxal? Nu, nu e nimic abstract aici: o dărâmare a Vestului înseamnă o „pauză a puterii” pentru cei de-aici. Întreaga societate trebuie restructurată, se construiesc noi structuri de putere, noi paradigme, au loc alte cutremuri s.a.m.d. Chiar și dacă noile instituții vor fi construite după model chinezesc, tot va dura o groază până la implementare. O asemena ipoteză ar însemna cel puțin o decadă de respiro pentru cetățeni. Un fel de revenire a anilor 90, acea perioadă cu adevărat liberă, experimentată de țările Estului Europei. Pentru mine, ca individ, câștigarea unei decade de pauză a puterii ar însemna enorm. Nu, nu judec la nivel de umanitate deoarece un asemenea gen de gândire e păgubos și dezastruos din start. Judec doar din punctul meu de vedere. Și poate al celor care-și înțeleg prioritățile. De aceea spun apăsat: dacă Vestul va fi învins, cetățenii acestei zone a lumii vor avea parte de o perioadă -poate nu prea lungă, dar nici scurtă! - de fericire și libertate. Altfel, va fi jale!

Aș vrea însă să mai fac vreo câteva considerații. În primul rând, vă spun că am văzut cum China își pune semnătura pe tot felul de documente pe care, ulterior, le trece prin filtrul propriei gândiri, reinterpretându-le în termenii săi. Astfel, orice convenție pe care o semnezi cu „Farul Răsăritului”, devine subiect de interpretare, până la urmă rămânând așa cum au stabilit-o chinezii. N-ați înțeles cum merge interpretarea chinezească? Un exemplu: democrația. Chinezii au implementate absolut toate principiile democratice. Le poți studia constituția, setul de legi și nu vei constata nicio abatere. Însă, dacă vei merge acolo, vei înțelege că țara este în continuare o monarhie tradițională. La chinezi nu e marxism, așa cum se clamează, ci confucianism. Așadar și termenii Agendei 2030 vor suferi mutații astfel încât să se potrivească Chinei. 

Am luat ca exemplu China deoarece e cel mai serios membru al BRICS în ceea ce privește respectarea angajamentelor luate. Dacă însă ne vom referi la India, Turcia sau Rusia, cred că vom avea o cu totul altă perspectivă! Nu insist, dar ar trebui să înțelegeți cu ce avem de-a face acolo. 

Pe final am lăsat o scurtă analiză despre erorile pe care le induc panicarzii lumii actuale. „Ai văzut că în China vor să introducă ID-ul digital?” sau „Ce părere ai despre faptul că în Rusia se lucrează la rubla digitală?”. Sunt întrebări care-mi sunt adresate, toate fiind similare în stupiditate celei de la care am început articolul. Mă confrunt cu tot felul de „evanghelizatori de Facebook” care-mi aruncă anateme și care scot din tașcă tot soiul de amenințări ultimative. „Apocalipsa e la colț, ascultă-ne pe noi că altfel va fi jale!” - spun ei pe un ton suprem. 

Hai să vorbim deschis despre ID-ul electronic și despre banii electronici. Ai telefon, ai mail, ai cont de Facebook, ai WhatsApp sau vreo altă aplicație de chat? Ai pus-o! Deja ești purtător de ID digital. Carteluța aia mică, SIM-ul pe care-l introduci în telefon pentru „a avea număr” conține un certificat digital, un echivalent al ID-ului de care te temi atât. „ID-ul digital” nu e decât o recunoaștere din punctv de vedere legal al ID-urilor pe care le tot învârți în viața de zi cu zi. La fel se întâmplă și cu cardul pe care-l flenduri la cumpărături. Pe chip-ul ăla ai un certificat digital, iar banii pe care-i mânuiești sunt bani electronici, micuțule! CBDC-ul e doar o chestiune de optimizare a infrastructurii financiare, în rest nu e nicio diferență între CDBC și actualii bani electronici. Ah, aștept înjurăturile! Doar că înjurăturile nu schimbă cu nimic realitatea: sunteți mai încolțiți decât credeți!

Nu-i oare de râs faptul că aceste târle de neo-educatori - care prezintă teze puerile despre satanism și sataniști - n-au nici cea mai mică problemă în a încasa bani din publicitatea online, de a solicita donații de bani electronici sau de a gestiona, precum vrăjitorii, ID-urile electronice pe care le învârt pentru a părea mai mulți sau pentru a-și maximiza încasările? Comparați-i pe acești măscărici care pretind că se luptă cu diavolul cu cei care într-adevăr - în tăcere, izolare și cu multă smerenie - se luptă zi de zi și personal cu necuratul!  

Pun punct aici articolului, lăsându-vă să trageți singuri concluziile. Lumea e complicată și tiranică. Suntem disperați când constatăm cât de mare e tirania căreia trebuie să-i facem față. Iată de ce o pauză a puterii e singurul lux la care mai putem spera!