Știința minciunii

Angelique Coetzee, descoperitoarea variantei Omicron, face o dezvăluire fenomenală în interviul-bombă pe care l-a acordat Die Welt, anume faptul că guvernele europene au făcut presiuni asupra sa pentru a nu dezvălui că această variantă este una foarte ușoară. "They will not silence me" - spune ea pe un ton cât se poate de categoric. 

Să ne înțelegem: un cercetător e un șobolan de laborator. Stă acolo, se uită la microscop, studiază statistici, face conexiuni s.a.m.d. Apoi, după ce totul e gata, publică rezultatele în reviste de specialitate și după aceea o ia de la cap. În toată activitatea asta, interacțiunea dintre cercetător și guvern nu poate avea loc decât ca efect a unei eventuale solicitări de fonduri pentru cercetare. Ce caută însă mai multe guverne străine în toată tărășenia asta? 

Știm bine că Ursula e coruptă până-n măduva oaselor, luând șpagă aproape pe față de la farmaciștii lui Bourla. Știm, de asemenea, că restricțiile și întreg circul au fost dictate de la vârful UE. Acum însă nu trebuie să fim naivi: Ursula nu e o dictatoare cu personalitate, ci o păpușă în mâinile cuiva, executând întocmai ordinele primite. Cam la fel cum face Trudeau în Canada.

OK, întrebarea care se pune este care era interesul europenilor? De ce s-au făcut presiuni de la nivel guvernamental asupra unui cercetător? De ce exista interesul să nu fie dezvăluită lipsa de agresivitate a tulpinii omicron? Oare pentru a se continua teroarea asupra oamenilor? Cu siguranță!

Dar de ce i-a apucat pe toți oficialii europeni nevroza? Ce au cu oamenii? Care-i treaba în toată afacerea asta? Ne gândim că pe continentul ăsta s-a trăit relativ liber, astfel încât ne întrebăm cât se poate de sincer care-i treaba cu nebunia în care s-a intrat? Doi ani de zile am fost ținuți la coteț pentru o răceală. De ce? Pentru că situația geopolitică e incertă.

Rusia începe să-și piardă apetitul pentru Europa. Recenta întâlnire Xi-Putin creionează deja o alianță extrem de puternică. Ați auzit de testele din Coreea de Nord? Cum credeți că au fost dezvoltate rachetele acelea capabile să atingă solul american? Dar de avansul iranienilor în domeniul balistic ați auzit? De unde credeți că le vine capacitatea de dezvoltare a unor rachete de o asemenea precizie? Nu vi se pare că e ceva ciudat aici? Să nu uit, un F35 american a ajuns „hrană de pești” în Marea Chinei de Sud. Ca să vezi coincidență. Hai să punem totul cap la cap. 

Avem un muribund SUA și două puteri care se ridică vertiginos: Rusia și China. În special China. Pentru americani există o singură rezolvare a bolii de care suferă: un conflict între cele două puteri ascendente. Însă cum poți genera un asemenea conflict în condițiile în care și ceilalți știu de această ecuație? Mai mult, mai toți se așteaptă să-ți dai duhul. Până acum SUA au tot așteptat să se îndeplinească „profeția lui Kissinger”. Nu s-a îndeplinit. Mai mult, China s-a mufat la gazul rusesc. Cei care-și imaginează că rușii vor suferi dacă nu-și vor mai vinde gazul în Europa sunt copii. Vedeți bine cine suferă acum când taica Putin s-a prefăcut că i-au luat foc instalațiile. Mă uit spre Rusia și nu văd mari suferințe. Însă, în Europa, cam tremură lumea și e nervozitate mare.

De altfel Europa, acest continent aproape complet degenerat, ar putea reprezenta șansa SUA. Când Putin spune că SUA trebuie să se retragă din Europa, de fapt propune o înțelegere, un „deal”. Care sună cam așa: voi vă retrageți din Europa, iar Rusia împreună cu Europa vor forma un bloc economico-militar de sine stătător. Astfel, China va fi celălalt pol, iar SUA va fi ce poate, adică un lider pe ce-a mai rămas din Imperiul Britanic: AUKUS plus influența din America de Nord. Doar că pentru americani prețul acesta este dezastruos întrucât vor pierde absolut toată influența pe bătrânul continent. Și nici nu au resorturile interne pentru a se reseta.

