Era tac'su, bă!

Imaginați-vă un iepure care fuge pe un drum cu o singură bandă. Nu poate merge decât înainte sau înapoi deoarece parapetul nu-i permite alte mișcări. Din spate îl urmărește un lup, așa că iepurele accelerează. Asta până aproape de epuizare. Doar că, spre norocul său, drumul începe să se îngusteze pe o porțiune mică, atât cât să încapă acolo. Lupul nu poate intra în acea zonă, astfel încât iepurele răsuflă ușurat. După ce-și trage sufletul încearcă să ia o decizie deoarece i se face foame. Ca să ajungă la câmpul cu morcovi, trebuie să se întoarcă, doar că nu poate deoarece lupul s-a oprit, privindu-l cu jind din zona în care s-a îngustat drumul. Așa că, singura șansă a iepurașului nostru e să-și continue drumul înainte. Doar că acum constată că și la capătul celălalt al drumului îngustat îl așteaptă o vulpe la fel de lihnită. Așadar, ce-i de făcut? Indiferent încotro ar lua-o, rezultatule același! Ei bine, iepurașul despre care vă vorbesc este FED-ul!

Dacă mai țineți minte, în mai multe rânduri v-am povestit despre poziția perversă în care este prins FED-ul. Mulți spuneau că sunt eu nebun și am vedenii, că așa ceva nu se poate. Ei bine, se poate. Povestea a devenit atât de vizibilă încât a început să se strecoare inclusiv în rapoartele către clienți de pe Wall Street. Evident, dac-a scris-o expertul de la, să spunem JP Morgan, e OK, dar dac-o spun eu e nasol, e cu propagandă rusească s.a.m.d. Într-un fel e normal, doar așa e structurată lumea. Însă, țin să subliniez că poziția perversă a FED a fost prima dată semnalată de subsemnatul. Cel puțin cu asta să rămân! :)

Situația de acum este una care pregătește un deznodământ nuclear. Picajele bancare se vor înteți, iar singurul element pe care-l mai are în mână FED-ul este acela de a coborî standardele. Desigur, cu ajutorul legislativului american. Este singura armă pe care o mai are la îndemână banca centrală americană. Asta dacă nu cumva va considera mai profitabil să dea foc casei și să încaseze asigurarea. Cum se traduce ceea ce am spus mai devreme?

Este un moment specific în care, cu toate că vorbim de un spectacol dezastruos, FED-ul poate considera că e mai OK să-și ia mâna de pe bănci și să le lase să cadă. Cum să cadă? Efectiv cu totul, fără nicio intervenție! Știu că după ceea ce ați văzut la ultimele crize, ați putea considera că un asemenea joc e imposibil. Doar încă țineți minte ce coordonare era în 2008-2009 între băncile centrale pentru pompajul de lichiditate fără acoperire doar pentru salvarea sistemului. Cine și-ar putea imagina acum că ar mai putea fi vreodată sistemul lăsat să cadă? Hmm, niciodată să nu spui niciodată!

De fapt, soluția picajului total al băncilor, în ciuda faptului că ar produce dezastre catastrofale în economie, are avantajele sale. Respectivele instituții n-ar dispărea peste noapte, conturile nu s-ar evapora. Scriptele sunt scripte și rămân. Imediat după ce falimentele bancare vor face praf banii oamenilor, FED, alături de celalte bănci centrale, vor putea trece la restructurări masive prin împărțirea business-ului bancar în două: partea proastă și partea bună. Partea bună fiind pasivele și activele comerciale, iar partea rea chestiunile care țin de speculațiile aberante ale băncilor, activele depreciate și, în mare, tot rahatul pe care sistemul îl transportă în contabilitate de la ultima criză majoră încoace. Oamenii, desigur, vor rămâne fără cea mai mare parte a banilor din cont. De salvat vor fi salvate doar mărunțișurile, dar vor zice mulțumesc deoarece își vor păstra slujbele. Sună interesant de pervers, nu-i așa? Întreaga operațiune va fi, nici mai mult nici mai puțin decât o stabilizare monetară mascată. Peste care va trece toată lumea că, deh, bine că n-a fost mai rău!

Scenariul pe care vi l-am expus este cel menit a ne teleporta în digitalul absolut. Pentru ca „banii de la ciorap” să nu mai poată intra în sistem, ar trebui schimbat sistemul, dar asta nu se va întâmpla. Dolarul va rămâne tot dolar, euro tot euro s.a.m.d. Doar că vor fi digitale, iar posibilitatea de a utiliza bani gheață va fi interzisă „pe o perioadă limitată de timp”, adică până la calendele grecești. Și uite-așa, un dezastru va fi pus la cale pentru a ne trece brusc în „cealaltă lume”, cea în care digitalul e tot!

Semnele timpului se văd la tot pasul. Un analist al pieței aurului spune că în China se cumpără aur de parcă ar veni Sfârșitul Lumii. Nu e vorba aici de achizițiile oficiale, ci de zona de retail care efectiv a înnebunit. Pe lângă ea, la fel procedează și Banca Centrală care cumpără fiecare firimitură existentă în piață. Și cumpără nu doar de pe piețele consacrate, ci și de pe cele mai puțin cunoscute, precum cea rusească. E o isterie absolută, dublată de înmulțirea cererilor de repatriere a aurului din SUA sau de la Londra. De altfel, Londra e în panică în condițiile în care din 2022 cantitatea de aur deținut acolo scade continuu(de la maximul de peste 186 mld uncii a ajuns acum la sub 166 mld uncii, iar trendul e abia la început). Și când scade prea mult, Banca temperează retragerile prin amânări și temporizări. 

Fiecare poate înțelege ceea ce e de înțeles. Însă ceea ce se observă cu ochiul liber este o oboseală teribilă. După isteria #staiacasă acum vine isteria „întoarce-te la muncă!”. De ce? Pentru că scăderea activității din zonele de birouri a condus la îngenuncherea comerțului și, automat, la deprecieri masive ale garanțiilor constând în imobile comerciale. Întoarcerea la muncă nu a adus, după sine, revigorarea activității ci, din contră, continuarea deprecierii. Întregi lanțuri comerciale se închid sau își revizuiesc puternic rețelele, părăsind pripit zonele pe care, în alte dăți, erau disperate să le „cucerească”. Bula se sparge și nu doar de aici. Poli-criza care se înfiripează acum va bubui din toate direcțiile, nu doar din comerț ci și din industrie, logistică, construcții, IT, servicii, finanțe s.a.m.d. Așteptați-vă ca inclusiv covrigăria de la colțul străzii să-și închidă activitatea și asta în ciuda faptului că în ziua închiderii vor avea clienți care stau la coadă. 

Mama tuturor crizelor va fi cea care va avea ultimul cuvânt! Sau, cine știe, poate nu va fi mama, ci tatăl său, despre care nimeni nu mai știa nimic.