Complexul Industrial de Cenzură și Control

În mare cam toți am înțeles faptul că există niște forțe care acționează în direcția cenzurării informațiilor. Cei care-și petrec timpul în linia întâi - așa cum sunt eu - nu au cum să nu simtă o apăsare stranie când vine vorba de „ceea ce e voie să spui și ceea ce nu e voie să spui”. De multe ori însă ajungi să te întrebi „De ce există ceva pe care nu e voie să-l spui?”. Care-i mecanismul din spatele cenzurii?

După mizeria pandemică au început să răsufle tot felul de elemente. De exemplu, am aflat din Twitter&Facebook Files modul în care Guvernele SUA&UK s-au amestecat în narativul de pe rețelele de socializare. Am aflat cum s-au cenzurat informațiile și cum de luau revoltații precum subsemnatul „suspendări în lanț”. Toată acea teroare împotriva libertății cuvântului ne este încă vie, doar că era ceva care tot se ascundea. Strania coordonare a narativului oficial, apariția de nicăieri a „personalităților” și tot restul arsenalului utilizat în vederea „simțirii” de către toată lumea a unei „prezențe superioare”, ei bine aceste elemente au rămas cumva obtenebrate. 

Iată că a izbucnit bomba care are și un nume: CTIL Files. O masivă dezvăluire de documente referitoare la modul în care funcționa infernala mașină globală de cenzură. Ieșirea la suprafață a imensei dezvăluiri s-a făcut prin intermediul jurnaliștilor Michael Shellenberger, Alex Gutentag și Matt Taibbi. CITL vine de la Cyber Threat Intelligence League, o organizație aparent a voluntarilor din domeniul „data science” și a unor veterani din serviciile secrete. Însă tacticile acestei organizații au fost rapid absorbite de serviciile secrete globale, motiv suficient pentru a înțelege că apariția acestei organizații cvasi-ilegale nu este deloc întâmplătoare.

Poate vă amintiți buzz-ul mediatic al anti-dezinformării. Conform acestui narativ, ascensiunea lui Trump s-a făcut ca efect al unei mișcări manipulatorii imense în care vioara întâi a fost reprezentată de interesele Rusiei în alegerile americane. Desigur, s-a dovedit că respectivul „amestec” pur și simplu nu a existat, iar ceea ce incriminaseră „corecții politic” era de fapt un banal plan de marketing de campanie pus în practică de staff-ul lui Trump. Însă a fost suficient ca un „neavenit” să se strecoare la vârful puterii americane, lăsând în ofsaid întreg aparatul infernal al deep-state-ului, pentru ca materia întunecată a mlaștinii să se regrupeze. Astfel, după ce timp de mai bine de jumătate de mandat „serviciile întunecate” i-au dinamitat politica și oamenii, cei din zona deep-state-ului global s-au mobilizat ulterior într-o operațiune cibernetică de proporții menită a nu mai permite „apariția unui nou Trump”. Iar rezultatele s-au văzut: Trump a pierdut în fața unei caricaturi ramolite, în timp ce narativul pandemic a ridicat cotele capacităților de cenzură și teroare ale complexului industrial amintit.

Figurile centrale ale infernalei mașinării sunt o fostă cercetătoare militară și specialistă în data science Sara-Jayne “SJ” Terp și un fost cadru al Navy/SOCOM, specialist în tehnologie, pe numele său  Pablo Breuer.  La începutyul lui 2017, SJ Terp primește instrucțiuni din partea aparatului lui Obama pentru a crea un centru „împotriva dezinformării care să nu mai permită repetarea accidentului din 2016”. Mecanismul gândit a fost unul deosebit de pervers deoarece acționa la nivel global, coordonându-se cu principalele servicii de informații ale lumii și țintind diverși cetățeni simpli a căror vină era aceea de a spune adevărul. Pentru SUA, unde legea interzice serviciilor să-și spioneze cetățenii, s-a lucrat cu contractori privați, astfel încât totul să pară „doar o inițiativă privată”. Înțelegeți, desigur, că pentru a pune un asemenea mecanism infernal la lucru trebuie ca serviciile să închidă ochii. Și cum să nu închidă ochii în condițiile în care CIA&NSA erau parte a proiectului pentru cetățenii din celelalte state ale lumii(unde aceste servicii aveau posibilitatea să facă absolut tot ce vor). Iată de ce un centru important de coordonare a fost Londra, unde serviciile specializate ale armatei au furnizat tot know how-ul inițial, asigurând și canalele necesare coordonării acțiunilor astfel încât să se vorbească pe o singură voce la nivel global. 

Să revenim însă la istorie. După întâlnirea din 2017, apare CoPsyCon, o organizație fondată pentru „apărarea democrației” prin intermediul unor operațiuni specifice departamentelor de dezinformare ale serviciilor secrete. Un an mai târziu, SJ Terp beneficiază de un training militar specializat oferit de „Special Operation Command”, pentru ca, imediat după aceasta să fondeze „Misinfosec Working Group”, o organizație a cărei conducere se împarte între TJ Terp și Renée DiResta - cercetătoare din cadrul Stanford Internet Observatory și specialistă în război electronic. 

