Am mai multe motive pentru a mă opune unei uniri cu Basarabia, cele mai importante ținând de modificarea structurii etnice de-acolo - operată de către Stalin - dar și a concepțiilor românilor de-acolo care, după o intensă propagandă întinsă pe patruzeci de ani, n-au cum să vadă unirea cu țara ca pe o opțiune viabilă. În aceste condiții, unirea Basarabiei cu România ar avea toate șansele să se constituie într-un dezastru pentru țară, aducând după sine grave probleme care ne-ar putea fi fatale.
Acestea fiind spuse, o să trec direct la dandanaua oligofrenului național. Mie, așa antiunionist de moment cum sunt, nu mi-a trecut niciodată prin cap că am avea de-a face cu două popoare. Sau cu două națiuni, cu două limbi, cu două orice. E un tembelism fără margini. Orice om care are toți boii acasă știe că atât în stânga cât și în dreapta Prutului e vorba de același popor care vorbește aceeași limbă și care trăiește pe același pământ al aceleiași țări. Când cele trei provincii istorice se aflau sub stăpâniri diferite - și asta, din nefericire, s-a tot întâmplat în istoria noastră - aveam de-a face cu un singur popor, atât de unitar încât nicio tentativă de asimilare nu a reușit.
Spune Vlahuță atât de frumos: „Am fost trăit, pe vremuri, în graniți mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins- noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și-a trebuit- ca sa putem trăi- să ne mai strângem tara, și de la miazănoapte și de la răsărit.” Asta însă n-a însemnat nicipodată că cei rămași în afara granițelor vremelnice n-ar fi tot „ai noștri”.
Așadar, ca politician al României, nu poți avea la nivel oficial decât o singură opinie, anume cea normală: există un singur popor român având o singură țară. Chiar dacă poate părea paradoxal, asta nu implică nicio revendicare teritorială. Pot accepta că istoria ne-a jucat un renghi, pot semna tratate de pace în care să nu revendic teritorii însă niciodată nu-mi poate fi permis să pronunț „două popoare” pentru că așa ceva nu există, fiind o invenție a propagandei sovietice. La fel ca și acea aberantă „demonstrație” conform căreia româna se trage din rusă.
Să auzi însă de la președintele țării exprimarea „cele două popoare” atunci când e interpelat despre unirea Basarabiei cu România e mai mult decât o simplă prostie și, din punctul meu de vedere, se înscrie în categoria infracțiunilor de înaltă trădare. Însă, celor care acum sunt înfierbântați, le voi spune că nu le înțeleg înfierbântarea. Nu suntem la prima infracțiune de înaltă trădare comisă de către Plăvan. Mai țineți minte vizita prietenească din Ucraina în care n-a deschis subiectul drepturilor minorității române de-acolo și, mai mult, n-a vrut să se întâlnească cu reprezentanții românilor? Aia ce-a fost, oare nu tot înaltă trădare?
Cred că ar trebui să tăiem o dată pentru totdeauna coada câinelui și să ne recăpătăm cel puțin demnitatea. Oficial România e obligată să-și protejeze poporul indiferent unde se află. Din poporul român fac parte cetățenii români ai Republicii Moldova, mult prea asupriții români din Ucraina, cei din Banatul Sârbesc, dar și multitudinea de români care se află prin Italia, Spania, Germania, Canada, SUA s.a.m.d. Poporul român este unul și indivizibil. Afirmarea apăsată a unicității sale, indiferent de contextul istoric, ține de demnitatea noastră și cred că a venit timpul să redevenim demni.
De-aceea, în ciuda faptului că acum sunt împotriva unirii Basarabiei cu România, consider că molusca incompetentă din capul statului trebuie aruncată cât mai repede la groapa de gunoi a istoriei. Orice poate fi subiect de negociere. Însă poporul, familia și propria identitate niciodată! De-aceea cred că trebuie făcut cât mai repede ceva, în sensul eliminării cât mai rapide a inutilului. Acest trădător e o pată, o flegmă pe obrazul țării, iar situația jenantă în care ne aflăm trebuie rezolvată cât mai rapid.
