Frauda FTX în lumina reflectoarelor

Portalul Zerohedge prezintă câteva spicuiri din raportul făcut de lichidatorul FTX, John Ray III, care ne arată limpede dimensiunea fraudei din firma-puşculiţă a Partidului Democrat. Efectiv nu are cum să fie un accident plasarea banilor primiţi ca ajutor de către Ucraina în FTX. Fără doar şi poate, reţeta este una cât se poate de banală, aplicată din toate timpurile. Nu-i nimic nou: întotdeauna aşa s-au făcut deturnările de fonduri, diferenţa dintre cele reuşite şi cele nereuşite fiind dată doar de protecţia primită din subteran.

Iată câteva puncte din raportul lui John Ray III:

Am peste 40 de ani de experiență juridică și în restructurare. Am fost director de restructurare sau director executiv în câteva dintre cele mai mari eșecuri corporative din istorie. Am supravegheat situații care implică acuzații de activitate criminală și infracțiuni (Enron). Am supravegheat situații care implică structuri financiare noi (Enron și Residential Capital) și recuperarea și maximizarea activelor transfrontaliere (Nortel și Overseas Shipholding). Aproape fiecare situație în care am fost implicat a fost caracterizată de defecte de un anumit fel în controalele interne, conformitatea cu reglementările, resursele umane și integritatea sistemelor. Niciodată în cariera mea nu am văzut un eșec atât de mare al controalelor corporative și o absență atât de completă a informațiilor financiare demne de încredere ca aici. De la integritatea sistemelor compromise și supravegherea reglementară defectuoasă a activelor din străinătate, până la concentrarea controlului în mâinile unui grup foarte mic de indivizi neexperimentați, nesofisticați și potențial compromisi, această situație este fără precedent.

În scopul gestionării afacerilor Debitoarei(FTX n.n.), am identificat patru grupuri de afaceri, pe care le numesc „silozuri”: 

• un grup compus din debitorul West Realm Shires Inc. și filialele sale debitoare și non-debitoare (denumit „Silozul WRS”), care include entităţile cunoscute ca „FTX US”, „LedgerX”, „FTX US Derivatives”; „FTX US Capital Markets” și „Embed Clearing”, printre alte afaceri;
• un grup compus din debitorul Alameda Research LLC și filialele sale Debitoare („Silozul Alameda”);
• un grup compus din debitorul Clifton Bay Investments LLC, Debtor Clifton Bay Investments Ltd., Debtor Island Bay Ventures Inc. și Debtor FTX Ventures Ltd. („Silozul Ventures”);
•  un grup compus din debitorul FTX Trading Ltd. și filialele sale debitoare și non-debitoare („Dotcom Silo”), inclusiv bursele care își desfășoară activitatea sub numele de „FTX.com” și bursele similare din jurisdicțiile din afara SUA. Aceste silozuri împreună sunt denumite de mine „Grupul FTX.

Fiecare dintre silozuri a fost controlat de domnul Bankman-Fried. Participațiile minoritare în silozuri au fost deținute de Zixiao „Gary” Wang și Nishad Singh, co-fondatorii afacerii împreună cu domnul Bankman-Fried. Silozul WRS  și Silozul Dotcom  au, de asemenea, investitori de acțiuni terți, inclusiv fonduri de investiții, fonduri suverane de investiţie sau fonduri individuale. Din câte știu, niciun investitor, altul decât co-fondatorii, nu deține mai mult de 2% din capitalul propriu al oricărui Siloz.

Diagrama atașată ca Anexa A oferă un rezumat vizual al silozurilor și al activelor indicative din fiecare siloz. Anexa B conține o diagramă preliminară a structurii corporative. Aceste materiale au fost pregătite la indicația mea pe baza informațiilor disponibile în acest moment și sunt supuse revizuirii pe măsură ce investigația noastră asupra afacerilor Grupului FTX continuă. 

Ceea ce trebuie să înţelegeţi din raportul lichidatorului judiciar este că absolut toată schema de fraudare a fost una extrem de bine pusă la punct. În condiţiile în care Bankman-Fried n-ar fi făcut greşeala banală care l-a condus în criza de lichidităţi, probabil că nu s-ar fi aflat niciodată încrengăturile financiare ale acestei mega-maşini de spălat bani a Partidului Democrat din SUA. 

Dacă veţi avea curiozitatea să daţi un ochi pe articolul din Zerohedge, veţi putea citi acolo absolut toate detaliile financiare ale încrengăturii dintre silozurile evidenţiate de lichidator. Nu vreau să insist asupra acestui aspect din două motive. Pe de o parte deoarece sunt foarte mulţi cei care s-ar plictisi studiind detaliile şi mecanismele financiare care, la urma urmei, sunt identice ca schemă de fraudare. O înşiruire de cifre şi situaţii financiare nu ar face decât să plictisească marea majoritate a cititorilor. Celălalt motiv, dar nu cel din urmă, ţine de faptul că aspectul cel mai important de luat în considerare este modul în care s-a produs mega-frauda. Bankman-Fried nu a adus nicio noutate în materie de escrocherie, însă a concentrat toate schemele de fraudare din istorie într-o mega-schemă care conţine absolut toate tipurile de operaţiuni ilegale. Charles Hugh Smith le-a comprimat într-o excelentă listă cu 8 puncte:

1. Utilizarea capitalului clienților (fără dezvăluirea explicită) pentru a crește câștigul privat al escrocilor.

2. Utilizarea capitalului clienților pentru a arbitra diferențele de randament în ceea ce priveşte durata, riscul și a altor asimetrii în beneficiul nu al clienților, ci al escrocilor.

3. Supraevaluarea activele prin listarea activelor nelichide controlate de insideri la evaluări complet rupte de realitate. Pentru a-şi susţine solvabilitatea, schema de fraudare se bazează pe activele emise de ea însăşi sau de filiale ale sale.

4. Atragerea de noi investiții de capital și fonduri ale clienților prin intermediul unor randamente, obiective și promisiuni „prea bune pentru a fi adevărate” (dar la o limită plauzibilă, fundamentată pe creșterea fantastică și istoricul de randamente ridicate), astfel încât frauda să nu fie detectată(Schemă Ponzi).

5. Tranzacţionări flash, cu efect de pârghie, a căror amploare nu este dezvăluită clienților sau autorităților de reglementare.

6. Emiterea de titluri de valoare (adică „bani” – jetoane, obligațiuni, acțiuni etc.) a căror valoare se bazează pe activele companiei listate în mod fraudulos și pe o creștere atrăgătoare.

7. Convingerea investitorilor și clienților că li se face o favoare(efectul de „raritate”), lăsându-i să obțină o parte din acțiuni. Cu alte cuvinte, le exploatează lăcomia aproape infinită.

8. Prezentarea unei false stabilităţi, a unui pseudo-comportament prudent, aparent auditat, transparent, reglementat. Totul e menit a ascunde rețeaua interconectată de fraudă, contabilitatea falsă, activele nelichide şi supraevaluate etc. și a jafului executat din interior.

Iată pe scurt o radiografie mai importantă decât orice dezvăluire de cifre. Ea este esenţială înţelegerii modului de operare a escrocilor din toată lumea şi din toate timpurile. Escrocheria FTX este departe de a-şi fi arătat toate aspectele, dar chestiunile esenţiale pe care rebuie să e înţelegem şi de care trebuie să ne ferim în general sunt cele din lista de mai sus. Notaţi-le undeva şi ţineţi cont de ele. Nu este nici prima dată şi nici ultima dată când întâlnim asemenea scheme de fraudare!