Europa e precum o oaie bleagă. N-o vrea nimeni, dar nici nu se desparte nimeni de ea. N-o vrea nimeni pentru că e prea degenerată. De despărțit însă e greu să te desparți de ea deoarece te gândești că dacă ceilalți vor reuși ce n-ai reușit tu va fi jale. Cert e că Europa noastră a ajuns exact ca o curvă care face sex pe mâncare. Cere mâncare, dacă nu amenință să fugă. SUA nu-i poate da mâncarea de care are nevoie(energia). Au încercat cu gazele de șist, cu resursele din Mediterana sau din Marea Neagră. Se pare că nu merge. Conducta din Qatar a fost tăiată fără milă de ruși. Astfel cineva trebuie să găsească rapid o soluție. Ultima găselniță americană a fost exportul de GNL din SUA în Europa. Nu merge. Ajunge prea scump și, în plus, nu prea le mai ajunge nici lor gazul. E o situație complicată.

De ce se agită apele? Pandemia a fost un time-out. A trecut. Acum Putin a bătut cu pumnu-n masă, semn că negocierile au devenit dure. De fapt ce vrea Rusia? O clarificare a zonei. Ce înseamnă asta? 

Scenariul 1 reprezintă părăsirea Europei de către SUA. Asta ar limpezi brusc apele: Europa s-ar conecta la energia rusească și rușii la tehnologia și economia Europei(mai țineți minte tranzacția Opel? Aceea era începutul!). Asta ar împinge blocul ruso-european probabil pe locul 1 mondial în domeniul economic. China ar forța un loc doi, iar SUA s-ar pierde undeva pe 3. Asta dacă-și va rezolva problemele legate de corupția internă endemică. Desigur, e un scenariu de coșmar pentru SUA, care nu e de acceptat.

Scenariul 2 presupune în primul rând rezolvarea situației din Ucraina. Rusia nu mai acceptă improvizații la granițele sale. Ucraina e prima, dar mai sunt și altele pe care Putin le vrea rezolvate. Astfel, aplicarea „Acordului de la Minsk” este prima condiție. De aceea toți oficialii ruși o spun cu voce tare. A doua parte e reprezentată de crearea culoarelor de siguranță. Ce înseamnă asta? Estul și sudul Ucrainei „gri” într-o salbă de republici semi-autonome sau chiar independente. Pentru asta Rusia pune la bătaie Republica Moldova. De ce credeți c-a fost aleasă duduia aia nulă președintă? Practic, în scenariul 2, Rusia se separă total de Europa, nu înainte de a-și construi ziduri temeinice la frontiere. În acest scenariu, furtunul energetic rusesc se conectează exclusiv la China, formându-se doi poli economico-militari: cel american cu coloniile sale și cel ruso-chinez, aflat în expansiune prin proiectul „Noului Drum al Mătăsii”. Teoretic asta convine SUA, doar că e o problemă de resurse: SUA nu mai pot ține în spate Europa. De altfel SUA nu prea mai poate să se țină nici pe sine în spate. Și-atunci? Atunci rămâne incertitudinea.

Care-i legătura între începutul articolului și analiza geopolitică la care-am ajuns? Faptul că situația e în cumpănă. Nimeni nu știe ce-i de făcut. Birocrații de la Bruxelles sperau într-o prelungire a pandemiei pentru a câștiga timp. Nu le-a mers. Oamenii au înțeles că au fost manipulați și că au ajuns subiect de experiment medical. Sunt nervoși și e logic. De-aceea SUA turează motoarele în conflictul din Ucraina. Se gândesc că amenințarea cu un război ar putea avea „efectul magic” de calmare a hoardelor din străzi. Nu-l va avea! Ăștia n-au habar ce-i aia război. 

De partea cealaltă, Putin e categoric. Nu acceptă show-ul. Sau poate că-l acceptă, dar cere și cere intens. Fiecare minut de amânare costă. Cam asta spune țarul de la Răsărit. Și dacă nimeni nu se dumirește ce-i de făcut, Rusia s-ar putea s-o cotească singură în direcția care i se pare profitabilă. De aceea s-a întâlnit cu Xi. Semnalul e clar. Încă nu s-au despărțit apele, dar când se vor despărți veți simți un junghi. Nu se știe încă din ce direcție, dar va fi un junghi groaznic.