Și, pentru a fi și mai clar înțeles, afirm, de asemenea, că toți cei care ignoră această stare de fapt se fac la fel de vinovați de înaltă trădare întrucât devin complici cu inutilul oligofren. E timpul să facem o listă a trădării și să încercăm să-i eliminăm cât mai rapid pe acești imbecili de pe scena politică pentru a nu ne mai influența negativ viețile.
Acestea fiind spuse, o să trec direct la dandanaua oligofrenului național. Mie, așa antiunionist de moment cum sunt, nu mi-a trecut niciodată prin cap că am avea de-a face cu două popoare. Sau cu două națiuni, cu două limbi, cu două orice. E un tembelism fără margini. Orice om care are toți boii acasă știe că atât în stânga cât și în dreapta Prutului e vorba de același popor care vorbește aceeași limbă și care trăiește pe același pământ al aceleiași țări. Când cele trei provincii istorice se aflau sub stăpâniri diferite - și asta, din nefericire, s-a tot întâmplat în istoria noastră - aveam de-a face cu un singur popor, atât de unitar încât nicio tentativă de asimilare nu a reușit.
Spune Vlahuță atât de frumos: „Am fost trăit, pe vremuri, în graniți mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins- noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și-a trebuit- ca sa putem trăi- să ne mai strângem tara, și de la miazănoapte și de la răsărit.” Asta însă n-a însemnat nicipodată că cei rămași în afara granițelor vremelnice n-ar fi tot „ai noștri”.
Așadar, ca politician al României, nu poți avea la nivel oficial decât o singură opinie, anume cea normală: există un singur popor român având o singură țară. Chiar dacă poate părea paradoxal, asta nu implică nicio revendicare teritorială. Pot accepta că istoria ne-a jucat un renghi, pot semna tratate de pace în care să nu revendic teritorii însă niciodată nu-mi poate fi permis să pronunț „două popoare” pentru că așa ceva nu există, fiind o invenție a propagandei sovietice. La fel ca și acea aberantă „demonstrație” conform căreia româna se trage din rusă.
Să auzi însă de la președintele țării exprimarea „cele două popoare” atunci când e interpelat despre unirea Basarabiei cu România e mai mult decât o simplă prostie și, din punctul meu de vedere, se înscrie în categoria infracțiunilor de înaltă trădare. Însă, celor care acum sunt înfierbântați, le voi spune că nu le înțeleg înfierbântarea. Nu suntem la prima infracțiune de înaltă trădare comisă de către Plăvan. Mai țineți minte vizita prietenească din Ucraina în care n-a deschis subiectul drepturilor minorității române de-acolo și, mai mult, n-a vrut să se întâlnească cu reprezentanții românilor? Aia ce-a fost, oare nu tot înaltă trădare?
Cred că ar trebui să tăiem o dată pentru totdeauna coada câinelui și să ne recăpătăm cel puțin demnitatea. Oficial România e obligată să-și protejeze poporul indiferent unde se află. Din poporul român fac parte cetățenii români ai Republicii Moldova, mult prea asupriții români din Ucraina, cei din Banatul Sârbesc, dar și multitudinea de români care se află prin Italia, Spania, Germania, Canada, SUA s.a.m.d. Poporul român este unul și indivizibil. Afirmarea apăsată a unicității sale, indiferent de contextul istoric, ține de demnitatea noastră și cred că a venit timpul să redevenim demni.
De-aceea, în ciuda faptului că acum sunt împotriva unirii Basarabiei cu România, consider că molusca incompetentă din capul statului trebuie aruncată cât mai repede la groapa de gunoi a istoriei. Orice poate fi subiect de negociere. Însă poporul, familia și propria identitate niciodată! De-aceea cred că trebuie făcut cât mai repede ceva, în sensul eliminării cât mai rapide a inutilului. Acest trădător e o pată, o flegmă pe obrazul țării, iar situația jenantă în care ne aflăm trebuie rezolvată cât mai rapid.
