Punct şi de la capăt

Când văd tefelimea disperată, căutând orice motiv pentru a contesta mitingul de aseară, aproape că m-apucă râsul. Ba că ăia ar fi fost cam de la ţară, ba c-ar fi făcut mizerie, ba că n-ar fi rezonat, bacă hâr, ba că mâr. E clar că i-a deranjat pe micuţi(la propriu). Nici în coşmarele lor nu s-au gândit c-ar putea ieşi atâta lume. Însă acesta e doar începutul veştilor proaste pentru tefelişti.

În primul şi-n primul rând s-au cam dus de râpă şabloanele propagandei. Nu, nu bătrâni în baston au venit la manifestaţie, ci o groază de tineri. Majoritatea covârşitoare au fost oameni de sub 40 de ani, ceea ce nu prea se întâmplă pe la mitingurile tefeliste, unde tinereţea e doar clamată. Să mă scuze cei care-o ţin cu hârş-ul propagandist, dar eu unul n-am văzut întreţinuţi social acolo. În schimb am văzut o groază de maşini de lux cu numere de provincie. Şi nu de-aici din zonă, ci din Botoşani, Suceava, Maramureş, etc., tocmai de la capetele îndepărtate ale ţării. Să te pui în maşină ca să vii la miting la Bucureşti, asta înseamnă că, dincolo de carnetul de membru de partid - dac-o exista şi ăla - e ceva mai mult. Mai ales atunci când banul nu te supără. E clar că e vorba de o nemulţumite, de o revoltă pe cale să se reverse.

Ceea ce-ar trebui să conştientizeze capetele înfierbântate din spatele butaforiei tefeliste este că ceea ce s-a întâmplat ieri n-a fost un eveniment al PSD-ului. Chiar dacă a fost organizat de PSD(de-a dreptul impecabil în ceea ce priveşte transportul şi coordonarea), de participat au participat oamenii, care, mulţi dintre ei, nici măcar n-au habar pe unde e organizaţia PSD-ului din localitatea lor. Cei care-au venit au venit nu pentru PSD, ci pentru cu totul altceva. A fost un manifest pentru normalitate, o ieşire în stradă a României normale împotriva anormalităţii, a refractarului, a înapoierii. A fost un şah dat direcţiei greşite pe care s-a înscris ţara, dacă vreţi, un avertisment al României profunde. Faptul că PSD-ul se întâmplă să fie partidul cel mai apropiat de normalitate de pe scena politică e un avantaj.

Însă, în acelaşi timp e o povară, deoarece blaturile gen Ponta nu vor mai ţine. Această Românie care e capabilă să iasă la baionetă pentru a-şi apăra normalitate şi bunul simţ, în momentul în care se va simţi trădată îl va părăsi pe trădător fără să se uite în spate. Aceasta este povara pe care PSD-ul o poartă pentru că, sincer să fiu, nu văd determinare decât în câţiva lideri ai acestui partid. Restul par că ar fi bucuroşi să facă din nou blaturi ascunse cu cei împotriva cărora au strigat la actualul miting. Indiferent cât de tentant ar părea planul unui nou blat, cei care au asemenea pofte ar trebui să se gândească bine deoarece electoratul de bază nu mai suportă încă o trădare. Iar asta atârnă ca un jug de grumazul multor pesedişti de la vârf.

Cea mai bună veste pe care o putem avea este că România încă există! Mai mult, ea şi-a păstrat bunul simţ proverbial, măsura şi normalitatea. Valorile acestea sunt cele care ne ţin la suprafaţă, cele care ne-au salvat de-atâtea ori în istoria.

Nu închei înainte de a le adresa un avertisment ticăloşilor din umbră, sforarilor care au impresia că pot face ce vor fără să dea socoteală: nu vă jucaţi cu România profundă! E un joc pe care, în ciuda faptului că sunteţi convinşi că-l controlaţi, nu-l ştiţi şi nu-l simţiţi. Ştiu că, în superioritatea voastră fără margini, vă imaginaţi că toate merg băgate în şablonul vostru internaţionalist. O să vedeţi că n-o să meargă şi c-o să vă ardeţi rău! Mai bine părăsiţi incinta. E mult mai safe pentru voi.