Incidentele cu imigranții și concluziile care rezultă

Abil ascunsă de un fake, pățania de la Cluj e una emblematică pentru ceea ce urmează să vedem în România. Doi cetățeni nepalezi au încercat să violeze două minore. Ghinionul lor a fost că prietenul uneia dintre ele făcea parte din comunitatea rromă, oameni care nu prea știu de glumă în astfel de situații. Și uite-așa, unul dintre nepalezi a aterizat la spital, în comă. 

Chestiunea e mult mai adâncă decât ar părea. Aparent, nepalezii sunt injectați în România din cauză că n-ar mai fi forță de muncă. Lucru absolut fals. Adevărul este că România a fost cumva încurajată să plaseze în Occident forță de muncă educată. Cei mai buni constructori ai țării sunt în Occident, o groază de medici sunt acolo, vârfurile din inginerie și-au găsit joburi tot pe-acolo s.a.m.d. De partea cealaltă, un întreg cor de bocitoare se tăvălesc pe jos că „nu sunt muncitori în România”. Cumva, opinia lor este „justificată” de o rată a șomajului de puțin peste 3%(în iulie). Doar că nu se pune în balanță uriașa rată a neangajării. Să nu uităm că România are doar 5.7 milioane de salariați. Dacă e să luăm de bune cifrele INS, acest număr de salariați ar corespunde unei populații de 9.3 milioane de oameni, ceea ce e aberant. Nu avem cum să credem că restul până spre 20 milioane sunt în afara țării! 

Putem însă să o „scurtăm” altfel, analizând datele rezultate în urma ultimului scrutin prezidențial. Am avut o prezență totală la vot de 64.72%, adică 11.64 milioane de oameni. Dintre aceștia, 1.64 mln. votanți au fost din străinătate, deci rămân 10 milioane de oameni. Așadar, în scurt obținem un plus de vreo șapte sute de mii de oameni activi, doar dintre cetățenii cu drept de vot care s-au prezentat la ultimul scurtin. Și asta ignorându-i pe cei care nu au participat la vot!!!

Importul de muncitori din străinătate atinge vreo 75 000 de oameni. Unele surse vorbesc despre o cifră de peste 100 000. Ideea e că, dacă luăm în considerare doar persoanele cu drept de vot, ne rezultă o resursă umană neutilizată de către sistemul muncii de la noi de cel puțin șapte ori mai mare decât importul forțat de muncitori străini. Iar întrebarea care se pune este: DE CE?

În rarele mele incursiuni prin mall-urile patriei, am fost surprins să constat că în zona food sunt aproape în exclusivitate angajați de import. Simpla vedere a acestora mi-a înors stomacul pe dos, întrucât mi-am amintit ceea ce a declarat Cătălin Mahu:

„Nu mai vreau să angajez asiatici. În primul rând pentru că diferența civilizațională este enormă între noi și ei. Eu cred că am depășit momentul în care să trebuiască să învăț pe cineva să se spele pe mâini. Oamenii aceștia trebuie întâi învățați să se spele pe mâini. Sunt un dezastru.

Pentru ei, a trăi cu un gândac e parte din viața lor normală! I-am cazat pe acești oameni în locații scumpe doar pentru a fi sigur că nu există ploșnițe, gândaci – cu care ei nu au o treabă să trăiască, dar eu am.

Și îmi dau seama că modul lor de a gândi este fundamental diferit de al nostru. În plus, nici nu sunt mai ieftini sau mai muncitori. Eu cred în forța de muncă românească.”

Aha, deci se poate! Nu este atât de dezastruoasă piața muncii din România. Și-atunci de ce este sfârâiala asta? Simplu: pentru că „ideologie”! 

