SUA vs China - o altfel de confruntare

În 1980, vârsta medie a populației Chinei era de 21.9 ani. Până în prezent, ca efect al politicii unicului copil, populația țării a îmbătrânit cam cu un an la fiecare doi ani. În prezent, vârsta medie a populației chineze este de 38.4 ani. Tendința evidentă este una de îmbătrânire. Pentru a combate fenomenul autoritățile chineze au început să renunțe la politica unicului copil  în anumite zone, dar răspunsul pare a nu fi satisfăcător. 

În SUA, în anul 1980, vârsta medie a populației a fost de 30 de ani. În prezent ea este de 38.3 ani. Chiar dacă vârsta medie a crescut, ea a crescut mai greu, astfel încât, începând din 2020, americanii sunt mai tineri cu 0.1 ani decât chinezii. La actuala dinamică, în patru ani vârsta medie a chinezilor va depăși 40 de ani. Americanii vor rămâne sub această vârstă. 

Există o certitudine: cu o populație din ce în ce mai bătrână, China își va încetini creșterea economică. Până acum chinezii aveau nevoie de o creștere de aproximativ 6% pentru a-și putea pune la muncă populația care trecea de 18 ani. Acum, presiunea creșterii economice nu mai este atât de mare. Și, pe măsură ce timpul va trece, ea va fi din ce în ce mai mică. 

Cum interpretăm această schimbare de ritm? Personal cred că vom asista în perioada următoare la o de-globalizare. Chinezii vor renunța treptat să fie fabrica omenirii, concentrându-se pe majorarea marjei de profit. Astfel, nu vor mai fi interesați să crească exporturile prin devalorizarea propriei monede, ci să aibă profitul cât mai mare. E un fenomen normal pe care l-am văzut, spre exemplu, în Anglia Revoluției Industriale: după ce ani buni a fost „fabrica omenirii”, Anglia s-a îndepărtat treptat de zona „producției de orice” spre cea a producției cu marjă mare de profit. 

În fapt ce înseamnă toate acestea? Fără doar și poate prețuri mai mari, adică inflație. Dacă punem în balanță și cantitatea imensă de dolari generați cu click-uri, avem tabloul oarecum complet. Astfel, dintr-o lume aproape deflaționistă, vom trece în extrema cealaltă, în ciuda băncilor centrale care trag cât pot pentru conservarea actualei stări de fapt. Mașina de tocat bani va intra în funcțiune în forță, mărind dobânzile și prețurile. Astfel nu va mai funcționa mecanismul de tipul „e mai ieftin să iau de la chinezi”. De altfel, tendința e din ce în ce mai vizibilă în ultima perioadă. 

Înseamnă asta că SUA își va reinternaliza producția? Greu de crezut. Și lor le îmbătrânește populația, chiar dacă  mai lent. În plus, comparând America anilor 70-80 cu cea de acum constatăm o degradare teribilă atât a coeziunii interne cât și a nivelului de trai. Ar mai fi însă un amănunt: țara se prostește. Analizând rezultatele medii ale IQ-ului populației, constatăm că SUA, cu media de 98, ocupă locul 24. De remarcat este trendul descendent al IQ-ului american, spre deosebire de vârful clasamentului unde trendul e ascendent. Dar probabil vă întrebați care-i vârful clasamentului. Ei bine, avem așa: Hong Kong(108), Singapore(108), Coreea de Sud(106), China(105), Japonia(105), Taiwan(105). Europenii abia mai prind loc în „Top 10” cu Islanda pe 7(101) și Austria, Luxemburg, Olanda, Norvegia și Anglia pe 10 (100).

Ce trebuie să înțelegem din „confruntarea” prezentată? Că întreg jocul mondial se schimbă, dar nu în favoarea SUA. Inflația va fi dominanta perioadei următoare, iar ea va toca atât finanțele firmelor, cât și pe cele ale indivizilor. Vom constata creșteri substanțiale de prețuri, iar de câștigat vor câștiga doar cei care se vor menține dinamici.