Guvernul de mâine

Când spui guvern mondial automat stârnești suspiciuni. Toată lumea se împotrivește, toți protestează. Ai spune că e imposibil să se ajungă vreodată la așa ceva. Oare?

Evenimentele pe care le tot trăim pe pielea noastră ne arată că nu există absolut nicio idee - oricât de nebunească ar părea la prima vedere - care să nu poată fi pusă în practică. Că o faci pe baza „puterii pulanului” sau pe baza „convingerii cu ușurelul” puțin contează. Dacă vrei s-o faci, o faci! E simplu.


O lume întreagă se întreabă cum de-a reușit comunismul să aresteze atâtea țări atâta amar de vreme. Nimeni nu va obține răspunsul încercând să facă apel la logică dintr-o cauză cât se poate de simplă: pentru că e ceva total ilogic în ceea ce s-a întâmplat. Toți știm acum că URSS-ului „i s-a dat” halca de planetă în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar și-așa însă, ce anume poate face ca un tratat strâmb să se pună în aplicare atât de ușor? De ce oamenii n-au protestat, de ce n-au forțat ocupantul prin nesupunere? Sunt lucruri care țin de o altă logică.

Să revenim acum la guvernul mondial. Poate fi el implementat? Sunt ferm convins că aveți negația „pregătită și documentată”. Argumentele ar fi multiple: că e o pălărie prea mare, că e imposibil să pui atâtea puncte de vedere divergente la aceeași masă, că națiunile au fiecare punctele lor de vedere, că niciodată un chinez nu se va supune ordinelor primite de la un japonez, la fel cum în veci un indian nu va accepta conducerea unui pakistanez s.a.m.d. Oare?

Dacă e să privim logic, deja există un „guvern mondial” și asta nu de ieri de azi, ci de vreo sută de ani. În 10 ianuarie 1920 lua ființă la Geneva „Societatea Națiunilor Unite”. Da, este organizația pe baza căreia s-a ridicat actuala Organizație a Națiunilor Unite. Dacă e să ne gândim logic, această organizație ESTE un fel de guvern mondial. În condițiile în care deciziile luate în cadrul său(extins sau la nivel de comisie) sunt obligatorii. Nu există țară din lume care să nu facă parte din ONU, astfel încât respectarea deciziilor luate în cadrul acestei organizații sunt general obligatorii.

Presimt că-mi veți spune că bat câmpii, că ONU e o organizație în care, totuși, deciziile se iau într-un oarecare consens și că un guvern presupune mult mai multe atribuții, printre care o forță rapidă de execuție, decizii tranșante s.a.m.d. Într-un fel aveți dreptate, însă scopul meu a fost acela de a vă reaminti că există instituții supranaționale de care depindem. Dacă în cadrul unei comitet al ONU s-ar lua decizia ca de mâine să devenim componentă a CSI, fiți siguri că așa se va întâmpla. Și, mai mult, cei care acum combat cu cerbicie „acțiunile și sfidările tiranului Putin”, mâine vor deveni cei mai fervenți susținători ai „conducătorului luminat de la Răsărit”.

Să trecem însă mai departe și să spunem că, mai degrabă, am putea considera ONU ca fiind un Parlament mondial, nicidecum un guvern. Și-atunci cum rămâne cu guvernul? Dacă e să mă întrebați pe mine, vă voi spune că se face și, mai mult, că s-a intrat în linie dreaptă. Iar componentele sale vor fi vechi cunoștințe de-ale noastre. Fiind însă vorba de o întreprindere atât de anevoioasă, implementarea se va face treptat, la nivel de minister, abia apoi devenind vizibilă construcția. Este adevărat că nu v-ați fi gândit la așa ceva? Hai să vă arăt acum cum se construiește guvernul mondial la vedere.

Avem o criză generată de un virus. Nu fac nicio speculație. Pur și simplu nu mă interesează dacă e un virus natural sau inventat în laborator și nici dacă această tevatură e reală sau inventată. Ceea ce vedem este că suntem într-o criză generată de acest virus. Mai mult vedem o groază de disfuncționalități ale tuturor sistemelor de sănătate. Echipament medical lipsă, medici infectați, proceduri haotice și excese inutile. Peste tot pe unde a intrat virusul avem dezastre la nivel organizatoric. Ori că e vorba de lipsa diverselor materiale de protecție sau a echipamentelor medicale de bază, ori că vorbim de proasta organizare a spitalelor, peste tot e vorba de ceva care scârțâie. Și scârțâie flagrant, indiferent de țară. Care-i concluzia pe care-o tragem dintr-o atare stare de fapt? Aceea că în ziua de azi e imposibil să faci față de unul singur unui fenomen global. Hopa, adică exact ce spunea tov. Kissinger. De fapt asta ți se transmite pe toate canalele.

