Mulți dintre cei care mă citesc mă aprobă știind că de fiecare dată când am făcut o afirmație am argumentat-o, iar când nu am făcut-o motivele au ținut strict de două elemente: timpul destul de limitat pe care-mi permit să-l aloc blogului/rețelei de socializare și spațiul de exprimare relativ redus la care trebuie să mă limitez. Nu vreau să fac nimănui un proces de conștiință, dar lumea de azi ne-a făcut atât de superficiali încât ne este imposibil să ne mai concentrăm la lecturi care depășesc mai mult de trei sferturi de coală A4. E o realitate pe care-o constat cu amărăciune.
Astăzi mă voi opri asupra unui element mult prea puțin cunoscut și care explică multe dintre cele care ni se întâmplă. Dar pentru a înțelege elementul despre care vă voi vorbi, trebuie să mai tragem o perdea aruncată „întâmplător” peste realitatea social-politică a lumii contemporane. Când v-am prezentat isprăvile deturnării lumii de către găști perfide acționând concertat, probabil v-ați crucit văzând cum câțiva oameni și-au putut face de cap într-un asemenea hal, lucrând absolut în afara legii și nelovindu-se de rigorile ei. V-am descris rând pe rând ororile „marx-izării” lumii și deturnărle inevitabile pe care am ajuns să le trăim. Ceva probabil nu se leagă în toate acestea, făcându-vă din nou să vă puneți aceeași obsedantă întrebare!: cum de-au fost posibile toate acestea?
Ar trebui în primul rând să înțelegeți că, dincolo de polish-ul exterior al lumii actuale - văcsuit cu bune intenții și vorbe mari precum „libertate”, „democrație” s.a.m.d. - există un strat obscur, absolut inaccesibil omului de rând, având ca ideal tocmai contrariul marilor „principii” enunțate. Acea lume este inaccesibilă de la nivelul marii majorități a populației, însă ea poate fi lesne intuită în două moduri: în primul rând prin studiul manifestărilor sale de la suprafața societății sau, dacă prima strategie pare cumva mult prea greoaie, prin studiul evenimentelor disonante, care contrazic flagrant principiile afișate de societate și care, mult prea ușor, sunt trecute cu vederea.
V-ați întrebat, probabil, cum de-a putut fi ucis Kennedy. Mai mult, v-ați întrebat și cum de a fost posibil ca într-o țară atât de avansată în ceea ce privește spionajul, tocmai capul, șeful suprem, să fie ucis într-un mod atât de banal precum cel susținut de versiunile oficiale ale evenimentelor. Ați realizat că și-atunci se vorbea de „amestecul rușilor în odioasa afacere”? Totuși, cum de nu v-a rimat „deturnarea alegerilor americane” cu acele eveniente? Revenind mai aproape de noi, probabil vă îngroziți de înscenările grosolane cu iz juridic pe care le tot constatați de-o vreme încoace. De la „Mani Pulite” și până la așa-zisa luptă anticorupție de la noi, totul se desfășoară după același tipic. Cum e posibil să se falsifice în asemenea hal noțiunea de justiție, cum de e posibil ca înscenări grosolane, în care minciuna se întrezărește fără niciun efort, să treacă drept întâmplări obișnuite? Așa-i că v-ați format un instinct pavlovian de a trece mai departe, cu toate că vă îngroziți atunci când realizați ceea ce se petrece? E un semn al manipulărilor și deturnărilor ale căror victime sunteți zi de zi.
Poate că ar fi bine să înțelegeți o altă latură a lumii actuale, anume ceea ce este generic denumit Imperiul Britanic. Așa-i că vreți să-mi întoarceți un zâmbet sfidător și să-mi spuneți că, începând cu independența Rhodezie din 1908(devenită între timp Zimbabwe) și terminând cu cedarea Hong Kong-ului din 1997, noțiunea de „Imperiu Britanic” aparține, în cel mai bun caz, istoriei? Așa să fie?
De la nivelul omului simplu, istoria oficială, cea care curge liniar și fără semne de întrebare, cea în care evenimentele sunt clare și precise, fără nicio urmă de echivoc. Însă, dacă vom trage perdeaua ocultă despre care v-am vorbit, vom înțelege că Imperiul Britanic - ascuns la al treilea nivel de percepție - e mai actual ca niciodată. Și, ca să nu vă las cu ochii în soare, vă voi spune că nivelul unu de percepție este poza frumoasă pe care o vedem afară, nivelul doi e constituit de coropișnițele cultural-sociale care deturnează lumea, iar cel de-al treilea nivel e unul ocultat total pentru omul de rând. În acest spațiu acționează ca forță dominantă(de fapt supremă, absolutistă) Imperiul Britanic, rămas intact, dar bine ascuns sub perdelele de fum ale arhitectonicii lumii actuale. Și, ca să vă mai dezvălui câte ceva, vă voi mai spune că acest al treilea nivel de percepție nu e ultimul. Mai sunt alte câteva, riguros stratificate și pe care le voi aborda cu altă ocazie. Până la episodul viitor în care vă voi mai povesti despre mega-experimentul spiritual căruia-i suntem victime, vă invit să reluați două articole ceva mai vechi pentru a înțelege în context ceea ce-o să vă mai povestesc. Lectură plăcută(link-urile mai jos)!
