Aşa merg lucrurile

Ahmed a venit în Europa acum treizeci de ani. S-a stabilit la o periferie a Bruxelles-ului. A muncit din greu pentru a putea să-şi aducă familia pe „Tărâmul Făgăduinţei”. Dar a reuşit. După patru ani de muncă, el împreună cu soţia şi  copiii erau în sfârşit salvaţi. Bani n-aveau, dar perspectivele păreau mari în această lume a păcii.

Zilele treceau pentru Ahmed. N-o ducea grozav. Cinci suflete locuiau într-un studio improvizat undeva, la ultimul etaj al unui imobil vechi. Era tot ce-şi puteau permite. Şi, între timp,a apărut un nou membru: Aahil.

Punct si de la capat

La începutul anului trecut, o revistă de doi bani din Franţa - Charlie Hebdo - era atacată în timpul unei şedinţe de redacţie. Victimele au fost hăcuite ziua-n amiaza mare de „fundamentalişti” dotaţi cu arme de asalt VZ 58 de provenienţă ... Cehoslvacă. Pentru a spori penibilul situaţiei, ar mai trebui adăugat că redacţia revistei era păzită.

Vreo nouă luni mai târziu, alt atentat în aceeaşi penibilă Franţă. De data aceasta de amploare, cu victime multe, cu luări de ostatici s.a.m.d. Titluri bombastice: „Franţa sub asalt”, „Parisul în teroare”, „Civilizaţia în pericol” s.a.m.d. Vine bomba: o manifestaţie de amploare împotriva terorismului la care participă peste patruzeci de şefi de stat. E bombă! Televiziunile prezintă imagini sfâşietoare, cu marele cortegiu. Una dintre ele am ataşat-o acestui articol. Desigur, pe cea de jos n-a dat-o nimeni întrucât televiziunile transmiteau numai din faţă. A se înţelege că ultima remarcă era strict pentru descreţirea frunţilor.

A cui este România?

În urmă cu două săptămâni, ambasadorul SUA la Bucureşti, într-o sesiune publică de webchat, răspundea astfel unei fantome care-l întreba despre executarea trustului Intact: „ANAF doar a acţionat pentru a pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca definitivă emisă de mult timp de recuperare a unor bunuri obţinute prin acte de corupţie şi furate de la poporul român”.

Cred că ştie toată lumea de ce spun că ambasadorul vorbea cu o fantomă. Cel care-i punea întrebarea folosea o poză de profil a unui italian ucis la Cairo, iar celebritatea i-a venit de la respectiva întrebare. Nu m-ar mira ca, peste ceva vreme să se dovedească faptul că respectivul profil era în realitate unul fals, făcut pe genunchi într-unul din birourile Ambasadei SUA.

Comertul cu Sfarsitul Lumii

Ricardo Salazar e un avocat născut şi educat în Peru care, în prezent, activează ca pastor în Japonia. I se mai spune şi noul Nostradamus, iar profeţiile sale sunt cât se poate de clare şi categorice. Ştiu că pare ciudat. În general, când spui profet, îţi vine în minte acel limbaj criptic, greoi, plin de înţelesuri multiple.

La „japonezul” Salazar lucrurile sunt simple: între 15 şi 17 mai 2016, la ora locală 2:20, un asteroid uriaş se va prăbuşi în Porto Rico. Impactul va fi devastator şi, direct sau indirect, vor muri peste 1.2 miliarde de oameni. La scurt timp după acest eveniment absolut toţi vulcanii de pe Terra vor erupe, aruncând masiv lavă în atmosferă şi blocând razele soarelui. Astfel va începe o mini-glaciaţie de un an. Pe 16 iunie 2016, Rusia şi China vor ataca SUA şi vor învinge. În 2017 yuan-ul va deveni noua monedă globală, în 2020 antihristul va deveni stăpân al Pământului, iar în 2023 se va consemna a doua venire a lui Iisus.

Cine distorsionează indicatorii economici?

Multă vreme Baltic Dry Index era un indicator destul de exact al economiei mondiale. Nu trebuia decât să priveşti o singură cifră pentru a înţelege în ce stadiu se află lumea. Spre exemplu, în august 1986 BDI înregistra valoarea de 556 puncte. Minimul istoric. Era o perioadă de criză. Interesant este că în iunie 2008 acelaşi index atingea maximul absolut: 11612. Fără doar şi poate economia duduia semnalând iminenţa unei explozii.

Era maximul de duduială pe care-l putea da o economie bazată pe o falsă bunăstare. O falsă bunăstare indusă de cea mai mare fraudă financiară din istoria lumii. De-atunci lumea se zgâlțâie continuu şi scârţâie din toate încheieturile. Episodice reveniri sunt urmate de prăbuşiri şi peticiri ale sistemului. Fără doar şi poate trăim un episod straniu al istoriei.

Inevitabilul război

În timp ce opinia publică se concentrează la tot felul de non ştiri, în Marea Chinei de Sud evenimentele se precipită de la o zi la alta. Doar câteva informaţii sterile care sunt transmise sumar de către agenţiile de presă dau falsa impresie a unor incidente minore fără o miză reală. 

Cu toată că elementele din teren nu sunt foarte încurcate, interpretările care sunt date de ambele părţi sunt din ce în ce mai complexe şi mai pline de subînțelesuri. Ce vor chinezii, ce vor vecinii lor sau ce vor americanii sunt chestiuni la care ar trebui să medităm cu mai multă atenţie, mai ales din cauza potenţialului exploziv al acestei situaţii.

2016 - ce urmeaza

De obicei, sfârşitul anului era cel în care publicam prognoza anului care vine. Iată că, luat de treburi, nu mi-am mai găsit timpul necesar sintetizării principalelor trenduri ale lumii. E şi acesta unul dintre semnele care ne indică un 2016 absolut diferit.

Cred că am pronunţat deja cuvântul care va caracteriza anul care vine: diferenţa. Ne aflăm într-un an al răscrucii, al punctelor radicale de cotitură, al mişcărilor profunde care ne vor pune pe traiectorii absolut noi. Un an în care ceea ce e vechi îşi desăvârşeşte moartea, iar direcţiile viitorului încep să prindă contur.