Și, pentru a fi și mai clar înțeles, afirm, de asemenea, că toți cei care ignoră această stare de fapt se fac la fel de vinovați de înaltă trădare întrucât devin complici cu inutilul oligofren. E timpul să facem o listă a trădării și să încercăm să-i eliminăm cât mai rapid pe acești imbecili de pe scena politică pentru a nu ne mai influența negativ viețile.
Domnule Dan Diaconu, eu consider ca Unirea cu Basarabia este singura optiune corecta a romanilor de pe ambele maluri ale Prutului, in ciuda greutatilor. Dupa parerea mea aici gresiti, trebuie sa punem pe primul loc dezideratul sfant al Reintregirii Romaniei Mari, fara sa mai cautam texte si pretexte ca n-ar fi bine. Romanii despartiti samavolnic de pactul Ribbentrop-Molotov trebuie sa-si continue destinul comun. Mai degraba am fost spalati pe creier noi din Romania ca nu ne trebuie Unirea decat cei din Moldova. Noi suntem pro-UE, pro NATO, rusofobi. Noi ne consideram superiori si emancipati..nu ne trebuie Unirea cu niste taranoi inapoiati...
RăspundețiȘtergereSunt foarte frumoase gindurile insirate de tine. Exact la asta ma gindeam si eu, la fel probabil cu multi altii care nu considera ca acum este momentul unirii, insa nu din motivele expuse de tine,si anume cel din domeniul fanteziei Harry Potter cu care am fost spalati la cap, de"inlocuire" a populatiei INCONVENIENTE rusificate a Rep Moldovei( The inconvenient truth :)). Harry Potter folosindu-se de bagheta magica va face sa dispara cei crescuti in cultura rusa si mai ales sovietica, si inlocuiti cu cei care vor vorbi doar moldovinieste si vor alege presedinti WELL COACHED care asteapta la rind.
RăspundețiȘtergereDe asemenea, cine o sa-ti modifice structura etnica de acolo cind scoala care se ocupa de limba si literatura clasica, de inalta cultura generala si de calitate NU SE MAI FACE si este inlocuita cu cultura inserierii populatiei, a inlocuirii "moldovenilor " cu numere, coduri, sortati in functie de cum vor fi utilizati de UTILIZATORI, pentru indobitocirea FINALA, TOTALA a lor impreuna cu fratii lor de la vest de PRUT care deja sunt in proces de profunda modificare fizio-psihologica in niste roboti cu priviri reci si cinice care asteapta comenzi de la stapini?
Eu unul ASTA AS ASTEPTA INAINTE SA II BAG SI PE ALTII IN ACEEASI OALA, pina se duce sistemul de indobitocire, nimicire a satelor si a raditiei si inrobire de la noi.
Problema nu este curatarea rusismului din ei ci curatarea noastra de rahaturl in care suntem inainte de a-i invia pe altii sa se scalde in acelasi noroi. Noi nu vrem ca ei sa uite de Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Eminescu, Sadoveanu pe care i-au citit si studiat in scolile VECHI, ci sa-i pastreze si sa ne povesteasca si sa ne REINSUFLETEASCA SI PE NOI, cei care sistematic de 30 de ani uitam de ei.
Parerea mea este sa lasi in pace conducerea care asteapta cu sutele daca nu cu miile LA RIND PESTE TOT IN LUME, nu numai la noi, si stii doar foarte bine, si sa privesti problema pur SISTEMIC, insa acolo...intradevar este greu, practic imposibil in conditiile date, unde toti ne prindem urechile si suntem doar observatori CITEODATA(rar) pasivi , mai mult activi deoarece prin ORICE faci participi la IMPLEMENTARE!!
RăspundețiȘtergerePerfect de acord! Intrebarea e cum? Sau,mai exct, vedeti vre-o varianta mai rpida decat alegerile? Nu de alta dar mie mi-ar placea sa nu il mai vad de ieri....
RăspundețiȘtergereIndividul de la Cotroceni e de o incultura crasa ce nu avea cum sa ajunga acolo unde e acum fara votul incultilor ce l-au promovat si votat.
RăspundețiȘtergere