Să te-apuci acum să anunți un guvern mondial - așa cum a transmis trompeta Gordon Brown - ar fi un gest absolut aberant. Dar dacă, în schimb, ai anunța un framework dedicat sănătății la nivel mondial? O inițiativă prin care statele participante contribuie la un fond comun care alocă eficient resursele astfel încât întreaga populație a Pământului să se bucure de un standard sanitar înalt. Ei bine, ce-ați zice de asta? Nu vă uitați strâmb! Vă voi explica exact ce înseamnă. Dacă suferiți de o boală gravă, asta ar însemna uniformizarea protocoalelor de tratament la nivel mondial. Veți fi inclus într-un program mondial care-l tratează la fel și pe neamț și pe american și pe bantustanez. Veți putea beneficia aproape instantaneu de ultimele descoperiri. Vor exista mega-spitale regionale, răspândite coerent, în funcție de densitatea populației. Asta va face posibil ca un Gigel din tundră să poată avea acces la un spital modern, situat poate la mii de kilometri de el. Ce-ați zice de asta?

Mai mult, în cazul unei crize precum cea din prezent, fenomenele de piraterie cu care ne-am confruntat(gen avioane cu echipament confiscate din rațiuni naționale) să nu mai fie posibile. Pe timp de criză, toată producția e redirecționată acolo unde trebuie. Dacă avem un vârf precum cel consemnat în Lombardia, în timpul cel mai scurt echipamentele lipsă sunt direcționate acolo, iar personalul, la nevoie, va fi suplimentat realocându-se medicii din zonele mai puțin stresate. Ei bine, ce ziceți, e o poză suficient de tentantă?

Vi se pare SF? Nu fiți copii întrucât evenimentele sunt pe cale să vă ia din nou pe nepregătite. The Schiller Institute a programat în regim de urgență, în perioada 25-26 aprilie, o conferință denumită ... „Mankind’s Existence Now Depends on the Establishment of a New Paradigm!”. Și întrucât trebuie respectată „distanțarea socială”, conferința se va desfășura prin internet. Vi se pare puțin lucru? N-aș fi atât de sigur. Think tank-urile republicane urlă din toți bojocii că asta e singura variantă care ar putea aduce medicina de calitate la nivelul fiecărui cetățean. Curios e că același mesaj îl găsesc la GIDS - German Institute for Defense and Strategic Studies din Hamburg, un think tank al Bundeswehr.

Dacă vrei să înțelegi cutremurele trebuie să studiezi mișcările plăcilor tectonice. Cam așa stau lucrurile și cu așezările politice ale lumii: ca să le înțelegi trebuie să cauți prin subsoluri și prin spatele scenei. N-ai ce căuta în sală, lăsându-te vrăjit de prestația actorilor. Atunci când vrei să știi ce urmează în piesă, citești scenariul înainte.

Cam aici e tâlcul întregii pandemii în care ies la lumină tot felul de oameni de-ai OMS-ului. Ați auzit de Rafila înainte de această criză? La fel s-a întâmplat peste tot în lume unde, brusc, în fața oamenilor au fost aduși reprezentanți de-ai OMS-ului, iar cuvântul lor capătă greutate pe zi ce trece. Asta în defavoarea autorităților care, de fiecare dată, sunt depășite de situație.

Cred că înțelegeți bine care-i următorul pas: un minister mondial al sănătății, către care țările vor contribui după posibilități și a cărui misiune va fi „standardul maxim în domeniul sănătății”. Însă, vă spun de pe-acum: de contribuit veți contribui și voi cu voioșie, fără să vă împingă nimeni de la spate. Contribuția va fi inițial minoră, dar îți va deschide porțile unei rețele mondiale de sănătate. Așa-i că sună bine? La fel ca toate propunerile pe care le-ați primit cu bucurie în ultima sută de ani. Ce va urma după nu vă pasă pe moment întrucât n-ați fost obișnuiți să studiați reversul medaliei, locul unde sunt scrise cu litere mici chestiile care nu vă plac și care vor sta la baza regretelor voastre atunci când va fi prea târziu. Din nou veți face aceeași greșeală veche de când lumea. Aici însă e un fenomen care are și el tâlcul său.

P.S. Nu luați în seamă aburii naționaliști lansați de limbricii precum Macron. Sunt doar perdele de ceață menite să asigure finalizarea proiectului. Mai țineți minte când băsescu spunea că n-are nevoie de FMI? Ca, așa e și-acum, dar la un nivel gigantic.