Despre ceea ce se ascunde în spatele „Afacerii Ditrău”

O să mă opresc azi la cazul Ditrău. Am mai spus-o, e vorba de o operațiune complexă de spălat creierul românilor. Și nu doar creierul lor întrucât, în final, se va dovedi un caz școală pentru pedepsirea tuturor celor care calcă în picioare „idealul globalist”.

Ce s-a întâmplat la Ditrău deja știți. Comunitatea locală s-a revoltat împotriva unor muncitori din Sri Lanka și a cerut firmei la care aceștia erau angajați mutarea lor. Înainte de-a sări patriotard de cur în sus și să ripostăm cu slogane sterile de genul „sunt și ei oameni” sau că „sunt brutari buni”, ar trebui să pornim de la cei care contează, anume de la localnici.


Ce-ați zice dacă mâine v-aș instala în casă un negru, un arab, un pakistanez sau, ca să venim mai aproape, un finlandez, suedez sau mai știu eu ce? V-ar fi comod dacă v-aș spune că de mâine trebuie să-l acceptați de colocatar pe preacinstitul venetic doar pentru că „e și el om”? Cu siguranță nu v-ar conveni nici dacă v-ar fi băgată pe gât o rubedenie mai îndepărtată, dar un necunoscut de pe alt meridian. Așa-i că v-ar cuprinde revolta?

E normal. Pentru a beneficia de ospitalitatea ta, un musafir trebuie prima dată invitat de către tine sau, dacă nu l-ai invitat, cel puțin trebuie să-ți ceară permisiunea. Ce s-a întâmplat la Ditrău? Niște oameni au apărut în peisaj peste noapte. E drept, nu s-au băgat ei, n-a fost vina lor, ci au fost aduși de o firmă să lucreze acolo. Comunitatea locală s-a revoltat și le-a cerut celor care i-au adus să-i ia de-acolo. Ce e exagerat în toată această afacere? Nu le-au dat foc, nu i-au omorât, ci doar le-au cerut celor care i-au adus să-i retragă.

Așa cum în cazul propriei locuințe e dreptul proprietarului de a primi sau de a nu primi pe cineva în gazdă, la fel stau lucrurile și cu comunitățile locale. E dreptul lor să accepte sau să respingă pe cine doresc. În toată treaba asta nu e vorba de rasism, ci pur și simplu de modul în care înțelegi să-ți trăiești viața.

Personal am toată admirația pentru cultura arabă, îmi place să vizitez Orientul Mijlociu, îmi plac oamenii și, de multe ori, îmi prelungesc șederile acolo inventând diverse motive deoarece, pur și simplu, mă simt bine. Asta însă nu înseamnă că ar trebui să fiu de acord ca de mâine să-mi facă un cartier arab lângă casă. Sub nicio formă! Am făcut această precizare pentru ca cei cu creierii mai fierbinți să înțeleagă nuanțele. Rasist ești atunci când urăști o rasă, nu când încerci să-ți protejezi propria rasă/comunitate sau când vrei să-ți conservi obiceiurile.

Întorcându-ne la evenimentele din Ditrău voi spune doar că reacția comunității ține de dreptul său de a accepta sau nu pe cineva. Așa cum în casă nu bagi pe oricine, la fel se întâmplă și-n comunitatea din care faci parte.

Așa cum am mai spus și într-o postare anterioară, Ditrău e un caz școală instrumentat strict pentru a fabrica acordul românilor în ceea ce privește imigranții. Duduia aia e vârful de lance al operațiunii și are un scop extrem de precis. De altfel asta se vede limpede prin provocările pe care le instrumentează; zilele trecute poza eroic în timp ce anunța că urmează să mai aducă alți srilankezi. Orice om normal care conduce o afacere se gândește să nu-și distrugă piața pe care activează. Doamna respectivă vinde pâine în Ditrău și, la modul logic, ar trebui să-i pese de opiniile clienților săi. Mai mult, ar trebui să facă totul pentru a nu-i supăra.

Nu vi se pare ilogică atitudinea respectivei patroane ajunsă peste noapte vedetă? Nu-i ciudat s-o vezi cum sfidează opiniile celor care-i sunt clienți? Nu-i cumva aberant? Dacă rămânem la fenomenul economic într-adevăr așa e. Dar aici nu e vorba despre economie sau piață, ci despre politică și teroare. Doamna respectivă - nu știu dacă inconștient sau conștient - e parte a unui plan mârșav, de îngenunchere a opiniilor de bun simț. Ea se face purtătoarea unei ideologii care spune că nu mai ești stăpân pe ce e al tău, că nu mai ai dreptul la opinie decât dacă respectiva opinie coincide cu cea oficială. Și uite-așa trebuie nu doar să accepți imigrantul care-ți e băgat pe gât, ci să-l iubești sincer. Altfel ești un paria, un element care trebuie eliminat.

Asta-i miza afacerii Ditrău. Când văd reportaje în care dudui muncitoare îi laudă pe „colegii srilankezi” parcă retrăiesc perioadele acelea de tristă amintire în care reporteri de doi bani transmiteau „mărețele realizări are geniului Carpaților și atașamentul oamenilor muncii față de conducătorul iubit”. Aceleași strategii de rahat întru desăvârșirea - de data aceasta - a internaționalismului globalist și a progresismului multilateral dezvoltat.

Din tot jocul - la care UDMR e părtaș - comunitatea locală din Ditrău va ieși șifonată și îngenuncheată, iar scopul operațiunii va fi atins. Și, uite-așa, prostimea și-a mai dat acordul pentru o nouă ticăloșie, acceptând primul pas din planul care prevede metisarea populației. Acum, că suntem proști pe cont propriu sau alături de unguri, puțin contează în condițiile în care pe ticăloșii din spate îi interesează doar ajungerea la rezultatul final, anume corcirea.