Înainte de a trece mai departe, vă voi relata o întâmplare pe care mi-a povestit-o un cititor. Omul era la WC într-un mall, la pisoar și s-a trezit că lângă el apare un nepalez distribuitor de mâncare. Fără nici cea mai mică apăsare, nepalezul și-a trântit geanta cu mâncare sub pisoar și dă-i și luptă cu nevoia fiziologică. Ok, înțeleg că geanta era închisă, că în interior alimentele erau împachetate, dar, totuși, într-un mediu precum un WC public cred că nu e cel mai potrivit loc să arunci o geantă cu mâncare; mai sar stropi și chiar dacă nu se duc pe mâncare, se vor duce mai târziu, de pe geantă pe mâna ta cu care nepalezul sau pakistanezul dă mâncarea clientului. Așa ceva ar trebui investigat inclusiv de ANSVSA, iar firmele de livrări ar trebui să aibă o politică strictă în ceea ce privește igiena. Credeți că interesează pe cineva? 

Și-acum să revenim la subiect. E clar că oamenii ăștia sunt absolut diferiți de noi, provin din altă cultură, din alt mediu și nici măcar, după cum se vede din punct de vedere statistic, nu e nevoie de ei pe-aici. Ei sunt aduși strict pentru a se starta inclusiv în România Planul Kalergi. Pe mine unul mă disperă când văd că, atunci când au de făcut ceva, întreabă în engleză, nu în română. Unde anume s-a mai văzut așa ceva? Cum de protecția consumatorului permite o asemenea aberație? Am ajuns ca în România să fim obligați să vorbim în engleză doar pentru că nepalezul sau pakistanezul nu vorbește altceva?

Încă un punct este cel legat de cultura din care provin. Pe la ei e normal să mai violeze câte-o femeie pe care-o consideră „rău famată” după principiile lor. Aici e altă lume, iar ei nu pot înțelege asta. Nu e rasism în afirmația mea. Întreg Occidentul are de-a face cu problema violului practicat de aceste populații. Astfel încât integrarea lor în societatea autohtonă mi se pare o nebunie absolută. Faptul că cetățeanul de la Cluj l-a băgat pe nepalezul violator în spital a fost o reacție cauzată de amenințarea iminentă. Înțeleg că atunci când a ajuns la fața locului, prietenul l-a găsit pe violator trăgând-o pe fată de haine. 

Problema e deosebit de gravă și nu doar din punct de vedere infracțional. Imbecilii care încearcă să combine populațiile cred că planul deviantului Kalergi are vreo noimă. Occidentul încearcă să-l ducă la îndeplinire de jumătate de secol și singura chestie pe care-a obținut-o a fost mărirea numărului de comunități străine închise. În afara unor fenomene marginale de mixare nu s-a obținut nimic. Musulmanii sunt cu musulmanii și, inclusiv ei între ei se împart pe comunități distincte. N-o să vezi amestecându-se iranienii cu arabii s.a.m.d. Și e normal să se întâmple așa. 

Reacția însă este una cât se poate de perversă. În timp ce degenerații gen Kalergi și urmașii săi credeau că vor obține „rasa muncitorului suprem”, dotat cu puterea negrului, conștiința muncii și a datoriei de tip asiatic și o oarecare creativitate, limitată, de tip caucazian, de ieșit a ieșit ceva mult mai crâncen: comunități musulmane din ce în ce mai numeroase și mai „conștiente” că pământul european e al lor. 

Un exemplu: consiliera locală Saliha Raiss din localitatea belgiană Molenbeek a spus în timpul unei ședințe de Consiliu, cu subiect și predicat că: „cine nu suportă vălul musulman e liber să plece din Molenbeek”. Afirmația a lăsat perplexă asistența întrucât nimeni nu se aștepta ca unul care nu e „de-al locului” să afirme așa ceva. Am văzut numeroase reacții din Olanda sau Franța care spuneau cu îngrijorare că „noi urmăm”. 

Desigur, întreaga „strategie Kalergi” e o prostie. Desigur că încercarea de transplantare aici a unor non-români numai de dragul bifării unei cerințe „de la Bruxelles” este, din nou, o trădare grosolană de țară. În mod normal, toți acești imigranți ar trebui făcuți bagaj și întorși acasă. Nu e nevoie de ei aici! Este, în schimb, o nevoie disperată de românii care au plecat aiurea. Și care ar trebui să se trezească și să vină să ia țara înapoi. Nu de alta, dar mai târziu va fi prea târziu!