Somnul cel nefast

În timp ce guvernul bețivului Orban nu știe ce să mai facă pentru a interna cu forța asimptomaticii, oamenii care au cu adevărat nevoie de spitalizare se află într-o situație alarmantă. În România sistemul medical a fost obligat să împartă bolnavii în două categorii: cei bolnavi de coronavirus și ceilalți.

Lupta cea mare

V-a fost și vă este frică de virus. E normal, până la urmă nimeni nu rămâne indiferent atunci când i se spune că e în pericol de moarte. Însă, dincolo de teama voastră instinctuală, ar fi trebuit să detectați dimensiunea imensă a propagandei. Faptul că s-a mulat pe teama voastră v-a făcut orbi și surzi. Aici trebuie să înțelegeți fenomenul banal care vă dezarmează și, fără doar și poate, trebuie să vă auto-adresați o întrebare crucială: oare dacă este în direcția mea, propaganda e bună?

Pe culmile disperării

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unei probleme axiomatice, anume că nu e voie să te aresteze cu forța în spital. Asta după ce, în urmă cu câteva săptămâni, s-a pronunțat în legătură cu restrângerea de drepturi și libertăți. După ce, în urmă cu ceva timp, s-a pronunțat în legătură cu dorința securiștilor de a se insinua jegos în viața privată a individului.

Mă uit și nu-mi vine să cred. Am ajuns în situația penibilă în care Curtea Constituțională a devenit ultimul bastion în care ți se confirmă că apa caldă e caldă, iar cea rece e rece. Că ești totuși om și că ai niște drepturi și libertăți fundamentale care te deosebesc de găina din crescătorie. Te-ai gândi că o asemenea instanță se ocupă cu chestiuni complexe și interpretabile. Aiurea. E pur și simplu asaltată de spețe banale, izvorâte din mintea necoaptă a unor cretini cățărați cu forța la putere.

Un prieten îmi spunea că „ce bine e că există o instituție precum Curtea Constituțională, care cenzurează excesele puterii”. Am început să râd și i-am replicat că, ajungând să se bucure că o asemenea instituție se ocupă cu nimicuri, e un semn rău care ne sugerează că asaltul acesta imbecil e abia începutul și că nu e decât o chestiune de timp până când vor infecta și Curtea Constituțională. Ceea ce nu înțelegea el e că toată nebunia la care asistăm e generată de incapacitatea instituțiilor statului de a cenzura comportamentele despotice ale conducerii executive a țării, compuse dintr-un oligofren și-un bețiv. Vă imaginați, totuși, că două nulități sforăitoare, ambii corupți până-n măduva oaselor și, în plus, vânduți cu totul unor puteri străine, doi mâncători de căcat care toată viața lor au parazitat precum păduchii, au reușit să acapareze întreaga putere în țara asta?

În toată istoria lui, Partidul Liberal a mâncat rahat cum că „libertate și egalitate”. Ajuns la putere, instantaneu a complotat pentru cea mai mare restrângere de drepturi și libertăți din istoria țării. Nici pe vremea comuniștilor n-au fost restrânse atâtea drepturi ca în pandemia lu' Pește. Realizați că au făcut toată asta strict pentru a fura în liniște? Sunteți conștienți că șpaga aia, chipurile imensă, de la Unifarm e doar un mizilic? Ați mai auzit ceva de linia de producție de măști cumpărată în regim de urgență cu 1 milion de euro și care nu e capabilă să producă o mască? Sau, mai bine spus, la fiecare mască produsă scoate trei rebuturi. Știți cât costă echipamentele respective în mod real? Vreo 70 000 EUR. Restul e șpagă. Ați auzit ceva despre echipamentele medicale achiziționate pe șest tot în regim de urgență? Despre dezinfectanții cumpărați la preț de aur? N-o să auziți nimic. V-au aruncat în ochi un dosar fâsâit pentru a vă închide gura. Și v-au închis-o pentru a redeschide alte dosare aberante, precum cel cu „Dragnia”. Că doar vine campania electorală și trebuie să se scoată un nou balaur de carton din buzunar.

