Despre draci

Ce-ar fi dacă, de pildă, dracii şi-ar arăta imediat puterea şi ar copleşi omul cu descoperiri? Dacă deodată ar descoperi, bunăoară, telegraful electric(adică în cazul în care nu ar fi fost descoperit), i-a transmite omului tot felul de secrete: „Sapă acolo şi ai să găseşti o comoară sau ai să descoperi zăcăminte de cărbune”; dar astea n-ar fi decât nişte fleacuri! Vă daţi seama, desigur, că ştiinţa omenirii e încă în faza prunciei, că abia îşi începe opera şi că, dacă are ceva de asigurat, deocamdată nu e decât faptul că stă ferm pe picioarele ei. Şi iată că s-ar declanşa o serie de descoperiri de felul celor că soarele stă pe loc, iar pământul se roteşte în jurul lui(pentru că, probabil, există multe alte descoperiri de felul acesta, încă nedescoperite, pe care înţelepţii noştri nici nu le visează încă); dacă toate cunoştinţele ar cădea aşa pe capul omenirii şi, lucrul cel mai important, pe degeaba, ca un cadou? Mă întreb: ce s-ar întâmpla atunci cu oamenii? O, desigur, la început toată lumea ar fi în extaz. Oamenii s-ar îmbrăţişa cuprinşi de încântare, s-ar repezi să studieze descoperirile(şi asta le-ar lua un timp). Deodată s-ar simţi, ca să zicem aşa, inundaţi de fericire, îngropaţi în bunuri materiale. Poate că ar păşi prin aer sau ar zbura, ar parcurge în zbor spaţii incredibile de zece ori mai repede decât o fac acum pe calea ferată; i-ar smulge pământului recolte fabuloase, poate că ar crea organisme cu ajutorul chimiei şi carnea de vită ar fi suficientă, câtre trei funţi(aprox 1,2kg n.n.) de persoană, cum visează socialiştii noştri ruşi; pe scurt mâncaţi, beţi şi veseliţi! „Iată, ar începe să strige toţi filantropii, acum când omul are existenţa asigurată, abia acum va arăta ce poate! Nu mai există privaţiuni materiale şi nici «mediul» dăunător, cauza tuturor viciilor, şi acum omul va deveni minunat şi virtuos! Nu mai există muncă neîntreruptă ca să-ţi câştigi o bucată de pâine, şi toţi se vor consacra de acum încolo gândurilor mari, profunde şi fenomenelor generale! Acum, abia acum începe o formă de existenţă superioară.” Şi, poate, ce inteligeţi şi buni ar fi oamenii care ar începe să strige asta într-un glas şi poate că i-ar antrena pe toţi după ei, profitând de ineditul situaţiei, şi ar începe să clameze toţi, în sfârşit, uniţi într-un imn „Cine este asemeni fiarei? Slavă ei, ea ne aduce focul din cer!”(Apocalipsa, 13:4).

Dar e puţin probabil că acest entuziasm ar fi de ajuns măcar şi pentru o singură generaţie! Oamenii nu ar întârzia să descopere deodată că nu mai au viaţă, nu au libertatea spiritului, nu au voinţă şi personalitate, că cineva le-a furat totul deodată, că a dispărut chipul omului şi a venit chipul de animal al sclavului, un chip de dobitoc, cu diferenţa că animalul nu ştie că e dobitoc, iar omul şi-ar da seama de asta. Şi omenirea ar putrezi; oamenii s-ar acoperi de bube şi ar începe să-şi muşte limbile de durere, văzând că viaţa lor li s-a luat pentru pâine, pentru „pietre prefăcute în pâini”(parafrază după Luca 4:3). Oamenii ar înţelege că nu există fericire în pasivitate, că spiritul care nu lucrează se stinge, că nu poţi să-ţi iubeşti aproapele fără să-i jertfeşti o parte din munca ta, că e josnic să trăieşti în parazitism şi că fericirea nu constă în fericire, ci doar în căutarea fericirii. Tristeţea şi plictiseala se vor abate asupra lumii: totul a fost făcut şi nu a mai rămas nimic de făcut, totul e cunoscut şi nu a mai rămas nimic de cunoscut. Vor apărea mulţimi de sinucigaşi, oamenii nu-şi vor mai pune capăt zilelor ca acum, câte unul, în câte-un ungher retras; se vor aduna mulţimi, se vor prinde de mâinişi se vor nimici toţi odată, cu miile, într-un mod nou, pe care l-au descoperit odată cu celelalte descoperiri.

___

Vă vine sau nu să credeţi că toate aceste rânduri au fost scrise de Dostoievski undeva prin secolul al XIX-lea(1821-1881)? Asemenea clarviziune este o caracteristică a marilor spirite. Pur şi simplu te cutremuri văzând cu câtă claritate a putut să ne intuiască lumea în care trăim. Întregul material îl găsiţi în „Jurnalul de scriitor”, capitolul „Spiritismul. Câte ceva despre draci. Nemaipomenita viclenie a dracilor, dacă, bineînţeles, e vorba de draci”.