Coronavirusul și antidotul statisttic

M-am tot chinuit să vă aduc în față cifre referitoare la pandemia isteriei din prezent, dar sunt efectiv bruiat de aburii propagandei. De-aceea, în sprijinul celor spuse până acum, voi aduce și mai multe cifre. Nu de alta, dar e nevoie de o clarificare a situației.

De fiecare dată când am arătat că treburile se-nvârt „tot pe-acolo”, mi s-au scos ochii cu Bergamo și Lombardia. Imaginile cu camioanele de morți, haosul generalizat și poveștile înflorite au făcut ca totul să se lipească în mentalul colectiv. De-aceea am căutat o explicație logică pentru situația din Italia.

Un indicator esențial al sistemului de sănătate este reprezentat de numărul de paturi la mia de locuitori. Întâmplător, același indicator explică cu vârf și îndesat de ce în Italia s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

Se știe bine că această gripă este una care - dată fiind rata mare de contagiozitate - este una care aduce în scurt timp mulți oameni la spital. De-aceea numărul de paturi este un indicator fundamental, la fel ca și trierea și managementul bolnavilor. În cazul în care există un management bun și proceduri stricte în ceea ce privește circulația în spital(pentru a se preveni răspândirea intraspitalicească a virusului), mare parte din probleme sunt rezolvate. N-o spun eu, ci experiența regiunii Veneto față de regiunea Lombardia. Să trecem însă la datele chioare.

  

Dacă vă veți uita pe graficul atașat, veți constata că Italia, cu 3.4 paturi la mia de locuitori, se află în coada clasamentului, urmată doar - în selecția prezentată - de SUA(2.9) și Anglia(2.8). Așadar, dincolo de poveștile legate de „minunăția sistemului italian de sănătate”, statistica ne indică un număr mult prea mic de paturi. De asemenea, prin prisma aceleiași statistici înțelegem de ce Boris a sucit-o ca la Ploiești și de ce Trump a făcut același lucru. Mai mult, putem înțelege încă de-acum de ce în SUA va fi carnagiu.

Am putea lua China ca bază pentru calculele noastre. Numărul de paturi de-acolo este și el foarte redus, de doar 3.4 la mie. Însă, ceea ce-a făcut China în Wuhan nu-i la îndemâna oricui. Să ridici un spital de 1000 de paturi în câteva zile, să deplasezi eficient echipamente și specialiști și totul să meargă ca uns, e greu de imaginat în „demo-caricaturile” noastre.

De asemenea, aveți răspunsul la întrebarea privind eficiența sporită din Coreea de Sud și Japonia. Sunt campionii absoluți ai lumii la numărul de paturi, astfel încât au putut interveni cu eficiență maximă.

Faptul că olandezii stau liniștiți ar putea reprezenta o speranță pentru noi în condițiile în care, cu 6.3 paturi la mie stăm destul de bine față de cele 4.7 ale lor. Un alt element dătător de speranțe pentru noi este faptul că nu ai nevoie de spitale super-tehnologizate, ci de paturi simple, mai bine spus de supraveghere medicală pentru cei care alunecă spre starea critică. Într-adevăr, e o provocare în zona terapie intensivă unde e nevoie de mai multe ventilatoare, dar chiar și așa se pot salva foarte multe vieți în condițiile în care ai paturi cu supraveghere chiar minimală.

Nu spun eu asta, ci cei din Veneto care au plasat inițial pacienții în hoteluri minim supravegheate medical și unde s-a făcut trierea pacienților. Astfel, spitalele n-au fost aglomerate, iar pacienților le-au fost eficient administrate tratamentele în funcție de evoluția bolii.

Devastatoare la noi sunt prostia și ticăloșia celor de la putere. În loc să se pregătească au preferat să facă campanie electorală, au cheltuit aiurea banii pe furtișaguri, urmărindu-și doar propriul buzunar și beneficiu electoral. Astfel s-a ajuns ca în Suceava spitalul să se transforme el însuși în focar de infecție, salvându-se doar cei care au avut noroc. Nu poți trimite medicii în linia întâi fără pic de protecție deoarece te numești criminal. Sper ca după ce-o trece toată nebunia să se facă un tribunal al COVID-ului care să-i condamne drastic pe-acești nemernici criminali.

În final, o să vă mai atrag atenția asupra unui aspect care ține de evoluția sistemului medical. Marea majoritate a țărilor occidentale au ajuns la un număr infim de paturi scăzând permanent din anii 60 încoace. Imaginați-vă că Suedia a ajuns de la peste 14 paturi la doar 2.6! Italia, Franța și Germania aveau în anii 60 aproape 11 paturi. Cam cum e să constați că Italia și-a scăzut aproape de patru ori numărul de paturi, însă cheltuielile pentru sănătate au sărit în cer? Și noi am scăzut de la aproape 9 paturi la valoarea din prezent. Singura țară care a crescut e China. De la sub 2 paturi la aproape 5. E o performanță!

Poate că, în urma lecturării acestei postări, vă veți întreba ce se întâmplă cu banii din sănătate și de ce, la un număr mai mic de paturi de spital, costurile au explodat. Să vă spună asta responsabilii din Sănătate care nu-s altceva decât reprezentanții de vânzări ai șmecherilor planetei.