În ciuda faptelor care, într-o societate normală, i-ar fi trimis pe ticăloși în fața plutonului de execuție, la noi sunt în continuare imbecili care se isterizează în favoarea nemernicilor de la piutere. Că sunt poate n-ar fi atât de grav, dar sondajele ne arată că ei sunt majoritari. Întreaga retorică publică e confiscată de un discurs buruienos, fără nicio logică, din care rezultă limpede calitatea intelectuală precară a celor care se dau „dă dreapta”, „occidentali” sau „deschiși la minte”. Multe denumiri pompoase date unor retardați îmbâcsiți de principii marxiste de doi bani. Am ajuns să trăim vremurile în care proștii cei mai invazivi, imbecilii supremi ai speciei, au ajuns să-și impună punctul de vedere, să dea direcția societății. Triste vremuri trăim.

Ce-i de făcut? Nu știu și tocmai de-aceea mă apucă disperarea. Când văd câtă prostie a generat democrația, îmi vine să pun mâna pe mitralieră și să încerc să institui dictatura bunului simț care să forțeze reinstaurarea normalității. Dar ies pe stradă și când văd câtă prostie agresivă se arată îmi dau seama că meciul e pierdut. Ce-i de făcut? Mult prea multe pentru mult prea puțini oameni care-au rămas normali. Poate că un prim pas ar fi acela de a ne găsi unii pe alții, de a încerca să construim un micro-climat normal într-o lume în care anormalul a ajuns să dicteze cele mai aberante hotărâri și comportamente. Lumea e cu fundu-n sus, dragii mei! Și naiba știe cine-o să fie capabil să o reașeze.

Schimbarea de paradigmă în industria auto

„Cel care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete”. Avertismentul se referea la faptele istorice îndepărtate care, nefăcând parte din bagajul de cunoștințe al contemporanilor, riscă să repete. Ce te faci însă când faptele uitate sunt unele de dată recentă? Riști să le repeți și pe-acestea, cu siguranță. Într-un fel tocmai în asta constă demența societății actuale: sub valul uriaș de false informații ne transformăm într-o plasă permeabilă, supusă de multe ori acelorași stimuli. Exact ca peștele care înoată într-un borcan și are impresia că străbate oceane întrucât, după ce-a atins peretele borcanului, uită evenimentul.

Critica rațiunii nule

„Breaking news! Un doctor de la Harvard vă va dezvălui ce trebuie să faceți în această vară pentru a avea un concediu sigur”. Asta titra într-una din zilele trecute la Radu Tudor. Întâmplător, „trăgeam” la moderarea comentariilor de pe blog, unde un tefeleu îmi propunea „să mai bag și ceva știință adevărată pe blog”, dându-mi câteva link-uri „hard”.

Revoluția revoluțiilor

În ciuda faptului că unele elemente sunt vizibile cu ochiul liber, ele continuă să rămână ascunse până la declanșarea exploziei. Iată secretul oricărei revoluții. A o instrumenta înseamnă a dezvolta, în primul rând, narațiuni care să tapeteze subsolurile, pe care niciun om serios să nu le bage în seamă, dar care să continue să rămână vii. Prima dată îi acaparează pe cei mai nevolnici la minte, pentru ca apoi, treptat, să se insinueze din ce în ce mai sus pe scara socială. În ciuda omniprezenței, narațiunile revoluționare își continuă opera distructivă undeva în subsolurile gândirii fiecăruia pentru ca, în momentul în care ies la suprafață să o facă sincronizat și la modul exploziv. Atunci monstrul își arată adevărata față, iar „oamenii serioși care nu luau în seamă toate prostiile” devin victimele sale fără drept de apel.

Coronavirusul și paraziții

Un cetățean este detectat cu coronavirus, astfel încât autoritățile declanșează ancheta epidemiologică după cum urmează:
- se formează un prim cerc al membrilor de familie, vecinilor, colegilor de serviciu. Aceștia sunt testați pe loc și intră în izolare
- un al doilea cerc este format din persoanele care-au intrat în contact direct cu respectivul
- al treilea cerc este format din cei care s-au apropiat de cel infectat în ultimele două săptămâni, după cum urmează(dar nelimintându-se la aceste situații): cei cu care a călătorit în mijloacele de transport în comun, cei care s-au aflat în proximitatea sa în magazinele, restaurantele, instituțiile publice sau spațiile comune prin care a trecut respectivul.