Ce vei face când vei fi trimis acasă?

Bolojan, în prostia-i caracteristică, face o întreagă teorie când vorbește despre numărul de angajați cu vârste cuprinse între 55 și 65 de ani. Dând din monosprânceană, o face pe îngrijoratul, scopul său fiind acela de a introduce noi biruri. Iar noi biruri înseamnă concedieri deoarece antreprenorii, pur și simplu, nu mai au cu ce! O să fiu cinstit și-o să vă spun că și în cazul în care Bolojan n-ar face operațiunile pe care le face, șomajul și rata de neangajare tot vor crește. De fapt nu nulitatea din fruntea țării este subiectul zilei de azi, ci un fenomen mult mai grav care începe să se contureze. Și, ca de fiecare dată, acest fenomen ia pe nepregătite întreaga noastră conducere, a  cărei constantă unică este prostia de cea mai joasă speță. Să trecem însă la subiect.

FED-ul scade dobânda de intervenție justificându-și acțiunea prin cifrele care arată probleme pe piața muncii. Șomajul este în creștere, în ciuda asigurărilor lui Trump că vom vedea o economie vibrantă. Este vina lui Trump, a politicilor sale? Nu, din contră, este o traiectorie pe care noi singuri am înscris lumea. O să spun mai mult, anume că s-a declanșat un joc absurd în care, dintre salariați, va câștiga cel care va reuși să rămână cât mai mult timp angajat. Ceea ce vedem acum și caracterizăm drept „eșec al politicilor guvernamentale” este, în realitate, un trend diferit pe care nu-l înțelege mai nimeni și pe care vi-l voi explica în articolul de față.

Dacă sunteți salariați, puneți-vă o întrebare: „Ce anume fac eu? Sau, mai precis, care-i fișa postului meu?”. Care-i esența muncii pe care o faci? Hai s-o luăm de sus în jos: lucrezi în management, ai echipe complexe de salariați pe care le coordonezi? Sau lucrezi în vânzări și de tine depinde succesul produsului pe care-l fabrică sau îl comercializează firma ta? Sau lucrezi în sectorul financiar-contabil, având ca atribuțiuni întocmirea de rapoarte complexe? Pe tine se bazează întreaga conducere a companiei, de optimizările pe care le faci depinzând viabilitatea financiară a entității pentru care lucrezi. Sau ești IT-ist, fiind o altă rotiță esențială a companiei? Pe unde te afli? Cumva la bază, pe linia de producție? Sau unde? Desigur sunt numeroase alte domenii, dar am preferat să rămân în contextul acesta întrucât e acoperitor. 

Și-acum hai să analizăm. Un manager ce face? Ia decizii pe baza unor input-uri cât se poate de clare. Vede diverse cifre sau are anumite informații din interiorul echipelor pe care le coordonează. Pe baza acestora ia deciziile care pot fi bune sau rele. Ei bine, ca angajator, acel „pot fi rele” mă îngrijorează. Iată de ce trebuie să-i monitorizez activitatea astfel încât, dacă văd că o ia razna, să fac ceva. Eventual să-l schimb. Însă și judecata mea poate fi influențată de subiectivitate. Poate că e simpatic, poate că ne-am împrietenit și astfel tot amân o decizie care-i logică. Știu că trebuie să-l dau afară, dar nu pot s-o fac deoarece avem o relație bună. Sau caut să o fac, dar într-un mod mai lin, fără să-i provoc un șoc. Aici vine dilema. Dacă găsesc o metodă să înlocuiesc acel manager cu ceva care sigur nu dă greș și care nu-mi creează atâtea probleme de ordin moral ce voi face? Cred că răspunsul este cumva logic.

Oamenii de vânzări sunt coordonați de un manager de vânzări care se ocupă ca rezultatele echipei să fie coerente. Dar dacă găsesc soluții de înlocuire a întreg departamentului cu ceva care nu-mi dă bătăi de cap, asigurându-mi rezultate uniforme, cumva în ton cu ceea ce aștept? Zona financiar-contabilă, din nou, e un stres. Te trezești că cineva de-acolo n-a ținut cont de vreo reglementare de dată recentă și riști din nou probleme majore. Iar despre numeroasele probleme de la bază, nu mai vorbesc. V-ați gândit de ce e sectorul construcțiilor atât de impredictibil? Ați luat în calcul muncitorii bețivi, accidentele de muncă făcute din cauza nerespectării unor lucruri pe care le știau s.a.m.d.? Cine nu ar vrea să rezolve toate aceste probleme care te fac să ai seara capul cât banița?

