Swissxit

Din 2014 UE și Elveția negociază un tratat de parteneriat care cuprinde mai multe aspecte: politic, economic, mediu, etc. Fiind atât de vechi negocierile, este cât se poate de clar că sunt probleme destul de spinoase. Atât de spinoase încât partea Elvețiană, într-un final, a întors cu totul spatele Uniunii Europene. Este un eșec major al vacii nemțești Ursula Von der Leyen, cea care patrona negocierile. De altfel, persoane apropiate evenimentelor spun că poziția europeană a fost atât de intruzivă încât i-a disperat pe elvețieni, care au decis că e cazul să lase totul baltă.

Să vedem unde sunt problemele. În primul rând au fost discuții intense în ceea ce privește libera circulație. Elveția este o țară mică, având aproape 9 milioane de locuitori. Veniturile în Elveția sunt mult mai mari decât în orice țară europeană; este însă un efect exclusiv al costurilor mari ale vieții de zi cu zi. Însă cifrele brute fac ca Elveția să fie o țintă preferată a celor care caută un loc de muncă bine plătit Acum, cetățenilor europeni le este permisă șederea în Elveția dacă au un loc de muncă acolo. UE ar fi dorit un acces nerestricționat pe piața muncii, ceea ce a fost considerat de neacceptat.

O altă problemă este reprezentată de transpunerea legislației europene în legislația națională. Având un sistem de democrație aproape directă, o asemenea acceptare este de neimaginat pentru Elveția. Practic, acceptarea unu asemenea punct ar face-o parte a UE, fără a fi parte a UE. Iată un exemplu de aroganță europeană. 

Există însă și o altă față a ruperii negocierilor: referendumul pentru strategia climatică a țării care urmează să se desfășoare în 13 iunie. Povestea este următoarea: parlamentul țării a aprobat în toamnă un pachet de legi privind reducerea emisiilor, pachet puternic contestat la baza societății. Este o legislație dură care va avea ca efect creșteri semnificative de costuri pentru gospodăriile elvețiene. În Parlament este un sigur partid(Partidul Poporului) care se opune pachetului legislativ, restul îmbrățișând fără proteste măsurile aberante(ca peste tot în lume, de altfel). Există însă o opoziție clară a oamenilor și a afacerilor, adică a celor care vor avea cel mai mult de suferit.

Este posibil ca trântirea negocierilor cu UE să reprezinte o strategie a politicienilor elvețieni pentru a-și aduce cetățenii la sentimente ceva mai bune față de pachetul verde. Nu trebuie să negăm acest aspect!

Pe de altă parte, certitudinea pe care o avem este că Elveția și-ar dori să facă parte doar din partea economică a Uniunii Europene, nu și din cea politică. De altfel, dacă e să fim corecți, niciuna dintre țările UE nu-și dorește sincer să facă parte din aberanta uniune politică pusă la cale mișelește. Ar trebui totuși să ne reamintim că bazele Uniunii Europene au fost economice, iar factorul politic a venit ulterior, ca o peticeală menită a pune Europa sub controlul unor forțe oculte.

Nu trebuie să idealizăm nici Elveția întrucât și ei sunt făcuți din același aluat. Însă putem remarca faptul că UE, după Brexit, se află în fața celui de-al doilea eșec major. Dacă într-adevăr elvețienii o vor ține până la cap și vor respinge pretențiile UE, pute spune că avem parte de un mini-brexit. Elveția este al patrulea partener comercial al Uniunii Europene, astfel încât ieșirea din negocieri va avea consecințe serioase de ambele părți. 

În ceea ce privește green-deal-ul - probabil cea mai mare fraudă științifico-politică a tuturor timpurilor - pozițiile părților nu diferă substanțial. Diferențele - în ambele tabere - sunt doar între populație, care va trebui să suporte consecințele financiare ale politicii și conducerile politice care impun o agendă absolut aberantă.