În caz că nu v-ați prins...

... suntem în 4 august. Vă văd așa, cam cu privirile pierdute, parcă întrebându-vă „ce m-a apucat?”. Desigur, e 4 august, toată lumea știe asta! Doar că 4 august, vă atrag atenția, este după 1 august! V-ați prins? Știu că ați uitat, așa că vă reamintesc: 1 august era termenul impus de Trump pentru semnarea unei avalanșe de acorduri comerciale cu partenerii SUA. Ce s-a întâmplat?

Păi, privind retrospectiv, avem așa: s-a dat un diktat către Japonia și unul către UE. Ambele așa-zis acorduri pot fi considerate strict marketing politic. În cazul Japoniei, v-am prezentat în detaliu situația: premierul nici nu știa despre ce e vorba, iar negociatorul a spus că nu s-a semnat niciun acord. În plus, guvernul este pe făraș deoarece japonezii încep să înțeleagă atât cum stă treaba cu ocupația, cât și faptul că „împăratul lumii e gol”, astfel încât și-ar putea câștiga independența(mă rog, la câtă degenerare e acolo e greu de crezut!). În ceea ce privește acordul cu UE, totul s-a dovedit un pistol cu apă întrucât, pentru a exista, țările europene trebuie să-l ratifice. Și nu-mi dau seama cine e atât de tâmpit încât să-și tragă un glonț în picior.

Dar chestiunile hazlii le vedem în  „detaliile mărunte”. De exemplu, care credeți că este țara cu cele mai mari tarife vamale, în afara Chinei? Știți? Cu siguranță nu! Este ... Elveția! 39% tarife vamale pentru produsele elvețiene în SUA. Aveți habar ce anume exportă Elveția în SUA? Produse farmaceutice și de înaltă tehnologie. Produse esențiale industriei farmaceutice din SUA și care nu pot fi produse acolo din cauza lipsei de know how.

Urmează Canada, cu taxe de 35%. Canada este principalul partener economic al SUA și un investitor masiv în imobiliare americane. Griparea comerțului între cele două țări nu are cum să se lase fără consecințe de ambele părți. 

Avem apoi Taiwanul cu 20%. Taiwanul este furnizorul nr. 1 de tehnologie către SUA. Desigur, SUA au forțat Taiwanul să deschidă o fabrică de chip-uri pe teritoriul american, dar fabrica respectivă nu merge deloc bine. Taiwanezii s-au trezit într-o teribilă criză de specialiști. În afară de asta, angajații americani s-au dovedita  fi nu doar proști, ci și leneși. De aceea au început să recruteze preponderent chinezi, japonezi, coreeni, ocolind albii și indienii din cauza puterii lor slabe de muncă. Într-adevăr e un mod rasist de conducere, dar personal cred că mișcarea e generată de disperare. Oricum, în SUA cei de la TSMC sunt în mijlocul unor proteste woke și acțiuni în justiție. 

Este la fel de interesant ceea ce se întâmplă cu India. Inițial indienii au crezut că au tras lozul cel mare întrucât fuseseră „aleși” ca fabricanți de produse ieftine pentru SUA, în defavoarea Chinei. Însă, nici n-au parafat bine acordul că s-au trezit cu cerințe absurde din partea lui Trump. Atât de absurde încât indienii i-au trântit ușa-n nas. Asta în ciuda prieteniei dintre Modi și Trump, care s-a dovedit brusc insuficientă pentru hachițele răscolitului yankeu. 

V-am dat exemplele ca să înțelegeți cât de inconsistentă este politica lui Trump. Cel mai bun exemplu de negociere cu Trump au avut chinezii. După ce inițial și-au trimis o echipă profesionistă de negociatori a cărei concluzie a fost că au de-a face cu dobitoci, replica Chinei prin vocea președintelui Xi a fost una șocantă: „nu ne interesează ce jug vrea Trump să pună pe spatele consumatorului american”. Este efectiv poziția corectă când ești pus în fața unei asemenea prostii, combinate cu nebunia absolută. 

Probabil îmi veți spune că nu am dreptate, că datele economice ale SUA mă contrazic. Și, spunându-mi asta, semnalizați că ați picat în păcatul ascultării propagandei, care mai e și deosebit de rudimentară. Poate ați auzit de divergențele Trump-Powell. Powell este omul pus de Trump, dar acum este un scandal înfiorător între ei deoarece „Powell refuză să scadă dobânda”. Alegația este specifică gândirii sumare a lui Trump. Dar de ce refuză Powell? E simplu, din cauza accelerării inflației, exact așa cum am spus că se va petrece! În iunie, indicele prețurilor a crescut cu 0.28%, cel mai mare nivel din februarie! Efectul tarifelor aberante ale lui Trump începe să se simtă în domeniul electrocasnicelor, al echipamentelor multimedia, dar și al farmaceuticelor sau al chiriilor(surprinzător!). În perioada următoare o să devină normă, inflația crescută din rațiuni absolut non-monetare, ca efect al tarifelor aberante ale lui Trump. Iar când se va prinde că el se află în spatele prostiei, va fi prea târziu.

Un alt accident: piața muncii. Datele ieșite la iveală au fost devastatoare, absolut disonante cu tonul triumfal adoptat de clovnul Trump. Motiv pentru care Trump a concediat-o pe Erica McEntafter, responsabila cu publicarea datelor, deoarece aceasta „ar fi falsificat datele”. Ca să înțelegeți cât de mare e nebunia, într-un interviu Trump a amenințat cu concedierea pe oricine ar publica date economice proaste! O asemenea nerozie e de neimaginat! Oricine mișcă-n front și nu coafează datele așa cum vrea Trump, afară!

Există o concluzie pentru toate aceste elemente? Cu siguranță, dar vă mai las puțin să digerați întrucât mâine vă voi prezenta o mostră mult mai aplicată și vom formula atunci concluziile.