În prima jumătate a anului 2019, TJ Terp străbate SUA în lung și-n lat pentru a strânge „armata cenzurii”, iar în urma operațiunii Misinfosec publică un set de standarde care stau la baza metodologiei de lucru și a coordonării „armatei de cenzori”. Spre sfârșitul anului 2019 intră în ecuație și Chris Krebs, director al CISA(Cybersecurity and Information Security Agency), culmea, numit pe vremea lui Trump!!! Terp și Krebs au relații mai vechi deoarece, împreună, au fost implicați în cadrul proiectului „Primăvara Arabă”, iar ceea ce construiau acum erau bazele unei „Primăveri Globale”.  În 2020 încep colaborările oficiale ale grupăriilor coordonate de Terp cu Twitter și tot atunci CISA creează „Countering Foreign Influence Task Force”, o entitate care începe să-și dezvolte pui în toate serviciile secrete americane și care e bazată pe „ideologia” organizațiilor lui Terp. Și tot atunci DHS(Department of Homeland Security) începe întâlniri active cu reprezentanții rețelelor sociale pentru a se asigura „securitatea alegerilor”. Tradus, securiștii americani îl făceau pe Trump fără perdea, iar dobitocul nu înțelegea ce se întâmplă!  

Astfel, CISA pune la punct un mecanism centralizat pentru combaterea dezinformării, mecanism pe care nu-l poate coordona deoarece legea îi interzice acest lucru. Iar, pentru coordonarea întregii operațiuni, e scoasă din joben TJ Tarp! Între timp, numărul organizațiilor pentru „combaterea dezinformării” crește exploziv. Aparent acestea sunt entități descentralizate, doar că absolut toate se centralizează în mâna lui TJ Tarp. Apariția pandemiei face ca TJ Tarp să devină consilier al OMS, poziție de unde instrumentează absolut toată campania globală de vaccinare obligatorie. Desigur, sclavii din UE preiau instantaneu standardele și mașinăria funcțională de cenzură, astfel încât în Europa se instaurează dictatura pandemică. În SUA, organizațiile lui Tarp lucrează atât pe frontul pandemic, cât și pe cel anti Trump, coordonându-și acțiunile cu organizațiile Democrate menite a frauda alegerile. Iar de ieșit știți bine ce-a ieșit!

De ce sunt importante dezvăluirile referitoare la CITL? Pentru că, în primul rând, avem acces la metodologia de lucru. Membrii recrutați de infama organizație sunt instruiți cum să-și creeze avatare online, cum să „apară de nicăieri” și cum să li se creeze o relevanță peste noapte. Rețelele lucrează perfect coordonat, iar în momentul în care unul este dezvăluit ca mincinos, este pur și simplu șters, iar alt personaj fictiv îi ia locul. Toate acestea sunt elemente desprinse clar din metodologiile serviciilor secrete, fiind cât se poate de evidentă implicarea directă a lor. TJ Terp, Pablo Breurer și Chris Krebs sunt doar o interfață, având în spate întreaga putere a securiștilor globali, iar în față coordonând păduchelnița de organizații înființate în vederea manipulării și controlului. 

Aveți de-a lungul articolului câteva exemple extrase din „manualele” operaționale ale organizațiilor coordonate de „triada furioasă”. După cum limpede puteți înțelege, soldaților recrutați li se făcea o instrucție specifică serviciilor de informații, după care erau puși la treabă. Acționând în rețea dădeau impresia unei opinii comune a majorității oamenilor, iar alegerea acestor organizații ca „cenzori oficiali” ai materialelor de pe rețelele sociale le conferea credibilitate în ochii proștilor. Poate țineți minte cum au apărut și la noi, precum puricii, tot felul de ONG-uri dedicate combaterii dezinformării. Toți au fost recrutați în aceeași infernală organizație menită canalizării narativului în direcția dorită. Și uite-așa l-au învins pe Trump, au învins o mulțime de naivi care s-au vaccinat precum oile, iar acum sunt pe cale să ne pună definitiv hamul impunând ideologia fantezistă a schimbării climatice. 

Avem astfel în fața ochilor un exemplu despre cum se impune cenzura prin intermediul unor așa-zise operațiuni de „combatere a dezinformării”. Este o imagine cât se poate de sugestivă a lumii întoarse pe dos în care trăim. Aici adevărul e considerat dezinformare și e combătut cu toată forța de minciuna oficială. Rezultatele le vedeți cât se poate de limpede. O momâie absolut ramolită e „liderul lumii libere”, teroarea e considerată democrație, cenzura libertate, iar abuzurile statului se fac „pentru a fi mai bine”. Lumea orwelliană e în curs de desăvârșire!