Hai să le luăm pe rând: dacă desființez departamentul de vânzări, chestia asta vine, de la sine, cu alte reduceri de costuri: nu mai am nevoie de birouri, de computere, de programe(sisteme de operare, mail, CRM etc.) la care plătesc licențe. La fel și în cazul departamentului contabil. La fel și în cazul celor de la marketing. Pfff, o grămadă de bani.  E oare posibil? Evident. Inclusiv în ceea ce privește managementul. 

Probabil v-ați dat seama că vorbesc despre AI. Nu exagerez spunându-vă că la ora actuală pot fi automatizate toate procesele din cadrul întreprinderii și asta fără AI. AI-ul intră în joc în zona proceselor cognitive. De exemplu, o anumită achiziție un contabil poate s-o înregistreze într-o zonă sau în alta, găsind soluții de optimizare. AI-ul poate s-o facă într-o clipă și perfect. Da, pe moment există o problemă în zona halucinațiilor sale, dar și acelea sunt manageriabile. 

Ceea ce urmează în 1-2 ani va fi și mai înfricoșător întrucât, de la bază la vârf va fi înlocuit totul. Dacă ar fi acum să alegeți între un doctor uman și un robot v-ați lăsa pe mâna robotului? Evident că nu! Însă dacă ați afla că robotul a avut un milion de operații în care n-a dat greș niciodată, rezultatul operațiilor fiind cât se poate de predictibil, ce-ați face? Să presupunem că aveți de ales între un chirurg stagiar și robot. Nu, nu cred că mai aveți dileme! 

Inclusiv în ceea ce privește instalatorii. Ce-ai alege: un nene care pute și care-ți face capul calendar în ceea ce privește „prostiile pe care le-a făcut ăla care-a lucrat înaintea lui” sau un robot care vine, se uită, înlocuiește ce e de înlocuit și căruia îi plătești suma pe care ți-a calculat-o precis înainte de a începe lucrarea? Poate-mi veți spune că e imposibil să ai un robot instalator. Nu, cu ceea ce avem acum nu e imposibil, doar că pe moment e foarte scump. Însă, fiți siguri că se va ieftini. 

Ceea ce ar trebui însă să vă îngrijoreze este esența muncii pe care o desfășurați: aproape 80% din muncă este repetitivă, în timp ce 20% reprezintă luarea unor decizii pe baza unor raționamente simple, ca efect al experienței acumulate. Asta vă face înlocuibili de AI și automatizare. Dacă lucrezi cu computerul, poate ar fi cazul să afli că în maxim 1 an tot ceea ce se petrece în interiorul său va fi automatizat. Credeți că anumite aplicații AI care cer accesul la ecranul computerului o fac pentru că investitorii din spatele lor vor să vă facă bine, sau pentru că acei algoritmi, în timp ce te ajută, de fapt se auto-antrenează? Și, foarte curând, acei algoritmi vor deveni suficient de performanți astfel încât tot ceea ce se petrece în computer să poată face la nivel ultra-profesional. Ceea ce înseamnă că accesul la computer  nu va mai necesita interacțiune umană altfel decât, eventual printr-un prompt. Se va ajunge ca extrem de puțini oameni să înțeleagă cât de cât exact ce se petrece sub carcasa aia întrucât nu prea vei mai avea nevoie nici de sistem de operare, aplicații și alte chestii care acum reprezintă o cotă imensă din piața afacerilor IT. Te-am speriat? Acela e doar începutul întrucât, în cazul evoluției, AI-ul va începe să-și producă propria cercetare, pe baza datelor de intrare pe care și le procură singur. Astfel încât, în câțiva ani, nici cei mai inteligenți dintre noi nu vor putea ține pasul cu inovațiile tehnologice ale AI-ului. 

