Ce se întâmplă în Canada?

Miercuri seara cele mai mari cinci bănci canadiene - Royal Bank of Canada (RBC),  Bank of Montreal(BMO), Scotiabank, TD Bank Canada şi Canadian Imperial Bank of Commerce (CIBC) - au blocat accesul tuturor clienţilor la conturile lor. Blocarea s-a făcut pe fondul unor aparente probleme tehnice. Doar că e imposibil ca cinci bănci mari să aibă acelaşi tip de problemă în acelaşi timp. E imposibil! Desigur, liniile telefonice de seuport tehnic au funcţionat fără probleme, clienţii au fost asiguraţi că totul se va rezolva şi gata. Lumea a crezut. Accesul s-a reluat, cu sincopele de rigoare, joi  dimineaţa. 

Operaţiunea, „justificată” de starea de urgenţă decretată de micul cretin marxist care joacă rolul de premier al Canadei, a fost una cvasi-ilegală. Nu s-a spus nicăieri că trebuie oprit accesul la banii clienţilor. În mod normal, întreaga operaţiune trebuie investigată, iar instituţiile respective ar trebui să plătească amenzi grele. Însă nu se va întâmpla asta! Motivul real pentru care s-au închis acele bănci - îmi spune un angajat din zona superioară - a fost cel de identificare a conturilor protestatarilor şi a conturilor celor bănuiţi că ar fi dat bani protestatarilor pentru a le bloca definitiv acestor clienţi accesul la bani. Înţelegeţi stupizenia acţiunii? Să spunem că n-am habar de ce cer ăia, dar sunt un om mai milos, care, la un moment dat, sensibilizat de faptul că nişte amărâţi îşi cer drepturile, am contribuit cu 10$ la campania lor de strângere de fonduri. Să presupunem, de asemenea, că am la RBC un depozit de zece milioane de dolari. Pentru cei 10$ pe care i-am dat camionagiilor, RBC îmi blochează fondurile ca urmare a reglementării stării de urgenţă de către Trudeau. Înţelegeţi absurdul situaţiei? Cam cu asta se mănâncă democraţia.

Pentru a duce penibilul pe căi şi mai înalte, Trudeau a pornit un alt narativ, cel al ruşilor care se află în spatele protestelor camionagiilor. Asta pentru a justifica introducerea stării de urgenţă. Eşti de râsul curcilor dacă pretinzi introducerea stării de urgenţă pentru nişte camionagii care prtestează paşnic şi-ţi cer demisia. De aceea, tot prin intermediul securiştilor de la CSIS, inventează poveşti cu spioni ruşi care i-ar împinge pe camionagii în „păcatul” contestării cretinului aflat la butoane. 

Probabil sunteţi tentaţi să zâmbiţi văzând cât de mare e tembelismul acolo. O puteţi face deoarece sunteţi în afara „ecuaţiei” respective. Doar că, teroarea revărsată acolo peste oameni este una cât se poate de reală. Chris Barber şi Tamara Lich, doi dintre reprezentanţii protestatarilor, au fost deja arestaţi. Desigur, cei doi n-au distrus bunuri - aşa cum s-a întâmplat la protestele BLM, cu care Trudeau a fost de acord - nu au făcut absolut nimic ilegal, ci şi-au permis doar să ia în serios noţiunile de democraţie şi libertate. E vina lor deoarece nu l-au înţeles pe Orwell care spune limpede: „Toate tiraniile guvernează prin fraudă și forță, dar odată ce frauda este expusă, ele trebuie să se bazeze exclusiv pe forță”. Asta se întâmplă acum în Canada. Iar camionagii sunt setaţi să piardă definitiv deoarece atunci când guvernul prăvăleşte forţa peste tine, a te baza pe nonviolenţă e o eroare. 

Ce-am spus? Presimt că sunteţi gata să arătaţi către Ghandi. N-o faceţi! Independenţa Indiei nu s-a obţinut în urma protestelor paşnice ale lui Ghandi, ci datorită situaţiei deosebit de complexe atât în exteriorul ţării cât, mai ales, în interior. Nu pot fi negate ciocnirile violente dintre Congresul Naţional Indian şi Liga Musulmană, protestele soldaţilor britanici de acolo, imposibilitatea Angliei de a face faţă complexităţii postbelice s.a.m.d. A pune independenţa Indiei exclusiv pe militantismul lui Ghandi nu-i altceva decât îndoctrinare pentru sclavi. 

Dacă şi-ar fi dorit să obţină cu advărat ceva, camionagiii aveau două variante: ori dădeau atacul asupra guvernului generând un război civil(care încă se mai poate genera în Canada!), ori, dacă doreau nonviolenţa, pur şi simplu abandonau camioanele acolo şi plecau renunţând definitiv la meserie. E o chestie care ţine de coerenţă. 

Aşa-zisa democraţie face apologia non-violenţei pentru a-şi aroga monopolul asupra acesteia. Iată cea mai crâncenă îndoctrinare. Cum poţi vorbi ca guvern despre non violenţă în condiţiile în care, pe amărâţii care protestează pentru dreptul lor de a nu fi parte a unui experiment medical tembel îi ameninţi cu confiscarea banilor, puşcărie, decăderea din drepturile părinteşti s.a.m.d.? Asta vi se pare atitudine non violentă? 

Dacă aş putea sta în faţa camionagiilor le-aş transmite o singură informaţie, anume că lupta lor de acum este lupta pentru menţinerea Canadei ca stat occidental normal. Dacă vor pierde lupta, aşa cum deja e previzibil, ceea ce veţi vedea în câţiva ani acolo va fi de nedescris. Pentru un alb care se va încăpăţâna să mai fie şi creştin, viaţa de acolo va fi de netrăit. Dacă vreţi, în Canada într-adevăr se dă o luptă: lupta dintre Europa şi Asia. O luptă pe care asiaticii mi se pare că deja au câştigat-o.  Ce urmeaă după ce camionagiii vor fi fost definitiv învinşi? În mod sigur, în cel mai scurt timp, implementarea pe scară largă a creditului social. La cum arată lucrurile, Canada va fi prima ţară occidentală care va avea un credit social implementat exact pe model chinezesc. 

Ştiu că sună aiurea, dar trebuie să fiţi conştienţi că acei camionagii bărboşi sunt mai mult decât nişte simpli oameni: ei sunt o fragilă baricadă a civilizaţiei noastre care, iată, la două milenii de la fondarea sa, este detonată din interior de tot felul de degeneraţi. Probabil Canada va cădea, la fel cum vor cădea multe alte leagăne ale civilizaţiei noastre. Nu ştiu în acest moment ce anume va supravieţui sau dacă ceva din ceea ce am fost şi suntem va mai supravieţui. Asia vine cu buldozerul tehnicii peste noi, promiţându-şi să se răzbune prin ştergerea identităţii noastre. De aceea oamenii care protestează în Canada nu-s simplii camionagii, ci sunt un strigăt disperat al civilizaţiei împotriva barbariei. Dar un strigăt care pare a fi tot mai în pustiu. Despre asta e vorba!