Astăzi mă voi opri asupra unui element mult prea puțin cunoscut și care explică multe dintre cele care ni se întâmplă. Dar pentru a înțelege elementul despre care vă voi vorbi, trebuie să mai tragem o perdea aruncată „întâmplător” peste realitatea social-politică a lumii contemporane. Când v-am prezentat isprăvile deturnării lumii de către găști perfide acționând concertat, probabil v-ați crucit văzând cum câțiva oameni și-au putut face de cap într-un asemenea hal, lucrând absolut în afara legii și nelovindu-se de rigorile ei. V-am descris rând pe rând ororile „marx-izării” lumii și deturnărle inevitabile pe care am ajuns să le trăim. Ceva probabil nu se leagă în toate acestea, făcându-vă din nou să vă puneți aceeași obsedantă întrebare!: cum de-au fost posibile toate acestea?
Ar trebui în primul rând să înțelegeți că, dincolo de polish-ul exterior al lumii actuale - văcsuit cu bune intenții și vorbe mari precum „libertate”, „democrație” s.a.m.d. - există un strat obscur, absolut inaccesibil omului de rând, având ca ideal tocmai contrariul marilor „principii” enunțate. Acea lume este inaccesibilă de la nivelul marii majorități a populației, însă ea poate fi lesne intuită în două moduri: în primul rând prin studiul manifestărilor sale de la suprafața societății sau, dacă prima strategie pare cumva mult prea greoaie, prin studiul evenimentelor disonante, care contrazic flagrant principiile afișate de societate și care, mult prea ușor, sunt trecute cu vederea.
V-ați întrebat, probabil, cum de-a putut fi ucis Kennedy. Mai mult, v-ați întrebat și cum de a fost posibil ca într-o țară atât de avansată în ceea ce privește spionajul, tocmai capul, șeful suprem, să fie ucis într-un mod atât de banal precum cel susținut de versiunile oficiale ale evenimentelor. Ați realizat că și-atunci se vorbea de „amestecul rușilor în odioasa afacere”? Totuși, cum de nu v-a rimat „deturnarea alegerilor americane” cu acele eveniente? Revenind mai aproape de noi, probabil vă îngroziți de înscenările grosolane cu iz juridic pe care le tot constatați de-o vreme încoace. De la „Mani Pulite” și până la așa-zisa luptă anticorupție de la noi, totul se desfășoară după același tipic. Cum e posibil să se falsifice în asemenea hal noțiunea de justiție, cum de e posibil ca înscenări grosolane, în care minciuna se întrezărește fără niciun efort, să treacă drept întâmplări obișnuite? Așa-i că v-ați format un instinct pavlovian de a trece mai departe, cu toate că vă îngroziți atunci când realizați ceea ce se petrece? E un semn al manipulărilor și deturnărilor ale căror victime sunteți zi de zi.
Poate că ar fi bine să înțelegeți o altă latură a lumii actuale, anume ceea ce este generic denumit Imperiul Britanic. Așa-i că vreți să-mi întoarceți un zâmbet sfidător și să-mi spuneți că, începând cu independența Rhodezie din 1908(devenită între timp Zimbabwe) și terminând cu cedarea Hong Kong-ului din 1997, noțiunea de „Imperiu Britanic” aparține, în cel mai bun caz, istoriei? Așa să fie?
De la nivelul omului simplu, istoria oficială, cea care curge liniar și fără semne de întrebare, cea în care evenimentele sunt clare și precise, fără nicio urmă de echivoc. Însă, dacă vom trage perdeaua ocultă despre care v-am vorbit, vom înțelege că Imperiul Britanic - ascuns la al treilea nivel de percepție - e mai actual ca niciodată. Și, ca să nu vă las cu ochii în soare, vă voi spune că nivelul unu de percepție este poza frumoasă pe care o vedem afară, nivelul doi e constituit de coropișnițele cultural-sociale care deturnează lumea, iar cel de-al treilea nivel e unul ocultat total pentru omul de rând. În acest spațiu acționează ca forță dominantă(de fapt supremă, absolutistă) Imperiul Britanic, rămas intact, dar bine ascuns sub perdelele de fum ale arhitectonicii lumii actuale. Și, ca să vă mai dezvălui câte ceva, vă voi mai spune că acest al treilea nivel de percepție nu e ultimul. Mai sunt alte câteva, riguros stratificate și pe care le voi aborda cu altă ocazie. Până la episodul viitor în care vă voi mai povesti despre mega-experimentul spiritual căruia-i suntem victime, vă invit să reluați două articole ceva mai vechi pentru a înțelege în context ceea ce-o să vă mai povestesc. Lectură plăcută(link-urile mai jos)!
- De la cibernetică la Littleton: tehnici pentru controlul minții
- Cum ne-am trezit în comunism: (1), (2), (3)