Acum, scopul articolului de față nu este cel de analiză a ceea ce va genera în final AI-ul după fenomenul generic numit singularitate, ci ceva mult mai apropiat, adică ce se va întâmpla după ce tehnologiile existente în prezent vor elimina oamenii din aproape toate palierele activității. Tehnologia de acum permite acest lucru! Mai mult, dacă vreți, actuala tehnologie poate scoate din joc aproape imediat categorii întregi de joburi. De exemplu contabilii. La ora actuală este perfect realizabilă centralizarea contabilității la ANAF. Atâta timp cât toate facturile trec pe la ANAF, ce e greu să generzi direct de la ANAF toate facturile proprii, să generezi direct de la ANAF toate bonurile s.a.m.d. Inclusiv calculele de amortizare, inventarul s.a.m.d. pot fi gestionate la nivel de ANAF, astfel încât ANAF-ul să-ți poatălua inclusiv banii din cont pentru impozite. Știu că pentru mulți e o nebunie ceea ce spun, dar e absolut realizabil. Iar firmele n-ar mai fi nevoite să depună absolut nicio declarație!

Șoferii deja sunt deja eliminați. Cel puțin în transportul public de persoane. În ceea ce privește transportul de marfă, dat fiind faptul că șoferul se ocupă inclusiv de echilibrarea mărfii, probabil că totul se va amâna până la dotarea remorcilor cu senzori sau până la integrarea unui robot autonom care va face asta. Dar nu e imposibil nici acum. 

Iată de ce șomajul nu va scădea, ci va crește, la fel ca rata de neangajare. Este pentru prima dată în istorie când munca este eliminată. Și oamenilor ce le rămâne de făcut? E o întrebare mai serioasă decât credem. Și asta pentru că se ridică numeroase întrebări. Fără doar și poate, oamenilor le pot fi asigurate absolut toate cele necesare traiului, însă întrebarea principală este ... dacă aceea va mai fi viață? Munca e parte integrantă a evoluției omului. Dar și a obsesiilor sale. Iată, acum ne apropiem de paradisul unora, anume o lume în care efectiv poți trăi bine fără să faci nimic. E OK?

Știm din experimentele lui Calhoun ce se întâmplă atunci când totul îți vine de-a gata. Și fix aici e sursa îngrijorării noastre. Ce se va întâmpla atunci? Se vor cufunda oamenii în realitatea augmentată generată de AI, astfel încât să aibă ceva de făcut? Deja vedem cum oamenii stau cu ochii pironiți în telefoane, ignorând realitatea. Sau vor degenera toți în alcoolism, droguri și promiscuitate? Sau vom vedea toate fenomenele la un loc? Întrebarea e justificată de apropierea inevitabilă a acelui moment.

Ceea ce constatăm însă e un element mult mai stringent, anume că factorii de decizie sunt atât de proști încât nu înțeleg situația în care se află. Nici aici, nici în Europa, nici în SUA. Întregul Occident, cu toate că-și propune să domine cursa către noua tehnologie, nu are habar de ce anume va face în momentul imediat următor. China, care amenință locul întâi, pare a avea ceva mai multe idei, investind sume copleșitoare în ... cultură. Speră că omul, eliberat de muncă, să se îndrepte către activitățile culturale. Va reuși asta? Slabe speranțe! Întotdeauna în societate, partea preocupată de cultură a fost minoritară. Deci, cu siguranță, nu asta va fi soluția. Sau, dacă vreți, nu aceasta e direcția spre care se va îndrepta societatea, dincolo de dorința autorităților. Și-atunci?

Greu de înțeles, mai ales pe baza a ceea ce putem înțelege în momentul de față. Unii spun că prompt engineering-ul va fi meseria de viitor. Vă anunț că deja s-a fâsâit. Alții spun că cel mai bine ar fi să devenim toți antreprenori. E o soluție, dar inclusiv aceasta este limitată întrucât, odată cu apariția AGI, mai degrabă societatea se va da după AGI. Și-atunci care e soluția? Sincer, nu știu, e o întrebare care rămâne deschisă. Pot însă să admir comunitatea Amish, cea care a hotărât să ia o pauză de la evoluție. Nu spun că ei au găsit soluția, doar că îi admir.