Ticăloșie prin design

Sunt foarte mulți oameni care nu înțeleg cum stă treaba și cum, printr-o arhitectonică ticăloasă, se ajunge la distorsiuni grave în societate. Recent a fost recunoscută frauda climatică  la nivel de ONU. Nu direct, ci printr-o hârțoagă. Mai precis prin studiul condus de „profesorul” Detlef van Vuuren și publicat în „Geoscientific Model Development”(vezi aici). În spatele înșiruirii de aberații, se anunță oficial retragerea celui mai radical scenariu de emisii din viitor, așa numitul SSP5-8.5.

Scenariul cu care ne-au frecat creierii toți climatologii de doi bani, grupați în „Secta Încălzirii”, de toate gretele și de toate organizațiile teroriste verzi, tocmai ce-a fost invalidat la nivel oficial tot de ei. De ce? Pentru că minciuna ajunsese atât de gogonată încât rădeau și curcile. Asta însă nu înseamnă că s-a terminat. Ei o dau înainte afirmând că e eliminat doar un scenariu dezastruos, însă ideologia rămâne. Ca să înțelegeți nivelul de fraudă, aveți atașat un grafic al temperaturilor medii ale Pământului, care arată fără drept de apel că, în realitate, trăim în una dintre cele mai friguroase perioade ale istoriei. Asta înseamnă că toată retorica lor e doar o ideologie e un rahat!

Dar nu asta voiam să vă arăt azi, ci cu totul altceva. Mă trage unul de mânecă spunându-mi că n-am habar ce vorbesc întrucât „energia pe cărbune e de câteva ori mai scumpă decât cea solară”. Wow! Avea impresia că mi-a dat cu buzduganul în moalele capului. De ce? Pentru că fix așa e: energia electrică obținută din cărbune este pe la vreo 70 – 160 $ pe MWh, în timp ce energia solară este între 25 și 60$ pe MWh. 

De unde vine diferența? Dintr-o schemă de fraudare denumită „Certificate CO2”. Conform framework-ului european, „poluatorul plătește”. Cum plătește? La tona de CO2 eliberat în atmosferă. Nu vă așteptați să aibă la bază vreo metodologie avansată. E vorba de niște cifre scoase „din pix”. Teoretic, banii pe certificate sunt luați de stat, care stat însă este obligat să direcționeze acei bani către „programe verzi”. Bun, dar cât e un certificat? Inițial au avut un preț insignifiant de vreo 5-10 EUR/tonă, după care, din 2021 prețul a explodat la peste 100 EUR/tonă. În prezent s-a „stabilizat” undeva între 60 și 85 EUR/tonă. 

Hai să facem acum calculele. Producția de energie electrică cu lignit, care e cel mai folosit cărbune din România, e penalizată cu 1.2 certificate CO2. Așadar, dacă din prețul minim al prețului actual, de 70$ scădem prețul minim al certificatului, ajungem la sub 10$ pe MWh, adică de departe cel mai ieftin!!! Cu alte cuvinte, pornind de la o fantasmă a așa-zisei „încălziri globale”, UE a impus o schemă de fraudare a consumatorului care astfel a ajuns să plătească prețuri imense la energie. În același timp, schema UE a fost manipulată în așa fel încât să distrugă sectoare întregi economice. TOTUL E DOAR MANIPULARE!

Acum, după ce ați ați înțeles cum funcționează, probabil veți spune, exact ca cititorul nostru, că „Diaconu a luat-o razna”. Păi cum să propui deschiderea minelor și exploatările pe cărbune dacă schema e atât de clară încât cărbunele e scos efectiv de pe piață printr-o măsură absolut artificială? Ei bine, așa cum mă cunoașteți, în momentul în care spun ceva, e clar că am și strategia în cap. În ceea ce privește cărbunele sunt patru portițe. Ultima dintre ele, în special, este cea mai radicală și cea mai potrivită de la un moment încolo. Hai să le trecem în revistă.

Prima și cea mai facilă este prin „Mecanismul de Capacitate”. În ce constă? Statul român pornește exploatarea de cărbune și asigură că centralele respective pot intra oricând în producția de linie. Statul asigură salariile pentru ca, la orice moment, atunci când nu mai există capacitate în rețea, să intre cărbunele. La cum arată acum sistemul energetic național, este clar că aceste centrale vor intra „la full” cel puțin în fiecare noapte. Astfel, în loc să cumpărăm din import, am lua din producția internă, la prețuri similare. Acum probabil vă veți întreba din ce vor fi plătite subvențiile către aceste unități. Simplu: din certificatele verzi plătite de aceste unități. Cu alte cuvinte, se va face un fel de alba-neagra în care statul va întoarce ceea ce a luat de la companie. Și, în acest fel, prtețul energiei vândute de astfel de centrale ar putea fi mai mic decât cel rezultat din certificate. 

Ce-a de-a doua portiță este invocarea „Siguranței Naționale” și a „Situațiilor de Criză”, La ora actuală România este cu adevărat într-o situație de criză. Astfel sunt întrunite toate condițiile pentru ca regulile europene să fie suspendate temporar. Cât timp-? Păi până când o bate soarele noaptea ca să se dovedească utile panourile solare. E cât se poate de clar că, în situația actualului mix energetic, România e condamnată la subdezvoltare. Astfel încât are nevoie de un imbold.

A trei portiță este cea tehnologică. În China au reușit dezvoltarea unei tehnologii de producție a energiei electrice din cărbune FĂRĂ POLUARE. Culmea, CO2-ul emis în timpul procesului tehnologic este transformat în substanțe industriale. E adevărat că tehnologia încă este în stadiu de pionierat, dar pentru noi - care avem cantități extrem de mari de cărbune - este o veste bună. Tot prin ajutoare ale statului, respectivii producători pot primi bani pentru ecologizare și tranziția către noua paradigmă. Iată de ce e obligatoriu să nu distrugem domeniul, ci să-l ținem în viață!

A patra e cea mai radicală. Desigur, nu poate fi pusă în discuție imediat, ci treptat, constând în ieșirea din mecanismul certificatelor verzi. Acum îmi vor sări toți idioții în cap că așa ceva e imposibil. De ce? Păi Comisia Europeană ne poate da în judecată pentru că încălcăm tratatul de aderare. OK și? Când se va ajunge în situația asta, probabil că ieșirea din UE va fi cea mai bună soluție pentru noi. „Cuuuum? Ai spus ieșirea din UE? Nu știi că suntem dependenți de UE, inconștientule?” - se vor bulbuca toți spălații pe creier. Păi tocmai aici e problema! UE e responsabilă pentru gravul deficit comercial al României, pentru întreaga dezindustrializare și pentru gigantica datorie publică. În cazul în care UE ne-ar bloca importurile și exporturile ne-ar face cel mai mare bine. De ce? Pentru că ne-ar obliga să consumăm de la intern. Astfel, tot ceea ce acum e nerentabil, va deveni brusc rentabil! Iar în ceea ce privește piețele de desfacere, oricum capacitatea de absorbție a UE este din ce în ce mai rahitică, astfel încât vom fi obligați să găsim piețe externe extra-comunitare. Însă, punând în balanță dezechilibrul teribil al României, doar acoperirea nevoii interne creează un imbold economic!

Repet ceea ce am spus în articolul trecut: România are nevoie de energie ieftină. Iar energie ieftină putem obține doar atacând frontal cuibul de viespi al mafiei. Redirecționarea într-o formă mascată a certificatelor verzi către producția din surse fosile este singura cale de a ocoli frauda prin design introdusă de jigodiile climatice.